ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 87 din 12.06.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția penală, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 - 76 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 - 76 C. pen., art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei B., urmând ca aceasta să execute o pedeapsă finală de 1 an, 5 luni și 10 zile (1 an și 4 luni + 1/3 din 4 luni, adică 1 lună și 10 zile).
În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. n 48 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - art. 76 C. pen., art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute o pedeapsă finală de 2 ani, 1 lună și 10 zile (1 an și 4 luni închisoare + 1/3 din totalul de 28 luni -1 an și 4 luni + 8 luni + 4 luni).
În baza art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
S-a aplicat inculpaților B., A. și C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpaților B., A. și C. și a fost fixat termen de supraveghere de 3 ani pentru fiecare inculpat.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de câte 80 de zile, la Primăria comunei Cosmești.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
A fost admisă acțiunea civilă.
A fost obligată inculpata B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman.
A fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman.
S-au menținut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele din 11.07.2016, respectiv:
- suma de 5.202 RON la D. - inculpata A.;
- suma de 5.186 RON la E., inculpata B., până la recuperarea integrală a debitelor.
Au fost desființate înscrisurile false, respectiv adeverințele nr. x din 19.05.2011 și nr. y din 19.05.2011, adresa nr. x din 7.03.2011 emisă de Primăria Cosmești și cele 2 adeverințe eliberate de SC F. care atestă că celor două inculpate B. și A. le-a fost cedată folosința terenurilor.
A fost obligat fiecare inculpat la plata în solidar a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, B., A. și C.
Prin Decizia penală nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și de partea civilă Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură, în Dosarul nr. x/2016, reunit cu Dosarul nr. x/2017, în ședința publică din 09.11.2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și inculpatul C., în Dosarul nr. x/2017, reunit cu Dosarul nr. x/2016, în ședința publică din 09.11.2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
S-au desființat, în parte, Sentințele penale nr. 87 din 12.06.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. x/2016 și nr. 93 din 26.06.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. x/2017 și, rejudecând în fond:
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei B., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilită de 4 luni (1 lună și 10 zile), în final aceasta având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare.
S-a aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
S-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpatelor B. și A. și s-a fixat termen de supraveghere de 2 ani, pentru fiecare inculpată.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatele B. și A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatelor B. și A. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Teleorman.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatele B. și A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de câte 60 de zile, la Primăria Comunei Blejești sau la Primăria Comunei Talpa, jud. Teleorman, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu pot presta această muncă.
S-a atras atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen., art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an și 4 luni, 1 an și 4 luni, 8 luni și 4 luni), urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 zile închisoare.
În baza art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
S-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului C. și s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului C. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Teleorman.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de câte 100 de zile, la Primăria Comunei Blejești sau la Primăria Comunei Talpa, jud. Teleorman, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă.
S-a atras atenția inculpatului C. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
S-a înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatei B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman, din Sentința penală nr. 87 din 12.06.2018.
A fost obligată inculpata B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON, cu titlu de despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data efectuării fiecărei plăti și până la data plății integrale) către partea civilă Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură.
S-a înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatei A., în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON reprezentând despăgubiri civile și accesorii fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman, din Sentința penală nr. 87 din 12.06.2018.
A fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON reprezentând despăgubiri civile și accesorii fiscale (calculate de la data efectuării fiecărei plăti și până la pană la data plătii integrale) către partea civilă Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură.
S-a înlăturat dispoziția instanței de fond "obligă pe fiecare inculpat la plata - în solidar - a sumei de 3.000 RON, cheltuieli judiciare către stat", din Sentința penală nr. 87 din 12.06.2018.
În fond, au fost obligați inculpații B., A. și C. la plata sumei de câte 3000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale apelate care nu contravin deciziei.
În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 87/12.06.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman în Dosar nr. x/2016
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele B. și A. la plata sumei de câte 200 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură împotriva Sentinței penale nr. 23 din 26.06.2018, pronunțate de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. x/2017.
Împotriva Deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția judiciară penală, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar nr. x/2016
Prin cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., constând în greșita aplicare a pedepselor accesorii în privința inculpaților B. și C.
În cuprinsul cererii de recurs în casație, Parchetul a susținut, în esență, că decizia penală atacată este nelegală raportat la modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, solicitând să se înlăture greșita aplicare a legii față de inculpații B. și C., în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs în casație subsumat cazului de casare invocat, Parchetul a susținut că stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege apare și atunci când instanța nu a aplicat acele pedepse pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate prin alăturarea pedepselor complementare sau accesorii pedepsei principale.
Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, legalitatea pedepselor accesorii și complementare poate fi analizată în cadrul motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., atunci când s-a pronunțat o soluție de condamnare (Decizia nr. 507/RC din 22.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). Prin pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege se înțelege nu numai respectarea limitelor minime sau maxime ale pedepsei principale, dar și respectarea legalității pedepsei rezultante a concursului de infracțiuni, inclusiv în ceea ce privește aplicarea pedepselor complementare și accesorii. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., referindu-se la ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (decizia 418/RC din 13.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).
Procurorul a arătat că pedeapsa accesorie reprezintă o categorie aparte de pedepse, alături de pedepsele principale și de cele complementare. Potrivit art. 53 - 55 C. proc. pen. înlăturarea ori neaplicarea pedepsei accesorii reprezintă o problemă evidentă de legalitate a pedepselor, în sensul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. astfel, critica formulată se circumscrie cazului de recurs în casație invocat având în vedere greșita stabilire și aplicare a pedepselor accesorii în privința inculpaților B. și C. și vizează nelegalitatea deciziei recurate.
S-a apreciat că instanța de apel, respectiv Curtea de Apel București, nu trebuia să aplice pedepsele accesorii la final (după contopirea pedepselor principale), întrucât nu se poate cunoaște în considerarea căreia dintre infracțiunile concurente au fost aplicate, ci ar fi trebuit să aplice pedeapsa accesorie pe lângă una dintre cele 2 pedepse aplicate inculpatei B., respectiv pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate inculpatului B., în privința cărora a aplicat și pedepse complementare. S-a precizat că această împrejurare este echivalentă cu o aplicare a pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și a invocat Decizia nr. 543/RC din 14.12.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Astfel, procurorul a exemplificat în privința inculpatei B. că, după ce i-a aplicat acesteia două pedepse principale cu închisoarea (pentru fiecare dintre cele 2 infracțiuni reținute în sarcina sa) și o pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi pentru prima dintre infracțiunile pentru care a fost condamnată la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare (pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), și după ce a contopit pedepsele principale aplicate anterior, instanța de apel a aplicat acesteia, la final, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (care i-au fost interzise ca pedeapsă complementară), în temeiul art. 65 C. pen. Astfel cum a procedat instanța de apel nu se cunoaște pentru care dintre cele 2 infracțiuni (pentru care inculpata B. a fost condamnată) i s-a aplicat respectiva pedeapsă accesorie.
Deopotrivă, în privința inculpatului C., s-a susținut aceeași nelegalitate a modalității de aplicare a pedepsei accesorii, respectiv după ce i-a aplicat acestuia cinci pedepse principale cu închisoarea (pentru fiecare dintre cele 5 infracțiuni reținute în sarcina sa), și trei pedepse complementare a interzicerii unor drepturi pentru 3 din cele 5 infracțiuni pentru care a fost condamnat, și, în continuare, după ce a contopit pedepsele principale și pe cele complementare aplicate anterior, instanța de apel a aplicat acestuia, la final, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (care i-au fost interzise ca pedepse complementare), în temeiul art. 65 C. pen.
Aplicarea legală a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, în temeiul art. 65 C. pen., ar fi presupus ca aceasta să fie efectuată după aplicarea pedepselor principale și a celor complementare pentru fiecare infracțiune în parte, și nu după efectuarea operațiunii juridice a contopirii pedepselor principale și a celor complementare. În cauză, cel mult se poate presupune ca fiind în considerarea infracțiunilor pentru care i s-a aplicat, alături de pedepse principale, și pedepse complementare în același conținut, însă o astfel de presupunere nu poate fi, în niciun caz, conformă cu principiul legalității pedepsei, reglementat de art. 2 din C. proc. pen., de art. 23 alin. (12) din Constituția României, de art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Pentru motivele arătate și dezvoltate în scris, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a solicitat, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și, înlăturându-se greșita aplicare a legii, aplicarea față de inculpații B. și C., în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a pedepselor accesorii a interzicerii exercitării drepturilor în sensul celor anterior precizate.
