ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #187645)

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #187645) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Recurs în casație. Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Concurs de infracțiuni. Pedepse accesorii

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea generală. Infracțiunea. Unitatea și pluraritatea de infracțiuni

Drept penal. Partea generală. Pedepsele

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- drept penal

- concurs de infracțiuni

pedeapsă accesorie

C. pen

. art. 45 alin. (5), art. 65 C. pen.

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

Decizia nr. 18 din 27 septembrie 2021

a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii

Modalitatea de stabilire a pedepselor de către instanța de apel, în sensul omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale concurente și complementare, are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală. În consecință, conform dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Codul penal, în materia tratamentului penal al concursului de infracțiuni, aplicarea pedepsei accesorii presupune stabilirea acesteia mai întâi pe lângă pedeapsa principală inițială și, apoi, pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 62/RC din 21 februarie 2022

Prin sentința penală nr. 87 din 12.06.2018 pronunțată de Tribunalul București – Secția Penală, printre altele, s-a hotărât următoarele:

În baza art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.75 – 76 C.pen., art. 38 alin. (1) și art. 5 C.pen., a fost condamnată inculpata A, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., a aplicat inculpatei A pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., art. 75 – 76 C.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A, urmând ca aceasta să execute o pedeapsă finală de 1 an, 5 luni și 10 zile (1 an și 4 luni + 1/3 din 4 luni, adică 1 lună și 10 zile).

În baza art. 48 C.pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., art. 75 – art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul B, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art.n48 C.pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., art.75 – art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 321 C.pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., art.75 – art. 76 C.pen., art. 5 C.pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art.38 alin. (l) C.pen., art.75 – art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute o pedeapsă finală de 2 ani, 1 lună și 10 zile (1 an și 4 luni închisoare + 1/3 din totalul de 28 luni -1 an și 4 luni + 8 luni + 4 luni).

În baza art. 45 C.pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

S-a aplicat inculpaților A și B pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art. 65 C.pen.

În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpaților A și B și a fost fixat termen de supraveghere de 3 ani pentru fiecare inculpat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA, inculpații A și B.

Prin decizia penală nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/87/2016, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și inculpatul B, în dosarul nr. 1222/87/2017, reunit cu dosarul nr. x/87/2016, în ședința publică din 09.11.2018 a Curții de Apel București- Sectia a II-a Penală.

S-au desființat, în parte, sentințele penale nr. 87/12.06.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/87/2016 și nr. 93/26.06.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 1222/87/2017 și, rejudecând în fond:

În baza art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnată inculpata A la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., s-a aplicat inculpatei A pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen. a fost condamnată inculpata A la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei A, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilită de 4 luni (1 lună și 10 zile), în final aceasta având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare.

S-a aplicat inculpatei A pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art. 65 C.pen.

În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpatei A și s-a fixat termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 48 C.pen. raportat la art.18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) – art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul B la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 321 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) – art. 76 C.pen., art. 5 C.pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) – art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul B la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 67 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an și 4 luni, 1 an și 4 luni, 8 luni și 4 luni), urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni si 20 zile închisoare.

În baza art. 45 C.pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

S-a aplicat inculpatului B pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art. 65 C.pen.

Împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Secția judiciară penală, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, sub numărul de dosar x/87/2016.

Prin cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen., pentru aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen., constând în greșita aplicare a pedepselor accesorii în privința inculpaților A și B.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, Parchetul a susținut, în esență, că decizia penală atacată este nelegală raportat la modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, solicitând să se înlăture greșita aplicare a legii față de inculpații A și B, în temeiul art. 65 alin. (1) C.pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație subsumat cazului de casare invocat, Parchetul a susținut că stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege apare și atunci când instanța nu a aplicat acele pedepse pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate prin alăturarea pedepselor complementare sau accesorii pedepsei principale.

Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, legalitatea pedepselor accesorii și complementare poate fi analizată în cadrul motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., atunci când s-a pronunțat o soluție de condamnare (decizia 507/RC din 22.11.2016 a ICCJ – Secția penală). Prin pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege se înțelege nu numai respectarea limitelor minime sau maxime ale pedepsei principale, dar și respectarea legalității pedepsei rezultante a concursului de infracțiuni, inclusiv în ceea ce privește aplicarea pedepselor complementare și accesorii. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., referindu-se la ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (decizia 418/RC din 13.10.2016 a ICCJ – Secția penală).

Procurorul a arătat că pedeapsa accesorie reprezintă o categorie aparte de pedepse, alături de pedepsele principale și de cele complementare. Potrivit art. 53-55 C.proc.pen. înlăturarea ori neaplicarea pedepsei accesorii reprezintă o problemă evidentă de legalitate a pedepselor, în sensul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. astfel, critica formulată se circumscrie cazului de recurs în casație invocat având în vedere greșita stabilire și aplicare a pedepselor accesorii în privința inculpaților A și B și vizează nelegalitatea deciziei recurate.

S-a apreciat că instanța de apel, respectiv Curtea de Apel București, nu trebuia să aplice pedepsele accesorii la final (după contopirea pedepselor principale), întrucât nu se poate cunoaște în considerarea căreia dintre infracțiunile concurente au fost aplicate, ci ar fi trebuit să aplice pedeapsa accesorie pe lângă una dintre cele 2 pedepse aplicate inculpatei A, respectiv pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate inculpatului A, în privința cărora a aplicat și pedepse complementare. S-a precizat că această împrejurare este echivalentă cu o aplicare a pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și a invocat decizia nr. 543/RC din 14.12.2016 a ICCJ- Secția penală.

Astfel, procurorul a exemplificat în privința inculpatei A că, după ce i-a aplicat acesteia două pedepse principale cu închisoarea (pentru fiecare dintre cele 2 infracțiuni reținute în sarcina sa) și o pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi pentru prima dintre infracțiunile pentru care a fost condamnată la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare (pentru infracțiunea prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), și după ce a contopit pedepsele principale aplicate anterior, instanța de apel a aplicat acesteia, la final, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (care i-au fost interzise ca pedeapsă complementară), în temeiul art. 65 C. pen. Astfel cum a procedat instanța de apel nu se cunoaște pentru care dintre cele 2 infracțiuni (pentru care inculpata A a fost condamnată) i s-a aplicat respectiva pedeapsă accesorie.

Deopotrivă, în privința inculpatului B, s-a susținut aceeași nelegalitate a modalității de aplicare a pedepsei accesorii, respectiv după ce i-a aplicat acestuia cinci pedepse principale cu închisoarea (pentru fiecare dintre cele 5 infracțiuni reținute în sarcina sa), și trei pedepse complementare a interzicerii unor drepturi pentru 3 din cele 5 infracțiuni pentru care a fost condamnat, și, în continuare, după ce a contopit pedepsele principale și pe cele complementare aplicate anterior, instanța de apel a aplicat acestuia, la final, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (care i-au fost interzise ca pedepse complementare), în temeiul art. 65 C. pen.

Aplicarea legală a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, în temeiul art. 65 C. pen., ar fi presupus ca aceasta să fie efectuată după aplicarea pedepselor principale și a celor complementare pentru fiecare infracțiune în parte, și nu după efectuarea operațiunii juridice a contopirii pedepselor principale și a celor complementare. În cauză, cel mult se poate presupune ca fiind în considerarea infracțiunilor pentru care i s-a aplicat, alături de pedepse principale, și pedepse complementare în același conținut, însă o astfel de presupunere nu poate fi, în niciun caz, conformă cu principiul legalității pedepsei, reglementat de art. 2 din Codul de procedură penală, de art. 23 alin. (12) din Constituția României, de art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Pentru motivele arătate și dezvoltate în scris, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a solicitat, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și, înlăturându-se greșita aplicare a legii, aplicarea față de inculpații A și B, în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a pedepselor accesorii a interzicerii exercitării drepturilor în sensul celor anterior precizate.

