ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din 12.06.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția Penală, s-au hotărât următoarele:

În baza 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 - 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.artt. 75 - 76 C. pen., art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen..a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei B., urmând ca aceasta să execute o pedeapsă finală de 1 an, 5 luni și 10 zile (1 an și 4 luni + 1/3 din 4 luni, adică 1 lună și 10 zile).

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen., art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. l1 C. pen., art. 75 - 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute o pedeapsă finală de 2 ani și 1 lună și 10 zile (1 an și 4 luni închisoare + 1/3 din totalul de 28 luni -1 an și 4 luni + 8 luni + 4 luni).

În baza art. 45 C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

S-a aplicat inculpaților B., A. și C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpaților B., A. și C. și a fost fixat termen de supraveghere de 3 ani pentru fiecare inculpat, fiind obligați să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de câte 80 de zile, la Primăria comunei Cosmești, fiindu-le atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman.

A fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele din 11.07.2016, respectiv:

- suma de 5.202 RON la D. - inculpata A.;

- suma de 5.186 RON la E. Alexandria, inculpata B., până la recuperarea integrală a debitelor.

Au fost desființate înscrisurile false, respectiv adeverințele nr. x/19.05.2011 și nr. y/19.05.2011, adresa nr. x/7.03.2011 emisă de Primăria Cosmești și cele 2 adeverințe eliberate de S.C. F. care atestă că celor două inculpate B. și A. le-a fost cedată folosința terenurilor.

Împotriva sentinței penale nr. 87 din 12.06.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, B., A. și C..

Prin decizia penală nr. 1336/A din data de 24.11.2020, Curtea de Apel București, secția I Penală a dispus:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și de partea civilă Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură, în dosarul nr. x/2016, reunit cu dosarul nr. x/2017, în ședința publică din 09.11.2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și inculpatul C., în dosarul nr. x/2017, reunit cu dosarul nr. x/2016, în ședință publică din 09.11.2018 a Curții de Apel București- sectia a II a Penală.

A desființat în parte sentințele penale nr. 87/12.06.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2016 si nr. 93/26.06.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2017 și, rejudecând în fond:

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b)- art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei B., aceasta având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an si 4 luni la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilita de 4 luni (1 lună și 10 zile), aceasta având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile.

A aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

A aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpatelor B. și A. și a fost fixat termen de supraveghere de 2 ani, pentru fiecare inculpată, fiind obligate să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatelor B. și A. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Teleorman.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatele B. și A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de câte 60 de zile, la Primăria Comunei Blejești sau la Primăria Comunei Talpa, jud. Teleorman, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu pot presta această muncă.

A atras atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

al. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

al. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen., art. 5 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 18

1

al. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen..cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului C., acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an si 4 luni, 1 an și 4 luni, 8 luni si 4 luni), având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani,10 luni si 20 zile .

În baza art. 45 C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

A aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicata inculpatului C. și a fost fixat termen de supraveghere de 3ani, fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului C. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Teleorman.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de câte 100 de zile, la Primăria Comunei Blejești sau la Primăria Comunei Talpa, jud. Teleorman, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

A atras atenția inculpatului C. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

A înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatei B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman, din sentința penală nr. 87/12.06.2018.

A obligat inculpata B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data efectuării fiecărei plăti și până la data plătii integrale) către partea civilă Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură.

A înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatei A., în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman, din sentința penală nr. 87/12.06.2018.

A obligat inculpata A. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale (calculate de la data efectuării fiecărei plăti și până la pană la data plătii integrale) către partea civilă Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură.

A înlăturat dispoziția instanței de fond, «obligă pe fiecare inculpat la plata - în solidar - a sumei de 3.000 RON, cheltuieli judiciare către stat», din sentința penală nr. 87/12.06.2018.

În fond, a obligat inculpații B., A. si C. la cate 3000 RON cheltuieli judiciare către stat.

A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale apelate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele B., A. împotriva sentinței penale nr. 87/12.06.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar nr. x/2016

În temei art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat partea civilă Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței penale nr. 23/26.06.2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar nr. x/2017

Căi extraordinare de atac formulate în cauză

Împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Prin decizia penală nr. 62/RC din data de 21.02.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală cu privire la greșita aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în privința inculpaților B. și C..

S-a casat, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând în aceste limite:

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având același conținut cu pedeapsa complementară ce însoțește pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare stabilită pentru - infracțiunea concurentă prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 5 C. pen., față de inculpata B., și conform art. 45 alin. (5) C. pen., s-a menținut aplicarea acestei pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având același conținut cu pedepsele complementare ce însoțesc pedepsele principale de: 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., față de inculpatul C., și conform art. 45 alin. (5) C. pen., s-a menținut aplicarea pedepsei accesorii rezultante constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 zile închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin deciziei pronunțate.

Împotriva deciziei penale nr. 1336/A/24.11.2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2016, inculpatul C. a formulat contestație în anulare.

Prin decizia penală nr. 1225/A din 04.07.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei penale nr. 1336/A/24.11.2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2016, care a fost desființată, în parte, și rejudecând:

S-a admis apelul declarat de inculpatul C. împotriva sentințelor penale nr. 87 din 12.06.2018 și nr. 93 din 26.06.2018 pronunțate de Tribunalul Teleorman care au fost desființate, în parte, numai în ceea ce privește acțiunea penală exercitată împotriva inculpatului C. și, rejudecând, pe fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 zile închisoare stabilită în sarcina inculpatului prin sentințele penale apelate și a repuns în individualitatea lor pedepsele de: 1 an și 4 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000, 1 an și 4 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000, 8 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de dispozițiile art. 321 C. pen., 4 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de dispozițiile art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., și 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma autoratului, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpatul C. cu privire la infracțiunile de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma de participație a complicității, prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 (două infracțiuni), fals intelectual, prevăzută de dispozițiile art. 321 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de dispozițiile art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

A fost menținută pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului C. pentru infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma autoratului, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 și pedepsele complementare stabilite pe lângă această pedeapsă.

A fost menținută dispoziția privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru termenul de supraveghere de 3 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale care nu contravin deciziei pronunțate.

Împotriva deciziei penale nr. 1225/A din 04.07.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție la data de 04.08.2023 .

Prin cererea formulată de parchet a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., respectiv în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a arătat, în esență, că, în mod greșit, s-a dispus soluția de încetare a procesului penal față de inculpatul C. (cu privire la 2 infracțiuni de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma de participație a complicității - prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, o infracțiune de fals intelectual - prev. de art. 321 C. pen. - și o infracțiune de participație improprie sub forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale), Curtea de Apel București efectuând o greșită interpretare și aplicare a legii.

Astfel, procurorul a apreciat că, în mod eronat, în urma evaluării deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în urma constatării incidenței lor în cauza pendinte, au fost avute în vedere doar termenele generale de prescripție a răspunderii penale, determinate conform art. 154 alin. (1) lit. c) și respectiv lit. d) C. pen., și calculate conform art. 186 C. pen., cu consecința constatării intervenirii prescripției pentru infracțiunile pentru care anterior inculpatul C. fusese condamnat definitiv.

În cauză, analiza îndeplinirii condițiilor pentru constatarea incidenței prescripției se impunea a fi făcută inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., iar, într-o atare situație, se va putea observa că nu este împlinit termenul de prescripție specială.

Concret, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C. în privința următoarelor 4 infracțiuni:

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, "în calitate de primar al comunei Cosmești, jud. Teleorman, care la data de 19.05.2011, cu știință, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a eliberat adeverința nr. x/19.05.2011 pentru inculpata B., atestând în mod nereal că acesta utiliza o suprafață de 10 ha teren în blocul fizic 263, pentru a fi depusă la APIA Teleorman, ajutând-o astfel să solicite și să obțină fără drept sprijin pe suprafață în sumă de 3.815,03 RON (SAPS) și 1356,18 RON (PNDC 1)";

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, "în calitate de primar al comunei Cosmești, jud. Teleorman, care la data de 19.05.2011, cu știință, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a eliberat adeverința nr. x/19.05.2011 pentru inculpata A., atestând în mod nereal că acesta utiliza o suprafață de 10 ha teren în blocul fizic 263, pentru a fi depusă la APIA Teleorman, ajutând-o astfel să solicite și să obțină fără drept sprijin pe suprafață în sumă de 3.815,03 RON (SAPS) și 1356,18 RON (PNDC 1)";

Data săvârșirii de către inculpatul C. a celor 2 infracțiuni de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credintă de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei - prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

l

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - este data de 08.11.2011 (data primirii primelor foloase necuvenite de către cele 2 autoare ale infracțiunilor, inculpatele B. și A., la care inculpatul C. a ajutat), dată stabilită conform art. 174 C. pen., cu referire la art. 154 alin. (2) teza I C. pen., coroborat cu Decizia nr. 5/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul competent să judece recursul în interesul legii, iar nu data de 19.05.2011 (data emiterii celor 2 adeverințe de către inculpatul C.), astfel cum în mod eronat a indicat Curtea de Apel București, prin decizia penală recurată (pg. 7 și pg. 9).

Infracțiunile de fals intelectual - prev. de art. 321 C. pen. - si de participatie improprie în forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. - au fost săvârșite de către inculpatul C. în cursul lunii octombrie 2015. astfel cum a stabilit și Curtea de Apel București, prin decizia penală recurată, în mod corect de această dată.

Cu privire la termenele de prescripție a răspunderii penale incidente în cauză, parchetul a susținut că, prin decizia penală inițială de condamnare a inculpatului C., instanța de apel a stabilit și a aplicat global Noul C. pen. (Legea nr. 286/2009), ca lege penală mai favorabilă, unele infracțiuni fiind săvârșite sub imperiul C. pen. anterior, iar altele sub imperiul noului C. pen.

Ținând cont de faptul că încetarea greșită a procesului penal pentru intervenirea prescripției răspunderii penale a intervenit în urma admiterii căii extraordinare de atac a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.. ("când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal"), având totodată în vedere și dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia HP nr. 43/2022, procurorul a apreciat ca nemaifiind necesar a fi analizate prevederile C. pen. anterior în materia prescripției răspunderii penale.

Astfel, pentru infracțiunile de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credintă de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei - prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. (infracțiunile fiind pedepsite, în forma ulterioară datei de 01.02.2014, cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi), astfel că acest termen general (în lipsa actelor întreruptive de prescripție) s-ar fi împlinit în data de 07.11.2019. În cazul în care termenul general de prescripție a răspunderii penale a fost valabil întrerupt, potrivit art. 155 alin. (1) C. pen., operând prescripția specială prevăzută de art. 155 alin. (4) C. pen., termenul special de prescripție de 16 ani s-ar împlini în data de 07.01.2028.

Pentru infracțiunile de fals intelectual - prev. de art. 321 C. pen. - și de participatie improprie în forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. (infracțiunile fiind pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani, respectiv cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă), astfel că acest termen general (în lipsa actelor întreruptive de prescripție) s-ar fi împlinit în cursul lunii decembrie 2020. În cazul în care termenul general de prescripție a răspunderii penale a fost valabil întrerupt și în privința acestor infracțiuni, potrivit art. 155 alin. (1) C. pen., operând prescripția specială prevăzută de art. 155 alin. (4) C. pen., termenul special de prescripție de 10 ani s-ar împlini în cursul lunii decembrie 2025.