În cauză au fost depuse concluzii scrise, în data de 10.06.2021, de către intimatul inculpat C., prin care s-a solicitat respingerea cererii de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție susținând că procurorul nu indică modul greșit în care au fost stabilite pedepsele accesorii în raport de limitele prevăzute de lege pentru acestea, astfel încât să fie incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., text ce reglementează exclusiv cuantumul pedepsei, principale, accesorii sau complementare aplicate, nu însă și modalitatea de calcul a acestora din urmă.
De asemenea, în cauză, au fost depuse concluzii scrise, în data de 15.06.2021, de către intimata inculpată B., prin care s-au invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen. și achitarea sa, apreciind că instanța a omis să se pronunțe asupra probelor și a înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Prin încheierea din 6 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, împotriva Deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, s-a constatat că cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., fiind justificat ca recursul în casație să fie examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru motivele referitoare la modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, ce vizează aplicarea față de inculpații B. și C., în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a pedepselor accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi, după aplicarea pedepsei principale și a celei complementare pe lângă una dintre cele două pedepse aplicate inculpatei B., respectiv pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate inculpatului C., în privința cărora a aplicat și pedepse complementare și nu după efectuarea operațiunii juridice a contopirii pedepselor principale și a celor complementare.
Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În cadrul acestui caz de casare, stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se referă nu numai la aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum situat sub minimul sau peste maximul prevăzut de lege, ci vizează întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.
Potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație.
Dispozițiile art. 53 din C. pen. reglementează felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice, respectiv "Pedepsele sunt principale, complementare și accesorii."
Conform art. 67 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Potrivit art. 67 alin. (2) din C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Totodată art. 65 alin. (1) din C. pen. în vigoare, prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a) căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Când alături de pedeapsa principală a închisorii se aplică și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unuia sau a mai multor drepturi dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o) din C. pen., pedeapsa accesorie preia regimul de aplicare a pedepsei complementare, ceea ce înseamnă că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie sau facultativă, după cum interzicerea exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară, este obligatorie sau facultativă.
Concluzia are în vedere dependența pedepsei accesorii de pedeapsa complementară alăturată pedepsei închisorii asigurându-se o continuitate a interzicerii exercitării acelorași drepturi pe durata executării pedepsei principale a închisorii și, ulterior, după executarea acestei pedepse principale, pe o perioadă de timp cuprinsă între unu și cinci ani, stabilită de instanță ca durată a pedepsei complementare [art. 66 alin. (1) din C. pen.].
Stabilirea pedepsei complementare este condiție sine qua non pentru aplicarea pedepsei accesorii, urmând a avea același conținut, astfel încât pronunțarea unei soluții legale este posibilă direct în cadrul recursului în casație (nu este o problemă de individualizare, ci presupune înlăturarea nelegalității) nefiind necesară trimiterea cauzei la curtea de apel în vederea rejudecării.
Mecanismul stabilirii pedepsei accesorii rezultate presupune doi pași, succesivi: primul pas presupune aplicarea pedepsei accesorii având același conținut cu pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracțiune concurentă, iar în etapa următoare, se aplică pedeapsa accesorie rezultată pentru concursul de infracțiuni, după regulile instituite de art. 45 alin. (1) - (3) din C. pen. Astfel că pedeapsa accesorie nu se poate aplica direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă.
În cauză, Curtea de Apel București, ca instanța de apel, a dispus prin Decizia penală nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, condamnarea inculpatei B. la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum și la pedeapsa principală de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilită de 4 luni închisoare (1 lună și 10 zile), stabilind ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare.
A aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
Cum pedepsele complementare și accesorii se aplică numai alăturat unei pedepse principale, rezultă că acestea, în procesul individualizării sancțiunii urmează aceeași cale ca aceea prevăzută pentru pedepsele principale.
Potrivit art. 45 alin. (5) din C. pen., pedeapsa accesorie se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă doar în cazul în care pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă accesorie sau când s-au stabilit mai multe pedepse accesorii.
În cauză, instanța de apel a aplicat pe lângă infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., doar pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., nu și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.
