ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 182 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Bihor, printre alții, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) și art. 42, art. 34 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 65 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, de refuz recoltare probe biologice, prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 și de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 7 1, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969 prin sentința penală nr. 278/06.08.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. x/2013, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1584/21.11.2013 a Curții de Apel Ploiești, modificată prin sentința penală nr. 1087/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2014, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 310/10.07.2014.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 278/06.08.2013 pronunțată de Judecătoria Campina în dosarul nr. x/2013, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1584/21.11.2013 a Curții de Apel Ploiești, modificată prin sentința penală nr. 1087/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2014, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 310/10.07.2014, în pedepsele componente de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice, prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care o va executa în regim privativ de libertate.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. 1969, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. 1969.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare perioada executată anterior de la data de 02.06.2013 până la data de 16.06.2015.

În baza art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 s-a dedus din pedeapsa rezultantă, 144 de zile cu titlul de compensare a executării pedepsei anterioare, în condiții necorespunzătoare.

În baza art. 397 alin. (1) rap.la art. 25 C. proc. pen. s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și au fost obligați în solidar inculpații B. și A. și partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. la plata sumei de 370.351 RON reprezentând TVA și 28.017 RON reprezentând impozit pe profit, în total 398.368 RON, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere) până la data achitării efective a debitului principal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. și art. 249 C. proc. pen. cu referire la decizia ICCJ nr. 19/2017, s-au menținut și extins măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța din data de 22.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A. și B. prezente și viitoare până la concurența sumei de 398.368 RON la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 C. proc. pen. cu referire la decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând persoanei responsabile civilmente societatea C. S.R.L. până la concurența sumei de 398.368 RON la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere).

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen. au fost obligați, în solidar, și persoană responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 1740 RON cu titlu de onorariu (diferență) pentru efectuarea expertizei contabile de expert D..

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen. au fost obligați, în solidar, inculpații B. și A. și partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. la plata sumei de 1280 RON cu titlul de onorariu (diferența supliment) expertiza contabilă efectuată de către expert contabil E..

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen., au fost obligați, în solidar, inculpații B. și A. și partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. la plata sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 29/A/2022 din data de 25 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor [Oradea, str. x, nr. 2b, jud. Bihor] împotriva sentinței penale nr. 182 din 14 octombrie 2020 pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 421 pct. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de, printre alții, inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 182 din 14 octombrie 2020 pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014.

S-a desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând:

S-a redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați inculpații B. și A., în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor de la 398.368 RON la 370.351 RON, reprezentând TVA, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere) până la data achitării efective a debitului principal.

S-a reformat dispoziția instanței de fond privind măsurile asigurătorii în sensul că dispune menținerea și extinderea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare ale inculpaților B. și A. și acelor instituite asupra bunurilor mobile și imobile aparținând părții responsabile civilmente societatea C. S.R.L. Oradea până la concurența sumei de 370.351 RON, la care se vor adăuga accesoriile fiscale.

S-a reformat dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare, în sensul că s-a dispus obligarea inculpatului B., în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. Oradea și a inculpatului A., în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. Oradea la plata sumei de câte 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-au menținut dispozițiile instanței de fond care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 29/A/2022 din 25 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

La data de 06.06.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

A solicitat a se constata că la data de 31.12.2021 se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale.

A precizat că termenul de 30 de zile pentru introducerea cererii de recurs în casație se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 50/2025.

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Înalta Curte constată că, cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura inculpatului care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpatul a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casație temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen. invocat, raportat la decizia CCR nr. 50 din 18 februarie 2025 publicată în Monitorul Oficial nr. 328 în data de 11 aprilie 2025, nu poate fi valorificat.

Decizia Curții Constituționale poate fi valorificată în toate cauzele aflate încă în termenul legal pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.

Or, cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen., nefiind respectat termenul de 30 de zile, hotărârea fiind comunicată la data de 07.02.2024 și recursul în casație este declarat la 11.06.2025, pentru că termenul se calculează de la data comunicării deciziei și nu de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 50/2025.

Singura excepție pentru care ar fi putut beneficia de efectele deciziei CCR nr. 50 din 18 februarie 2025 publicată în Monitorul Oficial nr. 328 în data de 11 aprilie 2025 și să fie valorificat pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen., în această cauză, era aceea în care ar fi parcurs următoarele etape:

- să fi invocat pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen. într-o cerere de recurs în casație formulată inițial și să fi invocat excepția de neconstituționalitate a acestei dispoziții;

- să fi formulat o cererea de revizuire, iar, în urma soluționării acesteia să se fi constatat că sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus și să se fi dispus rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație.

Curtea Constituțională prin decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016 a reținut: că "33. (...) o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care au ridicat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv."

Ca urmare, nefiind îndeplinite aceste condiții, în prezenta cauză nu poate fi valorificat pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen.

Față de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 29/A/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 29/A/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2025.