În continuare, făcând referire la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297 din 26.04.2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018) și nr. 358 din 26 mai 2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 09.06.2022) privind întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale, precum și Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind modul de aplicare în timp a normelor referitoare la întreruperea cursului prescripției, parchetul a apreciat că soluția de încetare a procesului penal dispusă prin decizia penală recurată pentru împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale este greșită, nelegală, ca urmare a faptului că termenul general de prescripție a răspunderii penale a fost valabil întrerupt, instanțele fiind obligate să lase neaplicată Decizia HP nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - aceasta fiind contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii și "de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii" prin raportare la Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 iulie 2023 - Cauza C-107/23 PPU ("Lin") (pct. 123 din hotărârea CJUE).

Cu privire la obligativitatea, aplicabilitatea și interpretarea hotărârii CJUE, parchetul a susținut că se impune a fi precizată obligativitatea hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv pentru România în temeiul Tratatului de aderare și a actului de aderare la Uniunea Europeană. Astfel, potrivit art. 91 alin. (1) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene, "hotărârea este obligatorie de la data pronunțării sale".

Referitor la aplicabilitatea dreptului Uniunii si a hotărârii CJUE în prezenta cauză, aceasta este una evidentă și ține de faptele imputate persoanei acuzate C., respectiv săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene și de infracțiuni de fals în legătură cu acestea, pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană, aspecte care intră sub incidența art. 325 alin. (1) TFUE și a Convenției PIF (acte ale Uniunii cu efect direct, aplicabile României, în temeiul Tratatului de aderare și a actului de aderare, începând cu 1 ianuarie 2007).

Cu privire la interpretarea hotărârii CJUE, din punctul 1) primul paragraf al dispozitivului hotărârii CJUE, coroborat cu cele stabilite în considerentele de la pct. 113-117, se desprinde concluzia că dreptul Uniunii, incident în cauză, nu obligă instanțele să nu aplice Deciziile nr. 297/2018 și 358/2022 ale Curții Constituționale a României, prin care au fost invalidate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. care reglementau cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală, întrucât, în cuprinsul acestora, s-a apreciat că încalcă principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale.

Din analiza punctului 1) al doilea paragraf al dispozitivului hotărârii CJUE, coroborat cu aspectele regăsite în considerentele de la pct. 119-124, rezultă că instanțele unui stat membru UE nu pot repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură anterioare publicării Deciziei CCR nr. 297/2018 (25 iunie 2018), CJUE exprimându-și rezervele față de modalitatea de interpretare și aplicare a legii penale mai favorabile de către instanțele române ca urmare a Deciziei ÎCCJ nr. 67/2022, interpretare de natură să agraveze un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile de fraudă împotriva intereselor financiare ale UE.

Concret, în perioada 01.02.2014 - 24.06.2018, cursul termenului de prescripție a răspunderii penale s-a întrerupt în mod valabil prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, potrivit art. 155 alin. (1) C. pen. (astfel cum acesta era configurat până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României-Partea I-nr. 518 din 25 iunie 2018).

Astfel, în opinia parchetului, toate actele de procedură efectuate de organele de urmărire penală în cursul urmăririi penale, în perioada 25.04.2014 (data începerii urmăririi penale in rem) - 12.08.2016 (data emiterii rechizitoriului), sunt acte întreruptive, printre acestea cele mai importante fiind următoarele: ordonanța nr. 295/P/2014 din data de 25.04.2014 de începere a urmăririi penale cu privire la faptă (in rem); ordonanța nr. 295/P/2014 din data de 30.10.2015 de extindere a urmăririi, penale și efectuare în continuare a acesteia față de suspecții B., A. și C.; procesele-verbale din 02.11.2015 de aducere la cunoștința suspecților a acuzațiilor, a încadrărilor juridice și a drepturilor și obligațiilor procesuale; ordonanța nr. 295/P/2014 din data de 24.06.2016 de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpații B., A. și C.; procesele-verbale din 29.06.2016 de aducere la cunoștința inculpaților a acuzațiilor, a încadrărilor juridice și a drepturilor și obligațiilor procesuale; ordonanța nr. 295/P/2014 din data de 02.08.2016 de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. și procesul-verbal din 09.08.2016 de aducere la cunoștință a noii încadrări juridice; rechizitoriul nr. x/2014 din data de 12.08.2016 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C..

