ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #187640)

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #187640) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Recurs în casație. Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen

Pluralitate de infracțiuni. Concurs real de infracțiuni

Cuprins de materii

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea generală. Infracțiunea. Unitatea și pluralitatea de infracțiuni

Index alfabetic

: -

drept procesual penal

- drept penal

- concurs de infracțiuni

-infracțiunea prevăzută în art. 18 indice 1 din Legea nr.78/2000

- luare de mită

C. pen.,

art. 38 alin. (1), art. 289 alin. (1)

Legea 78/2000

, art. 18 indice 1 alin. (1) și alin. (3)

C. proc. pen

., art. 16 alin. (1) lit. b) teza II

În cazul concursului de infracțiuni cu conexitate mijloc scop, prevăzut de art. 38 alin. (1) teza II din Codul penal [există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea (...) altei infracțiuni], o soluție de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, pentru una dintre infracțiunile care compun această pluralitate nu conduce în mod direct la constatarea absenței elementelor constitutive pentru cealaltă infracțiune a pluralității.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 471/RC din 26 octombrie 2021

Prin sentința penală nr. 1171/F din 31 mai 2018 a Tribunalului București, Secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/3/2016, în baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale corespunzătoare celor două proiecte).

În baza art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 4 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen..

În baza art. 65 din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 18

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată (două acte materiale corespunzătoare celor două proiecte).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an și 4 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită), în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare.

În baza 45 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. (exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) pe o perioadă de 4 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen..

În baza art. 65 din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b,) g) și k) din C. pen. (exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe durata executării pedepsei principale.

Prin decizia penală nr. 389/A din 13 mai 2020 a Curții de Apel București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/3/2016, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de apelantul inculpat AE împotriva sentinței penale nr. 1171/F din 31 mai 2018 a Tribunalului București – Secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/3/2016.

A fost desființată, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 6 ani și 4 luni închisoare, fiind repuse, în individualitatea lor, pedepsele de 5 ani închisoare și de 4 ani închisoare, pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., pe durata de 4 ani, repunând, în individualitatea lor, pedepsele complementare componente și pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercițiului acelorași drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., repunând, în individualitatea lor, pedepsele accesorii componente.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice) și k) din C. pen., pe o durată de 4 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului acelorași drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice) și k) din C. pen..

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzut de art. 18

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen..

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Justiției.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (două acte materiale corespunzătoare celor două proiecte) instanța de apel a reținut că:

La data de 3 iunie 2016, s-a formulat un denunț, în care s-a arătat că, după publicarea anunțului de organizare a licitației publice, inculpatul, care era director la Direcția „Tehnologia Informației” din Ministerul Justiției și pe care martorul îl cunoștea încă din anul 2011, i-a spus să participe cu S.C. „B” S.R.L., la care este asociat și administrator. Martorul-denunțător a arătat că îl cunoștea pe inculpat încă de când acesta lucra la Oficiul Național al Registrul Comerțului, cu care S.C. „B” S.R.L. încheiase contracte, având o relație de amiciție, cu ieșiri împreună la cafea sau bere în afara orelor de program, apoi, după ce a fost detașat la Ministerul Justiției, inculpatul i-a adus la cunoștință despre proiectul „Platformă de e-learning cu specific IT pentru Ministerul Justiției și sistemul judiciar din România”, însă și-a dat seama că nu poate participa la licitația publică singur, astfel că a luat legătura cu directorul S.C. C S.A., după care, spunându-i despre participarea la licitația publică în consorțiu, inculpatul i-a spus că-i va ajuta să câștige, în schimbul unui „comision” în sumă de aproximativ 220.000 euro.

La una dintre întâlnirile din zona D, Sectorul I, București, inculpatul i-a înmânat stick-ul conținând caietul de sarcini și, la rândul său, până la deschiderea ofertelor, i-a remis acestuia, în două tranșe, suma totală de 41.000 euro pe urmă, după deschiderea ofertelor și până la încheierea contractului, i-a mai înmânat, în trei tranșe, suma totală de 88.000 euro iar, în timpul derulării contractului, i-a remis, tot în tranșe, suma totală de 110.000 euro precizând faptul că remiterea tranșelor de mită nu era condiționată de anumite etape ale proiectului, însă, cu siguranță, a ajutat la derularea acestuia.

