ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4286/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informații, a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 3805 din 23 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins recursul declarat împotriva încheierii din 11 iunie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2013.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ.

Circumscris cazului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuentul susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra legăturii textelor de lege a căror neconstituționalitate s-a invocat cu soluționarea fondului cauzei pendinte, precum și a interesului autorului excepției în soluționarea acesteia.

Arată revizuentul că a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. (2) din C. proc. civ., art. 11, art. 52 alin. (1), art. 53 alin. (2) și art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu referire și la art. 29 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 304/2004, precum și la art. 31 alin. (2) din aceeași lege, apreciind că aceste texte de lege contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4) și alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 53, art. 61, art. 73, art. 108, art. 124 și art. 126 din Constituție, precum și art. 6 și art. 14 din Convenția EDO.

În susținerea cererii de sesizare a forului constituțional, a invocat faptul că asigurarea unui proces echitabil are în vedere continuitatea completului de judecată ce administrează probe, ce se pronunță pe cererile și excepțiile părților, fiind cel care, în final, pe baza cercetării și dezbaterii acțiunii, se pronunță prin hotărâre. Prin continuitatea instanței se are în vedere continuitatea completului de judecată, ceea ce semnifică faptul că judecătorii care îl compun trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății unui proces, fără să fie schimbați de la un termen la altul. Principiul repartizării aleatorii și principiul continuității reprezintă garanții ale procesului echitabil și prin prisma accesului la o instanță independentă și imparțială, astfel cum s-a reținut și în jurisprudența CEDO.

A mai arătat revizuentul că, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, încheierile și procesele-verbale întocmite în situațiile de modificare a compunerii completului de judecată se depun la dosarul cauzei, iar copii de pe acestea, certificate de grefierul de ședință, se păstrează în mape separate; la dosarul cauzei se depun și copii de pe hotărârile colegiului de conducere prin care este modificată compunerea completului de judecată, certificate de grefierul de ședință, lipsa acestora putând fi invocată de către orice parte.

În acest context, revizuentul susține că neregularitatea schimbării componenței completului de judecată este cea care atrage încălcarea principiului continuității, motiv pentru care, în dosarul nr. x/2013, unde a avut calitatea de recurent, a invocat excepția privind unicitatea și continuitatea completului de judecată/excepția de neregularitate a schimbării componenței completului de judecată, apreciind că s-a încălcat principiul continuității judecătorilor din completul de judecată și principiul repartizării aleatorii a cauzelor. În esență, apreciază că, urmare a modificării repetate a componenței completului de judecată, a fost afectat dreptul său de acces la instanță, schimbările judecătorilor din complet nefiind justificate de motive temeinice și transparente.

Prin urmare, arată revizuentul, excepția de neconstituționalitate ce face obiectul dosarului nr. x/2013 are legătură directă cu dosarul nr. x/2013, în raport de neregularitatea și lipsa justificării schimbării componenței completului de judecată învestit cu soluționarea acestui din urmă dosar.

Față de aceste aspecte, susține revizuentul că instanța de recurs nu a analizat legătura dintre textele de lege a căror neconstituționalitate se invocă și soluționarea fondului cauzei pendinte, câtă vreme, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, a urmărit clarificarea caracterului constituțional al unor prevederi legale care produc efecte în planul procedural al soluționării cauzei și afectează principiile echității și accesului real la o instanță constituită în baza legii. Textele legale contestate au în mod concret o înrâurire asupra conținutului hotărârii din procesul principal, fiind evident interesul revizuentului de a-i fi soluționată cauza de judecători desemnați aleatoriu, pentru garantarea unui proces corect.

