ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1466/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 5544 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.T. împotriva deciziei civile nr, 1249 din 15 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Ulterior, revizuentul A.T. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 5544 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar prin încheierea din 10 octombrie 2013, instanța a dispus suspendarea judecării respectivei cereri, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Împotriva deciziei nr. 5544 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și a încheierii din 10 octombrie 2013 a aceleiași instanțe a formulat contestație în anulare A.T., întemeiată pe dispozițiile art. 317-art. 321 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare sunt arătate nemulțumirile contestatorului față de soluția pronunțată de instanță în cauza finalizată cu decizia contestată și se face, totodată, o expunere a situației de fapt. La data de 16 aprilie 2014, în termen legal, au depus întâmpinare intimații prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă. După sfârșitul ședinței, dar mai înainte de începerea deliberării, contestatorul a depus, prin registratură, răspuns la întâmpinare și dovada achitării taxei judiciare de timbru, motiv pentru care excepția netimbrării rămâne fără obiect.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. În cauză, contestatorul invocă drept temei juridic al căii extraordinare de atac dispozițiile art. 317-art. 321 C. proc. civ., fără a indica, în concret, care sunt motivele care să vizeze hotărârile contestate, limitându-se doar la a-și exprima nemulțumirile cu privire la soluțiile pronunțate și a arăta că instanța a omis să cerceteze toate susținerile și probele privind admisibilitatea cererii de contestație în anulare.

Așa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestației în anulare speciale numai o hotărâre pronunțată în recurs, or, în cauză, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunțată în cadrul unei cereri de revizuire, situație în care dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente. În realitate, așa cum s-a arătat, contestatorul este nemulțumit de modul cum au fost soluționate cererile de revizuire și, respectiv, de lămurire a deciziei pronunțate în revizuire, însă pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator, prin motivele cererii de contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.T. împotriva deciziei nr. 5544 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și a încheierii din 10 octombrie 2013 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2014.