ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.11.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4939/2010

HOTĂRÂRE
11.11.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4939/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond.

Reclamantul F.A.G. a chemat în judecată M.A.D.R.,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul

să se conformeze Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale, în sensul de a-i permite exercitarea funcției publice de conducere -

director executiv - la D.A.D.R. Arad, obligarea pârâtului la plata sumei de

5.000.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciile de ordin moral

cauzate, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată,

cauzate de proces.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că numirea sa în funcția publică de conducere s-a făcut în

temeiul prevederilor Legii nr. 188/1999 republicată, lege specială care

reglementează regimul general al statutului funcționarilor publici.

La data de 22 aprilie

2009, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 37/2009, prin care, potrivit

prevederilor art. 3 alin. (1) „funcțiile publice care conferă calitatea de

conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor se

desființează în termen de 32 zile de la data intrării în vigoare a acestei

ordonanțe”.

Potrivit prevederilor

art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 „pe data intrării în vigoare a

acestei ordonanțe, O.U.G. nr. 37/2009 (…) se abrogă”.

Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie  2009 publică în M.O. nr.

28 din 14 ianuarie 2009, a declarat neconstituțională O.U.G. nr. 105 din 6

octombrie  2009.

Prin întâmpinare,

pârâtul M.A.D.R. a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, de

autoritate de lucru judecat și de conexitate iar, în subsidiar, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate și, totodată, prematur introdusă.

Astfel,

argumentează autoritatea pârâtă, că urmare a declarării neconstituționalității

O.U.G. nr. 37/2009, reclamantul a înțeles să-și exercite drepturile procesuale,

promovând pe calea contenciosului administrativ, o acțiune având ca obiect

„anularea în totalitate a Ordinului nr. 448 din 27 aprilie 2009, prin care s-a

dispus eliberarea reclamantului din funcția de conducere - director executiv al

D.A.D.R. Arad - reintegrarea efectivă și totală în funcția publică de conducere

deținută, obligarea pârâtului M.A.D.R. la plata daunelor morale în cuantum de

1.000.000 lei (Dosar nr. 1284/59/2009 aflat pe rolul Înaltei Curții de Casație

și Justiție în recurs, cu termen la 5 octombrie 2010).

Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

229 din 27 aprilie 2010 a luat act de renunțarea reclamantului F.A.G. la

petitul 1 din acțiune și a respins al doilea capăt de cerere privind daunele

morale.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 246

civil, reclamantul a renunțat la judecarea petitului privind obligarea

pârâtului M.A.D.R. de a se conforma Deciziei Curții Constituționale nr. 1699

din 3 decembrie  2009, în sensul de a-i permite exercitarea funcției publice de

conducere - director executiv - la D.A.D.R. Arad.

Analizând excepția de

lucru judecat, invocată de pârât, instanța reține că aceasta este întemeiată,

întrucât prin introducerea unei noi cereri având ca obiect „refuzul pârâtului

de a se conforma obligației impuse de Decizia nr. 1623 din 3 decembrie  2009 a

Curții Constituționale, respectiv refuzul de a-i permite exercitarea funcției

publice de conducere - director executiv - la D.A.D.R. Arad” reclamantul tinde să obțină o nouă hotărâre judecătorească, în condițiile în care există lucru

judecat, respectiv reclamantul a obținut daune morale în cuantum de 50.000 lei.

exercitată.

Împotriva acestei soluții

a declarat recurs reclamantul F.A.G., care a invocat ca temei legal

dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor legale care reglementează autoritatea de lucru

judecat, în raport cu soluția dată prin sentința civilă nr. 50 din 28 ianuarie 2010.

Astfel, argumentează

recurentul-reclamant, în cazul sentinței civile nr. 50/2010, obiectul acțiunii

îl constituie cererea de anulare a Ordinului nr. 448/2009 emis de M.A.D.R., în

timp ce în cauza de față obiectul îl reprezintă cererea de acordare a unor

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin O.U.G. nr. 105/2009, declarată

neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009.

De asemenea, în cazul

sentinței civile nr. 50/2010 cauza este reprezentată de dispozițiile art. 106

din Legea nr. 188/1999, în timp ce în speța de față, cauza acțiunii este reprezentată

de dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

M.A.D.R. a formulat

întâmpinare prin care, în esență, a combătut criticile din recurs și susținând

că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

instanței de recurs.

În cauză este

necontestat că prin Decizia nr. 4939 din 11 noiembrie 2010 sentința civilă nr. 50/2010

a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de

recurentul-reclamant, intimat fiind ministerul, părți în același calități și în

cauza de față.

Prin sentința civilă nr.

50/2010, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul F.A.G. și a anulat Ordinul nr. 448 din 24 august 2009 emis de M.A.P.D.R.,

dispunând reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de

director executiv la D.A.D.R. Arad, pe care o deținuse anterior emiterii

ordinului respectiv, ministerul pârât fiind obligat să plătească reclamantului

suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin acțiunea care

face obiectul cauzei de față, recurentul-reclamant a cerut obligarea aceluiași

minister la plata sumei de 5.000.000,00 lei cu titlu de daune morale pentru

prejudiciul moral cauzat prin refuzul acestei autorități de a se conforma

Deciziei nr. 1629/2009 a Curții Constituționale, împiedicându-l să exercite

funcția publică de conducere de director executiv, ca urmare a Ordinului nr. 448/2009.

Or, așa cum rezultă

din considerentele sentinței civile nr. 50/2010, Curtea de apel i-a acordat

recurentului-reclamant daune morale în sumă de 50.000,00 lei în considerarea

prejudiciului moral suferit ca urmare a eliberării sale din funcția publică de

conducere prin Ordinul nr. 448/2009, a imposibilității exercitării profesiei și

a funcției de conducere de director executiv și a afectării prestigiului său personal

și profesional.

Potrivit art. 1201 C.

civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în

contra lor în aceeași calitate.

Or, în cererea care face

obiectul litigiului de față și părțile sunt aceleași și în aceleași calități,

iar cererea (capătul II,la care recurentul-reclamant nu a renunțat) are ca

obiect obținerea unor daune morale pentru prejudicii morale pretins produse în

legătură cu același Ordin nr. 448/209, prin care a fost eliberat din funcția

publică de conducere de director executiv la D.A.D.R. Arad.

Astfel fiind,

instanța de fond a reținut în mod întemeiat incidența dispozițiilor art. 1201 C.

civ., temeiul legal al cererii din cauza de față fiind același cu cel al primei

cereri în ceea ce privește capătul de cerere privind obținerea daunelor morale,

chiar dacă dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ au fost invocate de recurentul-reclamant numai în

cea de-a doua cerere.

Astfel fiind,

instanța de recurs constată că recursul formulat este nefondat, urmând să fie

respins ca atare.

Respinge recursul

declarat de F.A.G. împotriva sentinței civile nr. 229 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1844/2010
, a pronunțat sentința civilă nr. 591 din 18 noiembrie 2009, prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulat actul din 23 aprilie 2009 emis de pârât, a fost obligat pârâtul să pr
ÎCCJ 2010-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4973/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordinul din 9 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct la D.A.D.R. Vr
ÎCCJ 2011-03-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1413/2011
16 iunie 2010, prin care a admis acțiunea, a anulat Ordinul nr. 182 din 27 aprilie 2009 emis de ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de director executiv la Direcția
ÎCCJ 2011-10-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4845/2011
. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de către recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. In primul rând, Înalta
ÎCCJ 2010-10-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4154/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 236 din 10 noiembrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclama
Sursă