Curtea de apel a constatat că declarațiile martorului-denunțător privind tranșele de mită sunt confirmate de extrasele de cont bancar privind E Cipru, potrivit cărora S.C. C S.A. a trimis în contul bancar al acestei societăți comerciale, deschis la Banca F A.G. din Elveția.

Ca atare, coroborând declarațiile inițiale ale martorului-denunțător, cu rulajele din contul bancar aparținând E Cipru, precum și în raport cu proba cu înscrisuri pe situația de fapt, din care rezultă etapele procedurii de atribuire și de derulare a contractului, constată că suma de 41.000 euro a intrat în contul bancar al E Cipru pe data de 11.XII.2012, confirmându-se susținerea martorului-denunțător conform căreia a remis această tranșă de mită în perioada dintre publicarea anunțului privind licitația publică și atribuirea contractului către Asociere, care înseamnă perioada 3.XI.2012-25.III.2013, că, după semnarea contractului, care a avut loc pe data de 29.IV.2013, martorul-denunțător a remis, în tranșe, suma de 88.000 euro în condițiile în care în perioada 2.IX.2013-8.X.2013, S.C. C S.A. a transferat în contul bancar al E Cipru suma totală de 141.600 euro din care, pe datele de 9.X.2013 și 10.X.2013, a fost transferată în contul S.C. „G” S.A. suma totală de 64.000 euro iar, în fine, ultima tranșă din mită în sumă totală de 110.000 euro a fost remisă, tot în tranșe, înainte de demararea procedurii de înlocuire a furnizorului de echipamente S.C. „H” S.R.L. cu S.C. I S.R.L., care a avut loc pe data de 28.XI.2013, însă, pe data de 17.XII.2013, prin urmare ulterior datei de 28.XI.2013, S.C. C S.A. a transferat în contul bancar al E Cipru suma de 49.975 euro transferată, pe data de 9.I.2014, în contul bancar al S.C. „G” S.A., de care nu se poate face abstracție, în condițiile în care proiectul a fost încheiat la data de 20.I.2014. Rezultă, din aceste probe, că suma totală remisă inculpatului, cu titlu de mită, este de 239.000 euro.

Așadar, Curtea de apel reține că declarațiile martorului-denunțător J ale martorilor K, L, M și N, coroborate cu extrasele de cont bancar privind E Cipru constituie probe clare de vinovăție cu privire la infracțiunea de luare de mită, în legătură cu proiectul „Platformă de e-learning cu specific IT pentru Ministerul Justiției și sistemul judiciar din România”, iar probatoriul propus de inculpat nu a avut forța probantă de a răsturna tot acest ansamblu de dovezi împotriva sa.

II. În ceea ce privește proiectul „Implementarea Portalului N-Lex”, analizând probele, Curtea de apel constată că, pe data de 27.VII.2016, martorii J și L au formulat denunțuri, prin care au arătat că inculpatul a pretins un procent de 10% din valoarea contractului pentru declararea câștigătoare a ofertei depusă de S.C. O S.R.L., la care este administrator martorul-denunțător L, astfel că martorul-denunțător J i-a remis suma de 35.000 euro inculpatului și suma de 20.000 euro martorului P, puse la dispoziție de martorul Q, împuternicit al S.C. „R” S.R.L.

Q a declarat că a retras de la bancă suma totală de 55.000 euro în trei tranșe, respectiv suma de 20.000 euro prima tranșă, iar restul în sumă de 35.000 euro în două tranșe, pe care le-a remis, personal, martorului-denunțător J, cunoscând că vor ajunge la funcționarii publici din cadrul Ministerului Justiției, dintre care unul este „șeful IT”. La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 7.IX.2017, a arătat că, pe la sfârșitul primăverii anului 2014, martorii-denunțători J și L i-au solicitat suma de 55.000 euro pentru a o înmâna unor funcționari publici din cadrul Ministerului Justiției, astfel că i-a remis suma respectivă martorului-denunțător J, care nu i-a precizat nici un nume de funcționar public.

