ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5057/2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 6631 din 9 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Serviciul Român de Informații, prin U.M. București, împotriva sentinței civile nr. 129 din 29 iunie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a respins cererea formulată de reclamantul A., de anulare a ordinului de trecere în rezervă nr. DP 28.07.2017, cu reintegrarea reclamantului în funcția deținută și plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, de la data emiterii ordinului și până la efectiva reintegrare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a promovat calea de atac a revizuirii intimatul-reclamant A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a deciziei, în sensul respingerii recursului formulat de către Serviciul Român de Informații, ca nefondat.

Prin decizia atacată cu revizuire s-a reținut, în esență, că dreptul de apreciere conferit de art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, cu privire la trecerea în rezervă a revizuentului ca efect al pronunțării unei soluții de amânare a aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, a fost corect exercitat de intimat, ordinul contestat fiind legal și temeinic.

Revizuirea este cerută în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit căruia este caz de revizuire dacă [...J "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții".

Hotărârea a cărei revizuire se solicită este definitivă, în acord cu disp. art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În fața primei instanțe revizuentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 iar prin încheierea din data de 28.06.2018, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției. Prin Decizia nr. 905/16.12.2020, publicată în Monitorul Oficial în data de 12.05.2021, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 și a constatat că sintagma "sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei", din cuprinsul textului de lege este neconstituțională.

Decizia Curții Constituționale nr. 905/16.12.2020, publicată în Monitorul Oficial în data de 12.05.2021 a fost pronunțată după data de 09.12.2020, dată la care hotărârea a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă.

Cererea de revizuire a fost formulată în termenul de trei luni de la data publicării hotărârii Curții Constituționale în Monitorul Oficial, respectiv, de la data de 12.05.2021, în conformitate cu disp. art. 511 alin. (3) din C. proc. civ.

Soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin decizia nr. 905/16.12.2020 este hotărâtoare în cauză, în condițiile în care motivul de nelegalitate al actului administrativ invocat cu predilecție de către revizuent a constat tocmai în contestarea situației premisă care a stat la baza emiterii actului administrativ, susținând faptul că un cadru militar nu poate fi trecut în rezervă în ipoteza unei soluții de amânare a aplicării pedepsei, deoarece această soluție nu determină decăderi, interdicții sau incapacități.

Prin înlăturarea acestui caz de trecere în rezervă din cuprinsul art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate, ordinul de trecere în rezervă a revizuentului este nelegal, lipsind tocmai temeiul legal pe care s-a bazat.

Prin întâmpinare, intimatul Serviciul Român de Informații a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Cu titlu prealabil, intimatul arată că este reprezentat în cauză de UM București - Oficiul juridic, în baza art. 25 din Legea nr. 14/1992.

Cât privește revizuirea, arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia nr. 6631/09.12.2020, temeinic și legal, că soluția primei instanțe nu era conformă cadrului legal aplicabil, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, instanța de recurs a reținut că ordinul de trecere în rezervă nr. DP din 28.07.2017 nu a fost emis cu exces de putere, subliniind că din dispozițiile art. 109 raportat art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 rezultă cu suficientă claritate că trecerea în rezervă se face prin ordin al conducătorului instituției pe baza propunerii înaintate în acest sens.

În decizia supusă revizuirii s-a mai reținut că:

"Actul administrativ reprezintă manifestarea de voință a autorității publice, manifestare care se realizează în regim de putere publică. Regimul de putere publică presupune existența, între autoritate și particular, a unui raport de inegalitate juridică. Puterea publică nu este însă absolută, ci este limitată de rigorile normelor juridice cărora autoritatea trebuie să se supună pentru a respecta principiul legalității care guvernează actul administrativ.

... libertatea de apreciere permisă autorității nu este prin ea însăși în contradicție cu principiul legalității, ea fiind în legătură cu elemente ale actului administrativ (obiect, motive, scop etc.), în sensul ca autoritatea poate decide dacă este oportun să emită actul, care să fie conținutul actului sau când să își producă acesta efectele.

... rolul autorității competente (de a decide în ceea ce privește menținerea în activitate sau trecerea în rezervă a cadrului militar condamnat) nu este acela de a se conforma automat propunerii pe care o primește, întrucât apreciere înseamnă analiză, iar a lăsa rezolvarea unei situații la aprecierea cuiva înseamnă a lăsa acea persoană să analizeze și să hotărască ea însăși".

Așadar, privind criticile revizuentului, intimatul apreciază că acestea nu se susțin, decizia nr. 6631/09.12.2020 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. x/2018 fiind pe deplin concordantă cu cadrul normativ în vigoare la data soluționării definitive a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Temeiul de drept al emiterii ordinului nr. DP 28.07.2017 de trecere în rezervă a revizuentului-reclamant l-a constituit prevederile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, potrivit cărora cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale condamnate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție la pedeapsa amenzii penale sau cu închisoare, cu suspendarea executării ori grațiate înainte de începerea executării pedepsei sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere ori pot fi menținute în activitate, pe baza propunerilor înaintate ierarhic, prin ordin al comandanților/șefilor care au competențe în acest sens, stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, dispozițiile art. 43 aplicându-se în mod corespunzător, norma fiind aplicabilă și cadrelor militare din Serviciul Român de Informații, în baza art. 109 din aceeași lege.

Temeiul de fapt al emiterii ordinului l-a constituit împrejurarea că prin sentința nr. 55 din data de 07.12.2016 a Tribunalului Militar Cluj, în urma încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere era suspendat, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., s-a stabilit față de revizuentul din cauza de față o pedeapsă de 6 luni de închisoare, cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Prin sentința nr. 129/29.06.2018, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea reclamantului-revizuent, a anulat ordinul de trecere în rezervă nr. DP din 28.07.2017, emis de Directorul Serviciului Român de Informații și a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția și gradul deținute anterior trecerii sale în rezervă, cu acordarea drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, indexate, majorate și reactualizate de la data emiterii Ordinului de trecere în rezervă și până la reintegrarea efectivă.

Anterior, prin încheierea din data de 28.06.2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, la cererea reclamantului, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.

Prin decizia nr. 6631 din 9 decembrie 2020, Înalta Curte a admis recursul formulat de pârâtul Serviciul Român de Informații, prin UM București, împotriva sentinței arătate, pe care a casat-o, iar în rejudecare, a respins cererea formulată de reclamant.

Decizia, acum supusă revizuirii, s-a bazat pe două argumente esențiale: existența temeiului de drept pentru trecerea în rezervă a reclamantului - art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 și adoptarea soluției administrative cu respectarea marjei de apreciere a autorității publice.

Prin decizia nr. 146 din 4 martie 2021, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei "sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei" din cuprinsul prevederilor art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de reclamantul-revizuent în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea deciziei, Curtea Constituțională a reținut că prin decizia sa nr. 905 din 16 decembrie 2020 a admis deja excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei" cuprinsă în art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare este neconstituțională.

Așadar, ținând cont de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și de data sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate de către Curtea de Apel Târgu Mureș, anterior pronunțării deciziei nr. 905 din 16 decembrie 2020, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, însă, în temeiul deciziei anterior menționate, prin care s-a admis excepția, decizia nr. 146/2021 constituie motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

Decizia nr. 146 din 4 martie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 605 din 17 iunie 2021, iar la 18.06.2021 intimatul-reclamant a formulat prezenta cerere de revizuire, în termenul prevăzut de art. 511 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive care evocă fondul, așa cum este decizia nr. 6631 din 9 decembrie 2020 a ÎCCJ-SCAF, poate fi cerută dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, îndreptată împotriva unei hotărâri definitive conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei" din cuprinsul prevederilor art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.

Cum prevederile legale arătate au constituit temeiul de drept al emiterii ordinului de trecere în rezervă a revizuentului și acestea au fost eliminate din ordinea juridică pe calea excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte constată că se impune admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei supuse revizuirii, în sensul respingerii recursului declarat de pârâtul Serviciul Român de Informații împotriva sentinței civile nr. 129 din 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 6631 din 9 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Schimbă în tot decizia, în sensul că respinge recursul declarat de pârâtul Serviciul Român de Informații împotriva sentinței civile nr. 129 din 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM