ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4939/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Soluția instanței de fond. Reclamantul F.A.G. a chemat în judecată M.A.D.R., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul să se conformeze Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale, în sensul de a-i permite exercitarea funcției publice de conducere - director executiv - la D.A.D.R. Arad, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciile de ordin moral cauzate, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cauzate de proces. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că numirea sa în funcția publică de conducere s-a făcut în temeiul prevederilor Legii nr. 188/1999 republicată, lege specială care reglementează regimul general al statutului funcționarilor publici.

La data de 22 aprilie 2009, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 37/2009, prin care, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) „funcțiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor se desființează în termen de 32 zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe”. Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 „pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, O.U.G. nr. 37/2009 (…) se abrogă”. Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 publică în M.O. nr. 28 din 14 ianuarie 2009, a declarat neconstituțională O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009. Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, de autoritate de lucru judecat și de conexitate iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate și, totodată, prematur introdusă.

Astfel, argumentează autoritatea pârâtă, că urmare a declarării neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009, reclamantul a înțeles să-și exercite drepturile procesuale, promovând pe calea contenciosului administrativ, o acțiune având ca obiect „anularea în totalitate a Ordinului nr. 448 din 27 aprilie 2009, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de conducere - director executiv al D.A.D.R. Arad - reintegrarea efectivă și totală în funcția publică de conducere deținută, obligarea pârâtului M.A.D.R. la plata daunelor morale în cuantum de 1.000.000 lei (Dosar nr. 1284/59/2009 aflat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție în recurs, cu termen la 5 octombrie 2010). Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 229 din 27 aprilie 2010 a luat act de renunțarea reclamantului F.A.G.

la petitul 1 din acțiune și a respins al doilea capăt de cerere privind daunele morale. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ. și având în vedere principiul disponibilității părții în procesul civil, reclamantul a renunțat la judecarea petitului privind obligarea pârâtului M.A.D.R. de a se conforma Deciziei Curții Constituționale nr. 1699 din 3 decembrie 2009, în sensul de a-i permite exercitarea funcției publice de conducere - director executiv - la D.A.D.R. Arad. Analizând excepția de lucru judecat, invocată de pârât, instanța reține că aceasta este întemeiată, întrucât prin introducerea unei noi cereri având ca obiect „refuzul pârâtului de a se conforma obligației impuse de Decizia nr. 1623 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale, respectiv refuzul de a-i permite exercitarea funcției publice de conducere - director executiv - la D.A.D.R.

Arad” reclamantul tinde să obțină o nouă hotărâre judecătorească, în condițiile în care există lucru judecat, respectiv reclamantul a obținut daune morale în cuantum de 50.000 lei. II. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul F.A.G., care a invocat ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale care reglementează autoritatea de lucru judecat, în raport cu soluția dată prin sentința civilă nr. 50 din 28 ianuarie 2010. Astfel, argumentează recurentul-reclamant, în cazul sentinței civile nr. 50/2010, obiectul acțiunii îl constituie cererea de anulare a Ordinului nr. 448/2009 emis de M.A.D.R., în timp ce în cauza de față obiectul îl reprezintă cererea de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin O.U.G.

nr. 105/2009, declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009. De asemenea, în cazul sentinței civile nr. 50/2010 cauza este reprezentată de dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, în timp ce în speța de față, cauza acțiunii este reprezentată de dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004. M.A.D.R. a formulat întâmpinare prin care, în esență, a combătut criticile din recurs și susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică. III. Soluția instanței de recurs. În cauză este necontestat că prin Decizia nr. 4939 din 11 noiembrie 2010 sentința civilă nr. 50/2010 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant, intimat fiind ministerul, părți în același calități și în cauza de față.

Prin sentința civilă nr. 50/2010, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.A.G. și a anulat Ordinul nr. 448 din 24 august 2009 emis de M.A.P.D.R., dispunând reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv la D.A.D.R. Arad, pe care o deținuse anterior emiterii ordinului respectiv, ministerul pârât fiind obligat să plătească reclamantului suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale. Prin acțiunea care face obiectul cauzei de față, recurentul-reclamant a cerut obligarea aceluiași minister la plata sumei de 5.000.000,00 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral cauzat prin refuzul acestei autorități de a se conforma Deciziei nr. 1629/2009 a Curții Constituționale, împiedicându-l să exercite funcția publică de conducere de director executiv, ca urmare a Ordinului nr. 448/2009.

Or, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 50/2010, Curtea de apel i-a acordat recurentului-reclamant daune morale în sumă de 50.000,00 lei în considerarea prejudiciului moral suferit ca urmare a eliberării sale din funcția publică de conducere prin Ordinul nr. 448/2009, a imposibilității exercitării profesiei și a funcției de conducere de director executiv și a afectării prestigiului său personal și profesional. Potrivit art. 1201 C. civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Or, în cererea care face obiectul litigiului de față și părțile sunt aceleași și în aceleași calități, iar cererea (capătul II,la care recurentul-reclamant nu a renunțat) are ca obiect obținerea unor daune morale pentru prejudicii morale pretins produse în legătură cu același Ordin nr. 448/209, prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv la D.A.D.R. Arad. Astfel fiind, instanța de fond a reținut în mod întemeiat incidența dispozițiilor art. 1201 C. civ., temeiul legal al cererii din cauza de față fiind același cu cel al primei cereri în ceea ce privește capătul de cerere privind obținerea daunelor morale, chiar dacă dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ au fost invocate de recurentul-reclamant numai în cea de-a doua cerere.

Astfel fiind, instanța de recurs constată că recursul formulat este nefondat, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinței civile nr. 229 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.