Prin urmare, Curtea de apel a constatat că înscrisurile pe situația de fapt, declarațiile martorilor-denunțători J și L, precum și declarațiile constante ale martorului Q constituie probe clare, neechivoce că inculpatul a pretins și a primit suma de 35.000 euro cu titlu de mită, pentru facilitarea câștigării și derulării acestui proiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 18

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (două acte materiale):

În ceea ce privește infracțiunea de fraudarea fondurilor europene, în formă continuată, conținând două acte materiale, în raport cu cele două proiecte, s-a reținut în actul de sesizare că inculpatul a înmânat stick-ul conținând caietul de sarcini înainte de lansarea anunțului pe platforma electronică și că a întocmit, în fals, o serie de documente.

Mai întâi, înmânarea strick-ului constituie o acțiune, și nu un document ori o declarație falsă, inexactă sau incompletă, așa cum se prevede în conținutul infracțiunii de fraudarea fondurilor europene. În plus, această susținere face dovada că procurorul nu a delimitat actul de corupție de elementele constitutive ale infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În mod generic, Curtea constată că oferta și documentația depuse de fiecare asociere, în vederea participării la licitația publică, pentru atribuirea contractului, nu au conținut nici un document fals ori care să ateste o situație nereală. Împrejurarea că fiecare asociere a câștigat proiectul cu sprijinul unui mecanism de corupție inevitabil, format și consolidat în jurul contractelor cu finanțare de la bugetul național ori european, dar fără folosirea de documentație falsă și în condițiile în care fiecare avea capacitatea funcțională necesară pentru acoperirea unui asemenea proiect, nu constituie o acțiune de inducere în eroare a Comunității Europene.

Constată că, pentru câștigarea proiectului, nu a fost suficient ca asocierile să prezinte aptitudine funcțională, ci trebuiau să beneficieze de un sprijin influent și corupt. Constată că toate societățile comerciale concurente au prezentat oferte reale, însă au fost eliminate nu prin fraudarea documentației, ci prin suportul funcționarilor publici și al politicului, care au condiționat accesul la fondurile publice de obținerea unor avantaje materiale pentru sine.

De aceea, cunoașterea conținutului caietului de sarcini înainte de publicarea ofertei Ministerului Justiției în sistemul electronic, care a permis Asocierii S.C. ”C” S.A. - S.C. „S” S.R.L. să-și pregătească oferta câștigătoare, nu constituie o acțiune de inducere în eroare pentru obținerea finanțării, ci un act de corupție, care nu realizează elementul material al infracțiunii de fraudare a fondurilor europene.

Totodată, actul de înmânare a stick-ului conținând caietul de sarcini executat de inculpat către martorul-denunțător J, înainte de lansarea ofertei Ministerului Justiției în sistemul electronic, nu constituie o acțiune de fraudare, prin denaturarea documentelor depuse, ci tot un act de corupție, care rămâne exterior acțiunilor care constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fraudarea fondurilor europene.

Referitor la declarațiile de confidențialitate și de imparțialitate ale inculpatului, Curtea de apel constată că au fost încălcate dispozițiile art. 69 litera c) din O.U.G. nr.34/19.IV.2006, în vigoare la data completării acestora, care se referă la obligația declarantului, desemnat în procesul de verificare a ofertelor, de a declara existența vreunui interes de natură să-i afecteze imparțialitatea. În acest caz, inculpatul solicitase mită și, în mod evident, nu avea nici un interes să facă cunoscută această împrejurare. Curtea apreciază că documentele, semnate de inculpat, în calitatea sa de președinte al comisiei de evaluare a ofertelor, nu au puterea de a califica injustă obținerea de fonduri europene.

În ceea ce privește procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă nr.5/32347/IT/30.IV.2014, Curtea de apel a constatat că nu este apt să conducă la obținerea necuvenită a fondurilor europene. În plus, prin raportul de verificare la fața locului nr.3093-P/DDCA/5.VIII.2014, privind proiectul „Implementarea Portatului N-Lex”, întocmit de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, s-a constatat că, pentru perioada verificată, 2.X.2012-31.V.2014, cheltuielile prezentate în facturile fiscale au fost efectiv realizate în scopul declarat.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost comunicată inculpatului A la data de 25 iunie 2021 (la Penitenciarul Rahova), iar termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 26 iulie 2021.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A la 04 martie 2021 (dată ștampilă plic).

În cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul A a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..

Prin motivele de recurs în casație, recurentul inculpat a susținut că soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate pentru a se considera că fapta este prevăzută de legea penală.