Prin încheierea din 6 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în dosarul nr. x/87/2016, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală.

Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 din Codul de procedură penală care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul acestui caz de casare, stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se referă nu numai la aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum situat sub minimul sau peste maximul prevăzut de lege, ci vizează întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Potrivit art. 442 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța de recurs în casație examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la

art. 438

din Codul de procedură penală, invocate în cererea de recurs în casație.

Dispozițiile art. 53 din Codul penal reglementează felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice, respectiv „Pedepsele sunt principale, complementare și accesorii.”

Conform art. 67 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Potrivit art. 67 alin. (2) din Codul penal, aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Totodată art. 65 alin. (1) din Codul penal în vigoare, prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Când alături de pedeapsa principală a închisorii se aplică și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unuia sau a mai multor drepturi dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d)-o) din

Codul penal

, pedeapsa accesorie preia regimul de aplicare a pedepsei complementare, ceea ce înseamnă că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie sau facultativă, după cum interzicerea exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară, este obligatorie sau facultativă.

Concluzia are în vedere dependența pedepsei accesorii de pedeapsa complementară alăturată pedepsei închisorii asigurându-se o continuitate a interzicerii exercitării acelorași drepturi pe durata executării pedepsei principale a închisorii și, ulterior, după executarea acestei pedepse principale, pe o perioadă de timp cuprinsă între unu și cinci ani, stabilită de instanță ca durată a pedepsei complementare conform art. 66 alin. (1) din Codul penal.

Stabilirea pedepsei complementare este condiție sine qua non pentru aplicarea pedepsei accesorii, urmând a avea același conținut, astfel încât pronunțarea unei soluții legale este posibilă direct în cadrul recursului în casație (nu este o problemă de individualizare, ci presupune înlăturarea nelegalității) nefiind necesară trimiterea cauzei la curtea de apel în vederea rejudecării.

Mecanismul stabilirii pedepsei accesorii rezultate presupune doi pași, succesivi: primul pas presupune aplicarea pedepsei accesorii având același conținut cu pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracțiune concurentă, iar în etapa următoare, se aplică pedeapsa accesorie rezultată pentru concursul de infracțiuni, după regulile instituite de art. 45 alin. (1)-(3) din Codul penal. Astfel că pedeapsa accesorie nu se poate aplica direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

În cauză, Curtea de Apel București, ca instanța de apel, a dispus prin decizia penală nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, condamnarea inculpatei A la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. și art. 5 C.pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 2 ani, precum și la pedeapsa principală de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – 39 alin. (1) lit. b) C.pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilită de 4 luni închisoare (1 lună și 10 zile), stabilind ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare.

A aplicat inculpatei A pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art.65 C.pen.

Cum pedepsele complementare și accesorii se aplică numai alăturat unei pedepse principale, rezultă că acestea, în procesul individualizării sancțiunii urmează aceeași cale ca aceea prevăzută pentru pedepsele principale.

Potrivit art. 45 alin. (5) din Codul penal, pedeapsa accesorie se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă doar în cazul în care pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă accesorie sau când s-au stabilit mai multe pedepse accesorii.

În cauză, instanța de apel a aplicat pe lângă infracțiunea prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art.76 C.pen. și art.5 C.pen., doar pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din Codul penal, nu și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

Atunci când instanța dispune pedepse complementare, aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie, însă în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (5) din Codul penal, instanța nu poate dispune aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

Înalta Curte constată că se impunea față de inculpata A aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C.pen., având același conținut cu pedeapsa complementară, pe lângă pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art. 76 C.pen. și art. 5 C.pen.

Prin urmare, modalitatea de stabilire a pedepselor de către Curtea de Apel București în sensul omisiunii aplicării pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală concurentă și complementară are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 Cod de procedură penală, iar remedierea nelegalității hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.

Prin decizia recurată s-a mai dispus condamnarea inculpatului B:

- la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. - art.76 C.pen. și art. 5 C.pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 2 ani;

- la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art.18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. și art. 5 C.pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 2 ani;

- la pedeapsa principală de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. și art. 5 C.pen.;

- la pedeapsa principală de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) C.pen. raportat la art. 322 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. și art. 5 C.pen.;

- la pedeapsa principală de 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. și art. 5 C.pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. – 39 alin. (1) lit. b) C.pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an și 4 luni, 1 an și 4 luni, 8 luni și 4 luni), urmând sa execute pedeapsa rezultantă de 2 ani,10 luni si 20 zile închisoare.

În baza art. 45 C.pen., a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului B, urmând ca acesta să execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C.pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., în temeiul art.65 C.pen.

Având în vedere situația juridică a inculpatului B reținută de Curtea de Apel București, în cauză, instanța de apel i-a aplicat acestuia pe lângă pedepsele principale cu închisoarea de 1 an și 4 luni, 1 an și 4 luni și 1 an și 8 luni doar pedepsele complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., nu și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi interzise de instanță ca pedeapsă complementară.

Înalta Curte constată că se impunea față de inculpatul B aplicarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C.pen., având același conținut cu pedepsele complementare stabilite pe lângă pedepsele principale de 1 an și 4 luni închisoare, prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. - art.76 C.pen. și art. 5 C.pen., 1 an și 4 luni închisoare, prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art.18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. și art. 5 C.pen. și 1 an și 8 luni închisoare, prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen. – art.76 C.pen. și art. 5 C.pen.

Prin urmare, modalitatea de stabilire a pedepselor de către Curtea de Apel București în sensul omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale concurente și complementare are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 Cod de procedură penală, iar remedierea nelegalității hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.

În același sens s-a conturat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut aplicarea pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege ca urmare a omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale și complementare (decizia nr. 543/RC din 14 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2016, decizia nr. 418/RC din 13 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția penală, în dosarul nr. x/1/2016).

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Codul penal, în materia tratamentului penal al concursului de infracțiuni, aplicarea pedepsei accesorii presupune stabilirea acesteia mai întâi pe lângă pedeapsa principală inițială și, apoi, pe lângă pedeapsa principală rezultantă (decizia nr. 18 din 27 septembrie 2021 a ICCJ – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. 1108 din 22 noiembrie 2021).

Având în vedere că recursul în casație vizează doar modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii și nu soluția laturii penale in extenso, devoluțiunea fiind parțială, în limitele nelegalității hotărârii atacate și a ceea ce procurorul a criticat, sunt excluse operațiunile judiciare de descontopire (recontopire) a pedepselor principale și complementare stabilite de instanța de apel, acestea fiind rezultatul tratamentului sancționator individualizat și neantamat în calea de atac.

Rolul instanței de recurs în casație este acela de a verifica numai erorile de drept și astfel de a readuce în matca de legalitate hotărârea atacată prin aplicarea pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale și complementare, în situația omisiunii aplicării acestora de către instanța de apel și menținerea pe lângă pedeapsa rezultantă, fără a proceda la operațiunea judiciară a descontopirii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din Codul de procedură penală, Înalta Curte a admis recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală cu privire la greșita aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în privința inculpaților A și B, a casat, în parte, decizia penală atacată și, a reținut cauza spre rejudecare.

A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., având același conținut cu pedeapsa complementară ce însoțește pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea concurentă prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C.pen., art.76 C.pen. și art.5 C.pen., față de inculpata A, și conform art. 45 alin. (5) C.pen., a menținut aplicarea acestei pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare.

A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen., având același conținut cu pedepsele complementare ce însoțesc pedepsele principale de: 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art. 18/1 alin. (1) din Legea nr.78/2000, 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C.pen. raportat la art. 18/1 alin. (1) din Legea nr.78/2000 și 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., față de inculpatul B, și conform art. 45 alin. (5) C.pen., a menținut aplicarea pedepsei accesorii rezultante constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C.pen. pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 zile închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

§ Cauze similare