Atunci când instanța dispune pedepse complementare, aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie, însă în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (5) din C. pen., instanța nu poate dispune aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă.
Înalta Curte constată că se impunea față de inculpata B. aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., având același conținut cu pedeapsa complementară, pe lângă pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen.
Prin urmare, modalitatea de stabilire a pedepselor de către Curtea de Apel București în sensul omisiunii aplicării pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală concurentă și complementară are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar remedierea nelegalității hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.
Prin decizia recurată s-a mai dispus condamnarea inculpatului C.:
- la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani;
- la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani;
- la pedeapsa principală de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen.;
- la pedeapsa principală de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen.;
- la pedeapsa principală de 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an și 4 luni, 1 an și 4 luni, 8 luni și 4 luni), urmând sa execute pedeapsa rezultantă de 2 ani,10 luni și 20 zile închisoare.
În baza art. 45 C. pen., a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
Având în vedere situația juridică a inculpatului C. reținută de Curtea de Apel București, în cauză, instanța de apel i-a aplicat acestuia pe lângă pedepsele principale cu închisoarea de 1 an și 4 luni, 1 an și 4 luni și 1 an și 8 luni doar pedepsele complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., nu și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi interzise de instanță ca pedeapsă complementară.
Înalta Curte constată că se impunea față de inculpatul C. aplicarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., având același conținut cu pedepsele complementare stabilite pe lângă pedepsele principale de 1 an și 4 luni închisoare, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., 1 an și 4 luni închisoare, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. și 1 an și 8 luni închisoare, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen.
Prin urmare, modalitatea de stabilire a pedepselor de către Curtea de Apel București în sensul omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale concurente și complementare are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar remedierea nelegalității hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.
În același sens s-a conturat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut aplicarea pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege ca urmare a omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale și complementare (Decizia nr. 543/RC din 14 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 418/RC din 13 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016).
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 45 alin. (5) din C. pen., în materia tratamentului penal al concursului de infracțiuni, aplicarea pedepsei accesorii presupune stabilirea acesteia mai întâi pe lângă pedeapsa principală inițială și, apoi, pe lângă pedeapsa principală rezultantă (Decizia nr. 18 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 1108/22.11.2021).
Având în vedere că recursul în casație vizează doar modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii și nu soluția laturii penale in extenso, devoluțiunea fiind parțială, în limitele nelegalității hotărârii atacate și a ceea ce procurorul a criticat, sunt excluse operațiunile judiciare de descontopire (recontopire) a pedepselor principale și complementare stabilite de instanța de apel, acestea fiind rezultatul tratamentului sancționator individualizat și neantamat în calea de atac.
Rolul instanței de recurs în casație este acela de a verifica numai erorile de drept și astfel de a readuce în matca de legalitate hotărârea atacată prin aplicarea pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale și complementare, în situația omisiunii aplicării acestora de către instanța de apel și menținerea pe lângă pedeapsa rezultantă, fără a proceda la operațiunea judiciară a descontopirii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cu privire la greșita aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în privința inculpaților B. și C.
Va casa, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând în aceste limite:
Va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având același conținut cu pedeapsa complementară ce însoțește pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea concurentă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., față de inculpata B., și conform art. 45 alin. (5) C. pen., va menține aplicarea acestei pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare.
Va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având același conținut cu pedepsele complementare ce însoțesc pedepsele principale de: 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., față de inculpatul C., și conform art. 45 alin. (5) C. pen., va menține aplicarea pedepsei accesorii rezultante constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 zile închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 alin. (3) și alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație, precum și onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele inculpate B. și A., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cu privire la greșita aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în privința inculpaților B. și C.
Casează, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând în aceste limite:
Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având același conținut cu pedeapsa complementară ce însoțește pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea concurentă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., față de inculpata B., și conform art. 45 alin. (5) C. pen., menține aplicarea acestei pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare.
Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având același conținut cu pedepsele complementare ce însoțesc pedepsele principale de: 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., față de inculpatul C., și conform art. 45 alin. (5) C. pen., menține aplicarea pedepsei accesorii rezultante constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 zile închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 alin. (3) și alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație, precum și onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele inculpate B. și A., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2022.