ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2023

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
01.03.2023
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1136/A din data de 15 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori în dosarul nr. x/2019 constată următoarele:

A fost condamnat inculpatul A.:

- la o pedeapsă de 2400 de RON amendă penală (120 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile - amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- la o pedeapsă 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen., rap. la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3000 de RON (150 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă) la care s-a adăugat o treime din pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2400 de RON, (120 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă) rezultând în final o pedeapsă de 3800 de RON amendă penală (190 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă).

În temeiul art. 15 din Legea 187/2012, rap. la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1872/20.08.2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă la data de 13.09.2014, prin neapelare, și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare și 3800 de RON amendă penală (190 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă).

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 10.02.2016

A fost condamnat inculpatul B., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, cu antecedente penale, la o pedeapsă 3800 de RON amendă penală (190 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile - amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 10.02.2016.

A fost condamnat inculpatul C., recidivist, la o pedeapsă 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 15 din Legea 187/2012, rap. la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 520/28.02.2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitive la data de 12.03.2013, prin nerecurare, și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare și 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă).

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de la 06.02.2012 la 21.02.2012.

A fost condamnat inculpatul D., recidivist, la o pedeapsă 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 15 din Legea 187/2012, rap. la art. 83 C. pen. din 169, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 520/28.02.2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare în data de 12.03.2013 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare și 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă)

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de la 06.02.2012 la 21.02.2012.

S-a atras atenția inculpaților ca, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să depună la judecătorul delegat cu executarea recipisa privind plata amenzii.

S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 63 și 64 C. pen. care prevăd înlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității sau cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 274 alin. 1din C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 750 de RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a constatat că persoana vătămată E., domiciliată în Baia Mare, str. x, nr. 7/7, jud. Maramureș, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea toporului și a celor 5 bâte depuse în Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș conform procesului-verbal nr. x/13.06.2016.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 750 de RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B., A., D. și C..

În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. cu privire la infracțiunile prevăzute la art. 371 și art. 253 C. pen., fiecare, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost înlăturată dispoziția privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 1872/20.08.2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă la data de 13.09.2014, prin neapelare.

În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. cu privire la infracțiunea prevăzută la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C. cu privire la infracțiunea prevăzută la art. 371 C. pen.

A fost înlăturată dispoziția privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. prin sentința penală nr. 520/28.02.2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare în data de 12.03.2013.

În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D. cu privire la infracțiunea prevăzută la art. 371 C. pen. cu aplicare art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost înlăturată dispoziția privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D. prin sentința penală nr. 520/28.02.2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare în data de 12.03.2013.

S-a dispus achitarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului B., în cuantum de 1253 RON.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate, ce nu contraveneau deciziei pronunțate în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 1136/A din 15 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj– secția penală și de minori, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

S-a reținut că aspectele invocate în cererea de recurs în casație vizează cauza de încetare a procesului penal (prescripția) ca urmare a incidenței Deciziilor instanței de control constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.: "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârșite la data de 09.02.2016.

Raportat la pedepsele maxime prevăzute pentru infracțiunile prevăzute de art. 253 alin. (1) C. pen. și art. 371 C. pen., care au limita maximă a pedepsei mai mare de un an, dar nu mai mare de 5 ani, termenul de prescripție generală pentru toate aceste infracțiuni este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.

Termenele de prescripție specială pentru infracțiunile reținute sunt așadar de 10 ani, potrivit ar. 155 alin. (4) C. pen.

S-a arătat că, ținând cont de data săvârșirii infracțiunilor, 09.02.2016, termenele de prescripție specială nu erau împlinite la data de 15.09.2022, când a fost pronunțată decizia nr. 1136/A/2022 de Curtea de Apel Cluj, pentru următoarele motive:

Potrivit doctrinei relevante (V.Dongoroz): "în prezent, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituția prescripției ca aparținând dreptului penal substanțial și ca atare aplică în materia prescripției regula legii penale mai favorabile. Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripției, nu și actelor întreruptive de prescripție. într-adevăr, în timp ce -prescripția este o instituție de drept substanțial, întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripție trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum) ".

La rândul său, Curtea Constituțională a reținut că așezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare și scopul normei.

De altfel, art. 155 C. proc. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014): "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esențialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

Astfel, s-a apreciat că în cauza de față au fost evident îndeplinite astfel de acte de procedură, termenul de prescripție generală fiind întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018 (data publicării deciziei CCR nr. 297/2018), cât și prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.

