ÎCCJ, decizie (scj.ro #123210)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Circumstanțe atenuante. Concurs de infracțiuni

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul unui concurs de infracțiuni, dacă instanța de apel a reținut circumstanțe atenuante, stabilirea unei pedepse inferioare minimului special rezultat prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen. privind efectele circumstanțelor atenuante pentru una dintre infracțiunile concurente și aplicarea pedepsei rezultante conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. prin adăugarea sporului de o treime din pedeapsa inferioară minimului special rezultat prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen. se încadrează în cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege. În această ipoteză, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul în casație și modifică atât pedeapsa inferioară minimului special rezultat prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen. pentru una dintre infracțiunile concurente, cât și pedeapsa rezultantă, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 75/RC din 26 februarie 2015

Prin sentința penală nr. 381 din 1 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.R. la 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. Exercitarea acestor drepturi i-a fost interzisă și ca pedeapsă accesorie, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 314 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

I-a fost, de asemenea, interzisă exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani și ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani, sporită cu 8 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 2 ani), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Prin decizia nr. 900/A din 25 august 2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A.R. împotriva sentinței penale nr. 381 din 1 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, care a fost desființată în parte și, rejudecând, între altele, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința apelată, în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen.

Au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen. și, făcând aplicarea art. 76 alin. (1) C. pen., au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului, după cum urmează:

- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 313 alin. (1) raportat al art. 311 alin. (2) C. pen.;

- de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni, aplicată inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, de 100 zile, la Administrația Domeniului Public Sector 6 București, conform programului stabilit de această instituție.

S-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs în casație procurorul, invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că instanța a aplicat inculpatului A.R. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Astfel, în motivarea recursului în casație s-a arătat că, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen. trebuiau reduse cu o treime, noile limite fiind cuprinse între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare. Ca atare, pedeapsa aplicată de instanță de 1 an închisoare este nelegală, fiind sub limita minimă de 1 an și 4 luni închisoare. S-a mai arătat că, urmare a acestui calcul eronat, a fost aplicat greșit și sporul pentru concursul de infracțiuni prevăzut în dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în sensul că o treime dintr-o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare reprezintă 5 luni și 10 zile, acest spor trebuind a fi adăugat la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, inculpatul având în final de executat o pedeapsă de 2 ani, 5 luni și 10 zile.

Prin încheierea nr. 15/RC din 15 ianuarie 2015, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de procuror împotriva deciziei nr. 900/A din 25 august 2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, privind pe inculpatul A.R. și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de procuror.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursul în casație formulat de procuror ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel, reținând circumstanțele atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.R. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 313 alin. (1) raportat al art. 311 alin. (2) C. pen. și Ia o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen., în urma aplicării dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (1) C. pen., atunci când au fost reținute circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.

Ca atare, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen. (având limite de pedeapsă cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare), una dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., noile limite speciale de pedeapsă, ca urmare a reducerii cu o treime, sunt cuprinse între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare. În aceste condiții, se constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanța de apel pentru infracțiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen. este nelegală, având în vedere că limita specială minimă de pedeapsă aplicabilă, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, este de 1 an și 4 luni închisoare.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Din această perspectivă, se constată că, prin aplicarea unei pedepse nelegale pentru una din infracțiunile aflate în concurs, este influențat și sporul aplicat potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă devenind, la rândul ei, nelegală. Astfel, în această speță, în condițiile stabilirii unei pedepse egale cu minimul special pentru infracțiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen., sporul ce trebuie aplicat obligatoriu pentru concursul de infracțiuni este de 5 luni și 10 zile închisoare (o treime din pedeapsa de 1 an și 4 luni), pedeapsa rezultantă ajungând la un cuantum de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare și nu 2 ani și 4 luni închisoare cum, în mod greșit, a stabilit instanța de apel.

Ca atare, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului A.R. este în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul în casație formulat de procuror și întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este fondat.

În consecință, pentru a înlătura greșita aplicare a legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis recursul în casație formulat de procuror împotriva deciziei nr. 900/A din 25 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală.

A casat, în parte, decizia penală atacată și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A.R. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, precum și sporul de 4 luni închisoare, pe care l-a înlăturat.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.R. pentru infracțiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., de la 1 an închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin decizia atacată pentru infracțiunea prevăzută în art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 5 luni și 10 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul A.R. să execute pedeapsa de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate.