ÎCCJ, Secția penală, decizia din 11.01.2023 — recurs în casație împotriva sentinței nr. 2/2022 a Tribunalului Bihor

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 și art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul A., cu domiciliul procesual ales în mun. Oradea, jud. Bihor, la pedeapsa de 11 ani închisoare (1 an spor închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. În baza art. 65 C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale, pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale în cadrul vreunei societăți comerciale. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 280/P/20.06.2014 pronunțată de Tribunalul Bihor definitivă prin decizia penală nr. 669/11.12.2014 a Curții de Apel Oradea (infracțiuni comise în 08.01.2009-20.02.2009) și sentința penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunțată de Tribunalul Bihor modif. prin decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curții de Apel Oradea (infracțiuni comise în perioada 2008-2010). În vederea aplicării regulilor de sancționare a infracțiunilor concurente, s-a dispus descontopirea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 134/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor modificată prin decizia penală nr. 917/A2016 a Curții de Apel Oradea în pedepsele componente de: - 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsă complementară pe o durata de 5 ani. - 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 5 ani. - 4 ani închisoare aplicată și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 5 ani. - 6 ani închisoare aplicată și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 5 ani. - 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 280/2014 și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k Noul C. pen. S-a dispus înlăturarea sporului de 2 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 134/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor modificată prin decizia penală nr. 917/A2016 a Curții de Apel Oradea. În baza art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. 1969 s-a dispus contopirea celor cinci pedepse repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 11 ani închisoare stabiliți în prezenta cauză, la care s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare (aplicat cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 134/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultată de 13 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale în cadrul vreunei societăți comerciale. În baza art. 35 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale în cadrul vreunei societăți comerciale, pe o perioada de 5 ani. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată de 11 ani închisoare perioada reținerii din 30.06.2011, a arestului preventiv de la 01.07.2011-29.07.2011 (Sentința penală nr. 917/2016) și a perioadei de executare de la 11.12.2014 la 29.01.2019.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen. și art. 5 C. pen., raportat la art. 122 alin. (1) 1 lit. b) și art. 124 C. pen. 1969, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata S.C. B. S.R.L. (fost C.), cu sediul social în Oradea, jud. Bihor, CUI x înregistrată la ORC Bihor sub x, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen. și art. 5 C. pen., raportat la art. 122 alin. (1) 1 lit. b) și art. 124 C. pen. 1969, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata S.C. D. S.R.L., cu sediul social în Oradea, str. x, jud. Bihor, CUI Ro x, înregistrată la ORC Bihor sub x, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza finală C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata S.C. E. S.R.L. (fostă S.C. F. SRL), cu sediul social în Oradea, str. x, jud. Bihor, CUI Ro x, înregistrată la ORC Bihor sub x, întrucât a intervenit radierea persoanei juridice.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 și art. 42 C. pen. a fost condamnată inculpata G., născută la data de 26.01.1976 în Oradea, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969. În baza art. 65 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a aplicat inculpatei G. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale și dreptul de a fi contabil, pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatei G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale în cadrul vreunei societăți comerciale și dreptul de a fi contabil. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru o a doua infracțiune de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, întrucât fapta nu există. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, întrucât fapta nu există. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru infracțiunea fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. 1969, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului H., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen. și art. 5 C. pen., raportat la art. 122 alin. (1) 1 lit. b) și art. 124 C. pen. 1969, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata S.C. I. S.R.L., cu sediul social în Oradea, str. x, CUI Ro x, înregistrată la ORC Bihor sub nr. x/2010, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și a obligat, în solidar, inculpații A. și G. la plata sumei totale de 540.576 RON, din care suma de 332.068 RON, din care 331.681 RON TVA de plată și impozit pe profit în sumă de 387 RON, prejudiciul cauzat de inculpata S.C. B. S.R.L., suma de 176.173 RON reprezentând TVA de plata, prejudiciul cauzat de S.C. D. S.R.L. și suma de 32.335 RON reprezentând TVA de plată, prejudiciul cauzat de S.C. E., precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi și penalități, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 și urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 și urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult până la data deschiderii procedurii insolvenței privind societățile inculpate S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006. În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și a obligat inculpata S.C. B. S.R.L. (în solidar cu inculpații A. și G.) la plata sumei de 332.068 RON, din care 331.681 RON TVA de plata și impozit pe profit în sumă de 387 RON, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi și penalități, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 și urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 și urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult până la data deschiderii procedurii insolvenței privind această societate, conform art. 41 din Legea nr. 85/2006. În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și obliga inculpata S.C. D. S.R.L. (în solidar cu inculpații A. și G.) la plata sumei de 176.173 RON reprezentând TVA de plata, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi și penalități, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 și urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 și urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult până la data deschiderii procedurii insolvenței privind această societate, conform art. 41 din Legea nr. 85/2006. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. și art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017, s-au menținut măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanța din 28.05.2015, respectiv măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului-teren, în suprafață de 67.201 mp. situat în extravilanul Mun. Oradea, nr. 1-CÂMPIE, înscris în CF. x Oradea, nr. topo. 5589, aparținând inculpatului A. și s-au extins măsurile asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., prezente și viitoare până la concurența sumei de 540.576 RON la care s-au adăugat și accesoriile (dobânzi, penalități, majorări de întârziere). În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei G., prezente și viitoare, până la concurența sumei de 540.576 RON la care s-au adăugat și accesoriile (dobânzi, penalități, majorări de întârziere). În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei S.C. B. S.R.L., prezente și viitoare, până la concurența sumei de 332.068 RON, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere). În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei S.C. D. S.R.L., prezente și viitoare, până la concurența sumei de 176.173 RON, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere). În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen. au fost obligați, în solidar, inculpații A., G., S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. I. S.R.L. la plata sumei de 5000 RON, fiecare în parte, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorilor din oficiu, respectiv avocat din oficiu J., pentru inculpata S.C. D. S.R.L., în cuantum de 1253 RON, conform delegației nr. x; av. oficiu K., pentru inculpata S.C. I. S.R.L., în cuantum de 1253 RON, conform delegației nr. x; av. oficiu L., pentru inculpata S.C. E. S.R.L., în cuantum de 1253 RON, conform delegației nr. x; av. oficiu M., pentru inculpata S.C. B. S.R.L., în cuantum de 520 RON, conform delegației nr. x; av. oficiu N., pentru inculpatul H., în cuantum de 1253 RON, conform delegației nr. x; av. oficiu O., pentru inculpatul A., în cuantum de 260 RON conform delegației nr. x; av. oficiu P., pentru inculpatul A., în cuantum de 1253 RON, conform delegației nr. x; av.oficiu M., pentru inculpata S.C. B. S.R.L., în cuantum de 1253 RON, conform delegației nr. x, a urmat a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției. În fapt, s-a reținut că faptele inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de administrator în fapt al societăților S.C. B. S.R.L. Oradea, S.C. D. S.R.L. Oradea și S.C. E. S.R.L. Oradea, în perioada octombrie- noiembrie 2010, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat achiziții de bunuri fictive de la inculpata S.C. I. când, în fapt, acestea reprezentau achiziții directe intracomunitare, în scopul eludării plății taxelor și impozitelor datorate, cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului, în sumă de 540.576 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. În mod particular, în cazul acestui inculpat s-a justificat reținerea formei continuate a infracțiunii de evaziune fiscală chiar dacă a acționat prin intermediul a trei societăți comerciale, în speță, S.C. B. S.R.L. (fosta S.C. C. SRL), S.C. D. S.R.L. (Q.) și S.C. E. S.R.L. (fosta S.C. F. SRL). Ceea ce a reprezentat relevantă este rezoluția infracțională unică care a rezultat din faptele obiective manifestate, desfășurate în aceeași perioadă de timp, octombrie- noiembrie 2010, cuantumul total al prejudiciului ducând la reținerea formei agravante a infracțiunii, acesta fiind mai mare decât echivalentul în RON a sumei de 100.000 Euro. Faptele inculpatei S.C. B. S.R.L., CUI x (fostă S.C. C.), constând în aceea că, în perioada octombrie- noiembrie 2010, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a înregistrat, fictiv, în evidențele contabile, 24 facturi, în valoare totală, de 1.713.683,40 RON, reprezentând achiziții de la S.C. I. S.R.L., administrată în drept de inculpatul H., interpunând această societate în achizițiile intracomunitare efectuate, în scopul eludării plății taxelor și impozitelor datorate din care TVA, pentru care a fost exercitat dreptul de deducere, în valoare de 331.681 RON, ce reprezintă prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. Faptele inculpatului S.C. D. S.R.L., CUI x (Q.) constând în aceea că, în perioada octombrie- noiembrie 2010, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale înregistrează, fictiv, în evidențele contabile, 59 facturi, în valoare totală, de 910.228,70 RON, reprezentând achiziții de la S.C. I. S.R.L., administrată în drept de inculpatul H., interpunând această societate în achizițiile intracomunitare efectuate, în scopul eludării plății taxelor și impozitelor datorate din care TVA, pentru care a fost exercitat dreptul de deducere, în valoare de 176.173 RON, ce reprezintă prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. Faptele inculpatei S.C. E. S.R.L., CUI x (fosta S.C. F.), constând în aceea că, în perioada octombrie- noiembrie 2010, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale înregistrează, fictiv, în evidențele contabile, 5 facturi, în valoare totală, de 167.065,20 RON, reprezentând achiziții de la S.C. I. S.R.L., administrată în drept de inculpatul H., interpunând această societate în achizițiile intracomunitare efectuate, în scopul eludării plății taxelor și impozitelor datorate, din care TVA, pentru care a fost exercitat dreptul de deducere, în valoare de 32.335 RON, ce reprezintă prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. S-a reținut că inculpata S.C. E. S.R.L. nu mai are calitatea de subiect procesual având în vedere că prin sentința civilă nr. 1006/02.12.2020 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea persoanei juridice. Faptele inculpatei G. constând în aceea că, în cursul anului 2010, a ajutat la înființarea S.C. I. S.R.L. Oradea, inclusiv prin întocmirea unui înscris, denumit "acord de proprietari" și datat 23.09.2010 și, ulterior, a pus la dispoziția administratorului de drept H. diverse documente contabile și de plată spre a fi semnate de acesta din urmă, ajunse în posesia reprezentanților inculpatelor S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., care le-au folosit pentru derularea unor achiziții intracomunitare prin interpunerea formală a S.C. I. S.R.L., în vederea eludării taxelor datorate bugetului de stat, prin care s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 540.576 RON, a acceptat să îndeplinească servicii de contabilitate și a făcut demersuri pentru recuperarea unei cantități de marfă confiscate, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii unice (unitate legală) de complicitate la evaziune fiscală, prev. art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și cu ref. la art. 5 C. pen. În privința inculpatei S.C. I. S.R.L. s-a reținut că această societate a săvârșit infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., întrucât inculpatei H. și-ar fi dat acordul pentru înființarea S.C. I. S.R.L. Oradea pe numele său și a folosit societatea respectivă semnând documente contabile și de plată, folosite pentru plata mărfurilor achiziționate în numele societății din spațiul intracomunitar, în realitate beneficiarii acestor mărfuri fiind inculpatele S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., prin care s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 540.576 RON. Faptele inculpatei H. au constat în aceea că, în calitate de administrator în drept al societății S.C. I. S.R.L., a emis 24 de facturi fiscale către inculpata S.C. B. S.R.L., 59 de facturi fiscale către inculpata S.C. D. S.R.L. și 5 facturi fiscale către inculpata S.C. E. S.R.L., în perioada octombrie- noiembrie 2010, care nu confirmau relații comerciale reale de vânzare-cumpărare a mărfurilor achiziționate anterior din spațiul intracomunitar, în scopul eludării plații taxelor și impozitelor datorate de către aceste trei societăți inculpate, către bugetul consolidat al statului, în cuantum total de 540.576 RON, reprezentând totodată și prejudiciul produs în cauză. Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei totale de 540.576 RON, din care suma de 332.068 RON, din care 331.681 RON TVA de plată și impozit pe profit în sumă de 387 RON, prejudiciul cauzat de inculpata S.C. B. S.R.L., suma de 176.173 RON reprezentând TVA de plată, prejudiciul cauzat de S.C. D. S.R.L. și suma de 32.335 RON reprezentând TVA de plată, prejudiciul cauzat de S.C. E. S.R.L.. De asemenea, partea civilă a solicitat și obligarea inculpaților la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi și penalități, majorări de întârziere) până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 și urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 și urm. Codul de procedură fiscală anterior). Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și inculpații G., A. și S.C. D. S.R.L. Oradea. Prin decizia penală nr. 423/A din data de 14 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2016 în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva sentinței penale nr. 2/2022 din data de 20 ianuarie 2022 pronunțate de Tribunalul Bihor. În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpații G., A. și S.C. D. S.R.L. Oradea, împotriva sentinței penale nr. 2/2022 din data de 20 ianuarie 2022 pronunțate de Tribunalul Bihor, care a fost desființată în parte, după cum urmează: În ceea ce-l privește pe inculpatul A.: În baza art. 5 C. pen. s-a reținut ca fiind mai favorabilă inculpatului legea penală în vigoare după data publicării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 (30.05.2022). În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În ceea ce o privește pe inculpata G.: În baza art. 5 C. pen. s-a reținut ca fiind mai favorabilă inculpatei legea penală în vigoare după data publicării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 (30.05.2022). A fost înlăturată dispoziția de condamnare a inculpatei G. și de aplicare a pedepselor complementare și accesorii pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei G. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. A fost înlăturată dispoziția de achitare a inculpatei G. pentru o a doua infracțiune de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei G. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. A fost menținută dispoziția de achitare a inculpatei G. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținând încadrarea juridică prevăzută de legea nouă, respectiv art. 322 C. pen. A fost menținută dispoziția de achitare a inculpatei G. pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, reținând încadrarea juridică prevăzută de legea nouă, respectiv art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul H.: În baza art. 5 C. pen. s-a reținut ca fiind mai favorabilă inculpatului legea penală în vigoare după data publicării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 (30.05.2022). A fost înlăturată dispoziția de achitare a inculpatului H., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. S-a desființat în totalitate dispozițiile instanței de fond privitoare la modul de soluționare a laturii civile a cauzei și rejudecând: S-a constatat că inculpatul A. a achitat la data de 15.04.2022, suma totală de 648.691 RON, din care 540.576 RON reprezentând prejudiciul debit principal și suma de 108.115 RON reprezentând procentul de 20% din acest prejudiciu, iar la data de 23.05.2022 a achitat suma de 164.425 RON, reprezentând obligațiile fiscale accesorii aferente debitului principal, calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței față de S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., sume achitate conform art. 10 alin. (1) i 1 din Legea nr. 241/2005. În baza art. 25 C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții ale părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor (respectiv cererea de obligare a inculpaților A. și G. la plata de dobânzi, penalități și majorări aferente debitului principal, calculate până la data stingerii sumelor datorate). În baza art. 404 alineat. 4 lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 250 2 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii luate asupra: - imobilului-teren, în suprafață de 67.201 mp. Situat în extravilanul Mun. Oradea, nr. 1-CÂMPIE, înscris în CF. x Oradea, nr. topo. 5589, aparținând inculpatului A. și asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., prezente și viitoare până la concurența sumei de 540.576 RON la care se vor adăuga și accesoriile (dobânzi, penalități, majorări de întârziere); - bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei G., prezente și viitoare, până la concurența sumei de 540.576 RON la care se vor adăuga și accesoriile (dobânzi, penalități, majorări de întârziere); - bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei S.C. B. S.R.L., prezente și viitoare, până la concurența sumei de 332.068 RON, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere); - bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei S.C. D. S.R.L., prezente și viitoare, până la concurenta sumei de 176.173 RON, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere). Au fost reformate dispozițiile referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat în primă instanță, în sensul că în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., aceste cheltuieli au rămas în sarcina statului. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin deciziei. Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 01 august 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. – în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal. S-a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității aplicării dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (împlinirea termenului de prescripție generală a răspunderii penale) deoarece în cursul urmăririi penale și apoi în cursul cercetării judecătorești au fost efectuate acte procedurale care au întrerupt cursul prescripției răspunderii penale, atât înainte de data de 25.06.2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), cât și după acest moment, acestea din urmă fiind acte care trebuiau comunicate suspectului sau inculpatului. A mai arătat că, în mod greșit, Curtea de : Apel Oradea a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 16 lit. f) C. proc. pen. și nu a dispus această soluție de încetare față de inculpați în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., incident când există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege și ca urmare se impunea schimbarea temeiului de încetare a procesului penal prin reținerea celui corect și anume incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost reglementat ca urmare a modificării textului prin Legea nr. 55/2021 din 31.03.2021 (publicată în Monitorul Oficial nr. 332 din 01.04.2021). Potrivit acestui text de lege în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare. În forma în vigoare, ca urmare a modificării dispozițiilor indicate mai sus, incidența cauzei de nepedepsire nu era limitată la ipotezele în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 8 și 9 nu depășea valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale. Din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar rezultă că inculpatul A. a achitat la data de 15.04.2022 suma totală de 648.691 RON, din care 540.576 RON reprezentând prejudiciul debit principal și suma de 108.115 RON reprezentând procentul de 20% din acest prejudiciu, iar la data de 23.05.2022 a achitat suma de 164.425 RON, reprezentând dobânzi și penalități (obligații fiscale accesorii) aferente debitului principal, calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței față de S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L.. Aceste sume se regăsesc în calculul efectuat de partea civilă, iar plata acestor sume a fost confirmată de partea civilă prin înscrisurile depuse la dosarul de apel la datele de 09.05.2022, respectiv 27.05.2022. Prin încheierea din 26 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 423/A din data de 14 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016. În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac. Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 26 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei. Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute. În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.. (printre care și cazul în care intervine amnistia sau prescripția), dispunându-se greșit încetarea procesului penal. Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susținut, în esență, că, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal. Prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale. La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, respectiv 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză". Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" . Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)". Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale. Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut următoarele: "72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018. Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale. 73. În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. 74. Curtea constată că o astfel de consecință este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale și a pasivității sale, chiar și în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenției legislative. De asemenea, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale. 75. În acest context, Curtea constată că situația creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum și supremația Constituției. Aceasta, deoarece prevalența Constituției asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremației Legii fundamentale este însăși Curtea Constituțională, prin deciziile pe care le pronunță, astfel că neglijarea constatărilor și dispozițiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituționale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în același sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022). 76. Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte. Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispozițiile C. pen. în vigoare în perioada menționată constituind legea penală mai favorabilă. Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpat se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia. Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, admițând apelurile declarate a dispus în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. .16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu ref. la art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., cu ref. la art. 155 alin. (1) C. pen., prin raportare la Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților: H. (pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005), A. (pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și G. (pentru săvârșirea celor două infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Infracțiunea de evaziune fiscală în formă agravată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 13 ani, termenul general de prescripție a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., este de 10 ani. Infracțiunea de evaziune fiscală în forma simplă, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 8 ani, termenul general de prescripție a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., este de 8 ani. S-a reținut că, în cauză activitatea infracțională a autorilor infracțiunii de evaziune fiscală a fost comisă în perioada octombrie- noiembrie 2010, epuizându-se astfel în cursul lunii noiembrie 2010. În acest sens, în mod corect Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele reținute în sarcina inculpaților A., G., H. a început să curgă de la data epuizării, respectiv în cursul lunii noiembrie 2010, astfel că pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă agravată, termenul de 10 ani, socotit în condițiile art. 154 alin. (2) din C. pen., s-a împlinit în noiembrie 2020, anterior pronunțării deciziei instanței de apel. Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 423/A din data de 14 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea rămân în sarcina statului. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A., G. și H., în sumă de câte 680 RON va rămâne în sarcina statului.