În acest sens, s-a indicat că, pentru faptele săvârșite în data de 09.02.2016, cercetate în dosarul penal x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a fost întocmit rechizitoriul în data de 25.01.2019. De asemenea, încheierea penală nr. 1686/12.04.2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare le-a fost comunicată inculpaților - apelanți C. și D., la data de 16.04.2019, iar inculpaților - apelanți A. și B., la data de 17.04.2019. De la aceste date și până la data pronunțării deciziei Curții de Apel Cluj nr. 1136/A/15.09.2022 nu era împlinit termenul de prescripție generală de 5 ani, iar de la data săvârșirii faptelor (09.02.2016) nu era împlinit nici termenul de prescripție specială de 10 ani.

Întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum și nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, parchetul a arătat că urmează a fi examinat în ce condiții aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripție.

Prin Decizia nr. 473/2018, instanța de control constituțional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispozițiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condițiile de incriminare a faptei și pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituției prescripției, ceea ce este cert și constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituționalitate este faptul că legislațiile statelor semnatare ale Convenției trebuie să respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenție, care reprezintă fundamentul protecției juridice sub aspectul neretroactivității legii.

Curtea a reținut, de asemenea, că soluția legislativă criticată privește declararea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor de omor și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție, iar opțiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispozițiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală. În concluzie, examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25 iunie 2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum.,iax ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripție.

În cuprinsul Deciziei nr. 358/2022, Curtea Constituțională a reținut că între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022 "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

Astfel, s-a apreciat că, întrucât întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistența vreunui caz de întrerupere între 2018 și 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014-2018, deoarece nu se aplică principiul legii penale mai favorabile. Această concluzie este în acord cu constatările Curții Constituționale: "De asemenea, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor ort. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale ".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat altfel încât să lipsească de eficiență dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Caracterul întreruperii prescripției ca instituție de drept procesual penal rezultă și din faptul că spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripție și își produc efectele de îndată.

Pe de altă parte, s-a susținut că actele de procedură îndeplinite în intervalul 25.06.2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018) și 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022) și-au produs efectele întreruptive de prescripție în condițiile stabilite de Decizia nr. 297/2018 a CCR, pentru următoarele motive:

În situația în care, însă, cursul prescripției răspunderii penale ar fi fost întrerupt prin acte procedurale îndeplinite în intervalul cuprins între cele două decizii ale CCR anterior menționate, la momentul respectivelor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) al deciziei CCR nr. 297 din 2018, în majoritatea cazurilor, instanțele de judecată apreciind că era vorba despre o decizie interpretativă, astfel încât, intervenția legiuitorului nu era imperativ necesară. Doar prin decizia CCR nr. 358 din 2022 a fost stabilit cu certitudine, de către jurisdicția de constituționalitate, caracterul de decizie simplă (extremă) a celei din anul 2018.

În această perioadă, efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunică suspectului sau inculpatului. Prin intervenția O.U.G. nr. 71/2022, legiuitorul a ieșit, între timp, din pasivitatea pe care i-a reproșat-o Curtea Constituțională, edictând o normă de drept calificată deja ca fiind constituțională de către CCR prin decizia amintită, din anul 2018, situație față de care actele respective pot fi validate de instanțe.

Efectul Deciziei nr. 358/2022 se produce pentru viitor, legiuitorul prin O.U.G. nr. 71/2022 remediind (a pus în conformitate) textul declarat neconstituțional.

Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale, legiuitorul delegat a intervenit și a corectat dispozițiile art. 155 alin. (1) Cod penal în sensul celor reținute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenția legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent și retroactiv al considerentelor aceleiași decizii.

Concluzionând, s-a apreciat că se impune casarea deciziei nr. 1136/A/2022 a Curții de Apel Cluj și respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de inculpați.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susținut, în esență, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului, procurorul de ședință a formulat concluzii de respingere a recursului declarant de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Instanța de recurs va evalua instituția prescripției răspunderii penale, în raport de deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (par. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (par. 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale, prevăzute de art. 154 din C. pen.. Evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se raportează la termenul general de prescripție, calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, a dispus, în baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetarea procesului penal cu privire la fiecare dintre intimații - inculpați.

Instanța de recurs reține că intimații - inculpați B., C. și D. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a liniștii și ordinii publice prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., în vreme ce intimatul - inculpat A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen. și tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) și a art. 77 lit. a) C. pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Articolul 371 C. pen., sancționează fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 61 C. pen., cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 RON și 500 RON, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.

Alineatul 4 lit. b) al aceluiași articol prevede că limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani.

De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptelor (9 februarie 2016), termenul general de prescripție pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 371 din C. pen., respectiv de art. 253 alin. (1) C. pen., calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel ce a pronunțat soluția încetării procesului penal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei nr. 1136/A din data de 15 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția penală și pentru de minori.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație, vor rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1136/A din data de 15 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 martie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă