ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 471/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Asupra contestației în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 211 din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2957 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 30 aprilie 2020 sub nr. x/2021, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 211 din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Motivele invocate de contestator sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac susține că există contradicții între concluziile raportului și cele reținute în încheierea de ședință din 1 octombrie 2019 și că prin soluționarea recursului în complet de filtru fără citarea părților i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Arată că nu a fost citat pentru termenul la care a fost soluționat recursul și că dezlegarea dată recursului de completul de filtru este rezultatul unei erori.

Contestatorul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecarea contestației în anulare formulate de A. în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate aspectul perimării contestației în anulare, față de dispozițiile art. 416 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Instanța supremă constată că de la data suspendării judecării cauzei prin încheierea de ședință din 24 iunie 2020 au trecut mai mult de șase luni, fără ca părțile să fi îndeplinit vreun act de procedură și fără să fi intervenit cauze de întrerupere sau de suspendare în sensul art. 417-418 C. proc. civ.

Termenul de perimare este un termen imperativ, peremptoriu, întrucât în cadrul acestui termen partea interesată trebuie să efectueze acte de procedură în vederea judecării cauzei, altminteri intervenind stingerea procesului în faza în care se află.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 211 din 28 ianuarie 2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 211 din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Înalta Curta de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.