Astfel, s-a arătat că soluția de condamnare s-a dispus în mod exclusiv în baza declarațiilor martorilor denunțători J și L, declarații care au un puternic caracter subiectiv și nu pot să constituie temei al condamnării, fiind încălcate dispozițiile art. 103 alin. (3) din C. proc. pen.. Probațiunea în cadrul dosarului se întemeiază pe declarațiile acestor doi martori denunțători, precum și pe declarațiile altor patru sau cinci martori, care sunt martori indirecți și tot ceea ce cunoșteau și au declarat au auzit de la martorul denunțător J.

Recurentul A a făcut o amplă analiză a probelor administrate în cauză, apreciind că există contradicții între acestea, contradicții care vin în sprijinul cererii de recurs în casație.

În continuare, s-a susținut că neîndeplinirea condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită rezultă din contradicția creată de instanța de apel, care în soluționarea căii de atac a pronunțat o soluție de achitare cu privire la infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, care era o infracțiune corelativă elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită. Prin raționamentul juridic creat de instanța de apel, scopul infracțiunii de luare de mită, astfel cum este reținut de acuzare, nu există.

A mai arătat recurentul că întreaga procedură de finanțare și de achiziție aferentă celor două proiecte implementate la Ministerul Justiției a avut un caracter licit și nu au existat elemente de nelegalitate care să vicieze procedurile de achiziție în scopul favorizării unor firme corelativ cu primirea de sume de bani. Instanța de apel a constatat că nu au existat vicii procedurale și materiale în cadrul procedurii de achiziție, consecința firească fiind aceea că susținerile martorilor denunțători în sensul că inculpatul ar fi pretins și primit sume de bani pentru a favoriza câștigarea contractelor de achiziție publică nu au o bază factuală, nu au un caracter logic, astfel încât să se poată reține existența condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită.

Efectiv, cererile de finanțare au fost depuse de către Ministerul Justiției la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale între anii 2009 - 2010, când recurentul era angajat la Oficiul Național al Registrului Comerțului, delegarea sa producând-se în iunie 2011, fiind responsabil cu procedurile de achiziții publice ale celor două proiecte și implementarea acestora. În cazul ambelor proiecte, fie contestațiile au fost admise de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și au fost anulate de către Curtea de Apel București (e-Learning), fie nu au fost nici măcar admise de către același consiliu (N-Lex), au fost monitorizate și aprobate de către Unitatea de Control și Verificare a Achizițiilor Publice și de către toate celelalte instituții abilitate în acest sens. Curtea de Apel București, în acțiunea formulată de către Ministerul Justiției împotriva deciziei CNSC, a anulat decizia și s-a constatat că întreaga procedură este legală și temeinică, decizie care are ca și efect putere de lucru judecat cu privire la întreaga procedură de achiziție publică.

Având în vedere toate aspectele prezentate, recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare pentru infracțiunea de luare de mită și respingerea pretențiilor civile formulate de Ministerul Justiției.

Prin încheierea din 12 octombrie 2021 s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 389/A din 13 mai 2020 a Curții de Apel București, Secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/3/2016 (x/2018).

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat că recurentul inculpat A a susținut că soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate pentru a se considera că fapta este prevăzută de legea penală.

S-a susținut că neîndeplinirea condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită rezultă din contradicția creată de instanța de apel, care în soluționarea căii de atac a pronunțat o soluție de achitare cu privire la infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, care era o infracțiune corelativă elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită. Prin raționamentul juridic creat de instanța de apel, scopul infracțiunii de luare de mită, astfel cum este reținut de acuzare, nu există.

Au fost de asemenea, formulate critici cu privire la natura părtinitoare a declarațiilor martorilor pe care s-a fundamentat soluția de condamnare.

Înalta Curte a constatat că recursul în casație formulat de recurentul inculpat A este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., doar în ceea ce privește verificarea în drept a situației de fapt cu privire la problema de drept invocată referitor la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen..

Conform susținerilor recurentului inculpat există o conexitate juridică între infracțiunile de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei și de luare de mită, întrucât, în urma pronunțării soluției de achitare dispusă cu privire la infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzut de art. 181 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a dispărut unul dintre elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, cel referitor la legătura dintre fapta funcționarului și actele care intră în îndatoririle de serviciu, în speța de față actele care intră în îndatoririle de serviciu fiind cele referitoare la fondurile din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

S-a menționat că analiza motivelor formulate de recurentul inculpat A se va realiza strict în raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conținutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.

De asemenea, s-a apreciat prin încheierea de admitere în principiu a căii de atac extraordinare că toate celelalte apărări formulate de recurentul inculpat A, prin care se contestă chiar starea de fapt stabilită în mod definitiv de către instanța de apel și se solicită să se efectueze o nouă apreciere a materialului probator, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., astfel că nu cad în competența prevăzută de lege pentru instanța care soluționează un recurs în casație.

În dezbateri, la termenul de judecată din 26 octombrie 2021, apărătorul ales al recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită, în temeiul art. 16 lit. b) teza I Cod de procedură penală, susținând că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul nu îndeplinește condițiile de tipicitate pentru a se considera că fapta este prevăzută de legea penală. Susținerile apărării au fost consemnate, pe larg, în practicaua prezentei decizii penale și vizează lipsa atribuțiilor de serviciu în privința întocmirii documentației tehnice, atribuirii contractelor și desemnării câștigătorului achiziției publice, respectiv lipsa scopului infracțiunii de luare de mită, având în vedere soluția de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A potrivit art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 12 octombrie 2021, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului nelegal al hotărârilor judecătorești tinzând la desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii, dacă, astfel cum prevede cazul de casare incident în cauză, soluționarea acțiunii penale de către instanța de apel nu reprezintă consecința situației de fapt reținute de către acea instanță.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permite o analiză a mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, instanța de recurs în casație neavând în competența prevăzută de lege administrarea în mod nemijlocit de probe cu privire la faptele reținute de către instanța de apel. Deoarece legea nu prevede competența de a administra probe cu privire la situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate. În consecință, situația de fapt reținută de instanța de apel nu poate fi cenzurate de instanța de recurs în casație (în acest sens este jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021).

Totodată, în ceea ce privește limitele examinării recursului în casație conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. s-a reținut în jurisprudență că acest caz de casare vizează „acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)” (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală).

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu cu privire la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură, întrucât apărarea a susținut că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii în sensul că fapta nu corespunde modelului abstract de incriminare, deoarece lipsesc atât atribuțiile de serviciu privind întocmirea documentației standard, cât și scopul infracțiunii de luare de mită.

Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Pentru a verifica dacă inculpatul A a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilit de instanța de apel, cu caracter definitiv, în care instanța de apel, contrar susținerilor apărării, a reținut ca elemente de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită;

- inculpatul, care era director la Direcția „Tehnologia Informației” din Ministerul Justiției;

- inculpatul a adus la cunoștința martorului denunțător proiectul „Platformă de e-learning cu specific IT pentru Ministerul Justiției și sistemul judiciar din România”;

- inculpatul a spus că va ajuta să câștige, în schimbul unui comision în euro care a fost ulterior și încasat de către inculpat;

- inculpatul a înmânat denunțătorului un stick-ul conținând caietul de sarcini al proiectului „Platformă de e-learning cu specific IT pentru Ministerul Justiției și sistemul judiciar din România”;

- în ceea ce privește proiectul „Implementarea Portalului N-Lex”, inculpatul a pretins un procent de 10% din valoarea contractului pentru declararea câștigătoare a ofertei depusă de S.C. O S.R.L;

- inculpatul a primit suma de 35.000 euro cu titlu de mită, pentru facilitarea câștigării și derulării proiectului „Implementarea Portalului N-Lex” .

Față de cele ce preced, rezultă că instanța de apel a reținut elementele de tipicitate pentru infracțiunea de luare de mită în situația de fapt care a fundamentat condamnarea: calitatea de funcționar public prevăzută de lege pentru subiectul activ al infracțiunii, elementul material prevăzut de lege, constând în pretindere și primire de sume de bani, legătura prevăzută de lege dintre pretinderea/primirea sumelor de bani și îndatoririle de serviciu ale subiectului activ, forma de vinovăție prevăzută de lege, având în vedere că inițiativa actelor de corupție a aparținut inculpatului.

În ceea ce privește critica recurentului referitoare la lipsa scopului infracțional pentru luare de mită, decurgând din achitarea pentru o altă infracțiune, se constată că instanța de apel a pronunțat soluția de achitare pentru infracțiunea de folosirea sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de aceasta în considerarea faptului că:

- înmânarea de către inculpat a stick-ului cuprinzând caietul de sarcini constituie o acțiune, și nu un document ori o declarație falsă, inexactă sau incompletă, așa cum se prevede în conținutul infracțiunii de fraudarea fondurilor europene;

- societățile comerciale concurente au prezentat oferte reale, însă au fost eliminate nu prin fraudarea documentației, ci prin suportul funcționarilor publici și al politicului, care au condiționat accesul la fondurile publice de obținerea unor avantaje materiale pentru sine;

- cunoașterea conținutului caietului de sarcini înainte de publicarea ofertei Ministerului Justiției în sistemul electronic, care a permis Asocierii S.C. ”C” S.A. - S.C. „S” S.R.L. să-și pregătească oferta câștigătoare, nu constituie o acțiune de inducere în eroare pentru obținerea finanțării, ci un act de corupție.

Contrar susținerilor apărării, considerentele soluției de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000 nu conduc la achitarea inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită. Instanța de apel a pronunțat soluția de achitare pentru infracțiunea de folosirea sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de aceasta reținând explicit, astfel cum rezultă din considerentele deciziei Curții de apel, expuse mai sus, că atribuirea contractelor către firmele câștigătoare este consecința actelor de corupție ale inculpatului și nu consecința falsificării documentației.

Procedând, așadar, la analiza tipicității obiective a infracțiunii de luare de mită reținută în sarcina inculpatului în ceea ce privește proiectele „Platformă de e-learning cu specific IT pentru Ministerul Justiției și sistemul judiciar din România” și „Implementarea Portalului N-Lex”, se constată că acesta avea calitatea de președinte, director la Direcția „Tehnologia Informației” din cadrul Ministerului Justiției, făcând parte din comisia de evaluare a ofertelor, fiind desemnat președinte cu drept de vot.

Contrar apărărilor formulate, inculpatul avea atribuții de decizie privind selectarea ofertelor câștigătoare, astfel că sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, inculpatul având un interes în dobândirea mitei pentru facilitarea câștigării și derulării proiectelor în cauză, fără să aibă relevanță în conținutul infracțiunii de luare de mită dacă au fost sau nu falsificate documente în legătură cu atribuirea ofertei câștigătoare.

În consecință, față de cele ce preced, cu privire la argumentul apărării referitor la lipsa infracțiunii scop, în cazul concursului de infracțiuni cu conexitate mijloc scop, prevăzut de art. 38 alin. (1) teza a doua C. pen. [există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea (...)altei infracțiuni], o soluție de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru una dintre infracțiunile care compun pluralitatea nu conduce în mod direct la constatarea absenței elementelor constitutive pentru cealaltă infracțiune a pluralității.

Elementele constitutive distincte prevăzute de lege pentru infracțiunile care compun concursul de infracțiuni permit o soluție de condamnare pentru una dintre infracțiuni și o soluție de achitare în considerarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru o alta, de exemplu, atunci când instanța de apel reține că mijlocul real care a condus la actele de fraudă pentru determinarea ofertei câștigătoare a unei proceduri de achiziție publică a fost reprezentat de un act de corupție al unuia dintre funcționarii care aveau atribuții în legătură cu achiziția și nu de un act de falsificare a unor documente.

În ceea ce privește argumentul apărării conform căruia lipsește însuși scopul infracțiunii de luare de mită, se constată că existența elementelor conținutului infracțiunii de corupție prevăzută de art. 289 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. nu depinde și nici nu este influențată de folosirea de declarații false, inexacte sau incomplete, astfel că soluția de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000 nu produce consecințe asupra elementelor de tipicitate prevăzute pentru infracțiunea de luare de mită.

În ceea ce privește argumentul apărării conform căruia lipsește însuși scopul infracțiunii de luare de mită, se constată că nu există o legătură, prevăzută de lege ori avută în vedere de jurisprudență sau doctrină, între scopul acestei infracțiuni și folosirea de declarații false, inexacte sau incomplete, astfel că soluția de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000 nu influențează niciun element al conținutului infracțiunii de corupție prevăzută de art. 289 alin. (1) și alin. (3) din C. pen..

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte a respins ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 389/A din data de 13 mai 2020 a Curții de Apel București, Secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/3/2016 (x/2018).

§ Cauze similare