De asemenea, toate actele de procedură efectuate de către judecătorul/completul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară și toate actele de procedură efectuate de prima instanță/instanța de apel, pe întreaga perioadă cuprinsă între data de 18.08.2016 (data înregistrării primului rechizitoriu la Tribunalul Teleorman) și data de 24.06.2018, valabil efectuate, au întrerupt efectiv cursul termenului general de prescripție a răspunderii penale, făcând să înceapă să curgă, de fiecare dată, integral, un nou termen de prescripție.

Totodată, s-a arătat că, în privința infracțiunilor de fals intelectual - prev. de art. 321 C. pen. - și de participație improprie în forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. - ce au fost săvârșite de către inculpatul C. în cursul lunii octombrie 2015, soluția de încetare a procesului penal dispusă prin decizia penală nr. 1225/A din 04.07.2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală - este greșită si din perspectiva faptului că nici măcar termenul general de prescripție a răspunderii penale, de 5 ani de la data comiterii faptelor, nu era împlinit în cauză, la momentul pronunțării hotărârii judecătorești definitive inițiale de condamnare (decizia penală nr. 1336/A/2020 din 24.11.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală). Așa cum a arătat anterior, în privința acestor 2 infracțiuni săvârșite în cursul lunii octombrie 2015, termenul general, de 5 ani, al prescripției răspunderii penale (chiar în lipsa acte întreruptive de prescripție, care există și sunt valabile așa cum am arătat anterior) s-ar fi împlinit în cursul lunii decembrie 2020, ulterior deciziei penale de condamnare (atacată prin contestația în anulare a persoanei condamnate C.). Acest termen este și trebuie stabilit ținând cont și de perioada în care a operat suspendarea cursului prescripției, potrivit art. 156 C. pen., respectiv perioada de 60 de zile, aferentă stării de urgență instituite prin Decretele Președintelui României nr. 195/16.03.2020 și nr. 240/14.04.2020.

Concluzionând, procurorul a apreciat că se impune admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei recurate și înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul menținerii deciziei penale nr. 1336/A/2020 din 24.11.2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, constatând îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 alin. (1) și art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 1225/A din 04 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul-inculpat C. și a trimis cauza Completului nr. 2, în compunere de 3 judecători.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 1225/A din 04 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul-inculpat C. este nefondat.

În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Prin motivele de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție a susținut că instanța de apel, în mod greșit, a reținut incidența, în cauză, a interpretării date de Curtea Constituțională în Decizia nr. 358/2022 prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege penală mai favorabilă.

În opinia Parchetului, se impunea ca instanța de control judiciar să acorde prioritate principiului supremației dreptului Uniunii Europene, lăsând neaplicate deciziile pronunțate de Curtea Constituțională considerând ca prin soluția dispusă în apel se generează un risc sistemic de impunitate.

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului C., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În examinarea criticilor formulate, se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție critică nu greșita încetare a procesului penal, ci modul în care instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Analiza legii penale mai favorabile pentru a determina pe calea recursului în casație care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind favorabilă în cauză este o analiză asupra temeiniciei acuzației și a sancțiunii aplicabile care nu mai poate fi analizată pe calea acestei căi extraordinare de atac.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanța analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prin raportare la legea penală mai favorabilă reținută prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel.

În faza judecării apelului, Curtea de Apel București a valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale a inculpatului C., ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, interpretând și aplicând normele de drept penal pertinente în modalitatea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă menționată.

Raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, la determinarea termenului de prescripție incident în cauză, au fost avute în vedere Deciziile Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018 (prin care s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională) și nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022 (care a stabilit că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale), precum și Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, conform căreia normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 C. pen.

Cu referire la conceptul de "risc sistemic de impunitate" se constată că acesta a fost utilizat în Hotărârea din 21 decembrie 2021, pronunțată în Cauza Euro Box Promotion și alții (C-357/19, C-379/19, C-811/19 și C-840/19), în materia sancționării, prin mijloace de drept penal, a fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, atunci când anumite evenimente produse ar putea angaja imposibilitatea tragerii la răspundere penală, fiind legat de principiul legalității incriminării și a pedepselor, care face obiectul art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care este prevalent unei eventual pericol de nepedepsire a unor fapte îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În Cauza C-360/20 CJUE a precizat că "Principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune unei instanțe naționale să dea dispozițiilor dreptului național o interpretare conformă cu obligațiile care decurg din articolul 325 alin. (1) și (2) TFUE citit în lumina articolului 1 alin. (1) litera (a) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995, cu condiția ca o astfel de interpretare să nu determine o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și a pedepselor."

Curtea de Justiție a Uniunii a subliniat că supremația dreptului Uniunii nu poate aduce atingere în nicio ipostază principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum acesta a fost implementat și normat în dreptul intern în toate aspectele specifice incriminării faptelor penale și sancționării persoanelor acuzate de comiterea acestora.

În aceeași cauză C-360/20, Curtea de Justiție a arătat "(…)procedând la o interpretare conformă a dispozițiilor naționale, instanța de trimitere va trebui de asemenea să se asigure că drepturile fundamentale ale persoanelor vizate sunt respectate și să împiedice ca acestora din urmă să li se aplice sancțiuni pe care le-ar fi evitat dacă aceste dispoziții de drept național ar fi fost aplicate, în conformitate cu obligațiile care decurg din principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor în dreptul penal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2015, Taricco și alții, C-105/14. EU:C:2015:555, punctul 53)" (par. 38 al Hotărârii), iar "Astfel, dacă instanța națională ar ajunge să considere că o interpretare conformă a dispozițiilor naționale contravine principiului legalității infracțiunilor și a pedepselor, ea nu ar fi ținută să se conformeze acestei obligații, iar aceasta chiar dacă respectarea obligației respective ar permite îndreptarea unei situații naționale incompatibile cu dreptul Uniunii. Legiuitorul național este cel căruia îi revine în acest caz obligația de a lua măsurile necesare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M.A.S. și M.B., C-42/17. EU:C:2017:936, punctul 61, precum și jurisprudența citată)".

Rezultă că, în toate cazurile, orice risc de impunitate intervenit ca urmare a unei reglementări naționale nu poate înlătura de la aplicare această reglementare internă, chiar dacă ea este contrarie dreptului Uniunii Europene, dacă prin excluderea reglementării s-ar încălca principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor, exact ipoteza care ar interveni dacă s-ar înlătura legea penală mai favorabilă privitoare la prescripție, incluzând impunitatea generată de intervenția acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale.

Așadar, dispozițiile privitoare la prescripția răspunderii penale din dreptul național, rezultate din aplicarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, care nu cuprind cauze de întrerupere a cursului termenului prescripției, cu consecința aplicării exclusiv a termenelor generale ale prescripției răspunderii penale, au caracterul de lege penală mai favorabilă în lumina lămuririlor aduse de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 67/2022 și, drept urmare, se circumscriu domeniului de aplicare a principiului legalității incriminării și pedepsei.

De vreme ce subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv prin aplicarea C. pen. în vigoare între publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a CCR și data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență din data de 30.05.2022), nu prevede cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, rezultă că termenul de prescripție generală s-a împlinit, în cauză, în privința inculpatului C. fiind incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 1225/A din 04 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022(3248/2022), privind pe intimatul-inculpat C..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. p