Susține revizuentul că, prin încheierea din 11.06.2020, instanța a respins excepția de neconstituționalitate, ca nefondată, deși putea să o respingă doar ca inadmisibilă. Instanța de judecată are posibilitatea de a analiza doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, fără a antama temeinicia cererii de sesizare a Curții Constituționale. În aceste condiții, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a prezentat motive străine de natura cauzei - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru același motiv, al respingerii excepției de neconstituționalitate, ca nefondată, revizuentul susține că încheierea din 11.06.2020 a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, consideră revizuentul că în cauză erau îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât obiectul excepției îl reprezintă dispoziții din Legea nr. 304/2004 și C. proc. civ., dispozițiile contestate sunt în vigoare și au legătură cu soluționarea cauzei, în raport de neregularitatea și lipsa justificării schimbării componenței completului de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2013 Totodată, excepția a fost ridicată la cererea revizuentului, în calitate de recurent în dosarul nr. x/2013 și textele de lege contestate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Întrucât în cuprinsul deciziei nr. 3805/23.07.2020 nu s-a analizat niciunul din aceste argumente, susține revizuentul că necercetarea și nepronunțarea asupra unui lucru cerut reprezintă caz de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Circumscris cazului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susține revizuentul că încheierea de ședință din data de 11.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2013, încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii pronunțate în dosarul nr. x/2014, de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate similară cu cea invocată de revizuent, aspect la care nu se face referire în cuprinsul deciziei atacată cu prezenta revizuire.

Intimatul Serviciul Român de Informații nu a depus întâmpinare față de cererea de revizuire formulată de A.

II. Soluția Înaltei Curți asupra revizuirii

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 - 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 - 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018).

Prezenta revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., iar condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare sunt analizate prin raportare atât la cerințele anterior amintite, cât și la cele specifice, deduse din cazurile de revizuire invocate de revizuent.

Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă doar cazului de revizuire prevăzut de pct. 1 din acest articol, în cazul pct. 8 fiind incidentă excepția reglementată de alin. (2) al aceluiași articol.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanțelor naționale, hotărârile instanței de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reținut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepții, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse și hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluționarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competență, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecății.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte reține că decizia atacată cu revizuire este pronunțată într-un recurs declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate. Or, această decizie nu evocă fondul cauzei pentru că doar confirmă rezultatul analizei condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale realizată de prima instanță. Totodată, invocata neanalizare a unor argumente care susțineau sesizarea Curții Constituționale nu constituie acordarea a mai puțin decât s-a cerut, cazul de revizuire privind obiectul cererii soluționate prin hotărârea supusă revizuirii, iar nu motivele expuse în susținerea sa.

Prin urmare, raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul și pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat.

În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta privește situația în care există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, revizuentul a susținut că încheierea de ședință din data de 11.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii pronunțate în dosarul nr. x/2014, de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate similară, iar prin decizia nr. 3805 din 23 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, nu s-a analizat acest argument invocat de recurentul A..

Înalta Curte, depășind inadvertența expunerii potrivit căreia hotărârea apreciată a fi potrivnică unei hotărâri anterioare nu este decizia nr. 3805 din 23 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, ce face obiectul revizuirii, ci încheierea de ședință din data de 11.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2013 și constatând că ceea ce se invocă este încălcarea, prin această decizie, a autorității de lucru judecat a hotărârii anterioare (încheierea pronunțată la 14 mai 2019 în dosarul nr. x/2014), reține că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cazului de revizuire invocat. Astfel, încheierea anterioară este pronunțată într-un litigiu care privește alte părți (reclamantul B. și pârâta Agenția Națională de Integritate) și altă excepție de neconstituționalitate, invocată într-o cauză care nu are nicio legătură cu pricina revizuentului, nefiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Prin concluziile orale formulate în fața instanței de revizuire, revizuentul a solicitat a fi avută în vedere, din perspectiva art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încheierea pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2014, prin care a fost admisă o altă cerere formulată de revizuent, de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate similare. Această susținere nu poate fi primită și analizată, reprezentând o modificare a argumentelor expuse în susținerea cererii de revizuire, formulată cu nerespectarea dispozițiilor procedurale referitoare la conținutul, forma și termenul de depunere a căii de atac extraordinare.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe pct. 1 și 8 din art. 509 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 3805 din 23 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.