ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4299/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4299/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 septembrie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației de creștere a copilului, ținând cont de veniturile noi rezultate prin aplicarea OMJ nr. 4988/29.11.2019, a OMJ nr. 86/C/04.01.2019 și a altor ordine de salarizare și hotărâri judecătorești, aferente perioadei ianuarie- decembrie 2017, precum și plata diferenței de indemnizație dintre sumele astfel rezultate și cele efectiv încasate, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat și chemarea în garanție a Ministerului Justiției, Curții de Apel București, Tribunalului București, Tribunalului Argeș și Curții de Apel Pitești, solicitând obligarea acestora la plata diferenței dintre indemnizația de creștere copil efectiv plătită de pârâtă și cea calculată în baza tuturor veniturilor nete realizate în perioada ianuarie - decembrie 2017, reactualizată cu indicele de inflație, la data plății efective.
Prin cererea adițională depusă la data de 20 noiembrie 2020, reclamanta a solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare pentru repararea integrală a prejudiciului.
1.2. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 septembrie 2020, pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București, a solicitat obligarea pârâților la plata diferenței de indemnizație de maternitate, calculată în baza veniturilor salariale restante și cuvenite pe perioada de 6 luni anterioară concediului pre și postnatal, precum și actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin încheierea din 17 decembrie 2020, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția conexității, invocată de pârâtul Tribunalul București și a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Hotărârile care au general conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 283 din 19 ianuarie 2021, Tribunalul București -, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Motivând soluția astfel dispusă, Tribunalul București a reținut că, deși nu solicită anularea deciziei privind acordarea indemnizației de creștere a copilului, reclamanta solicită recalcularea acestei indemnizații, astfel încât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că partea chemată în garanție este Tribunalul București, instanța a reținut că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2)
1
din C. proc. civ., însă acestea au caracter facultativ.
În consecință, întrucât reclamanta are domiciliul în județul Prahova, iar art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevăd competența de soluționare a cauzei exclusiv în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei, Tribunalul București a considerat că aparține Tribunalului Prahova competența de soluționare a cauzei.
2.2. Prin sentința civilă nr. 546 din 11 mai 2021, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.
În motivarea hotărârii, Tribunalul Prahova a reținut că excepția necompetenței teritoriale a fost admisă de Tribunalul București în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar nu în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., față de care solicitase părților să formuleze puncte de vedere la primul termen de judecată.
Având în vedere și considerentele deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și dispozițiile art. 131 din C. proc. civ., Tribunalul Prahova a apreciat că neinvocarea excepției necompetenței material procesuale și teritoriale la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate a avut drept efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Pentru a statua cu privire la instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, Înalta Curte apreciază necesar a se verifica condițiile în care Tribunalul București a invocat și soluționat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.
Astfel, din verificarea dosarului Tribunalului București, rezultă că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate este cel din data de 15.12.2020 când, potrivit încheierii de ședință, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și de împrejurarea că Tribunalul București are calitatea de chemat în garanție în cauză. Totodată, a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 19.01.2021, dispunând citarea reclamantei cu mențiunea de a-și exprima un punct de vedere cu privire la competența instanței raportat la dispozițiile art. 127 C. proc. civ.
Prin cererea depusă la data de 18.01.2021, reclamanta a precizat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au caracter facultativ, că alegerea competenței aparține reclamantului și că își menține opțiunea de învestire a Tribunalului București cu soluționarea acțiunii.
La al doilea termen de judecată, din data de 19.01.2021, Tribunalul București a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale, "invocate la termenul anterior de judecată" (conform încheierii de ședință, parte integrantă din sentința acestei instanțe), dispunând admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei, prin sentința civilă nr. 283 din 19.01.2021.
Înalta Curte constată că, deși a admis excepția necompetenței teritoriale, Tribunalul București nu s-a pronunțat asupra excepției din perspectiva art. 127 C. proc. civ., ci din perspectiva art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constatând că cererea dedusă judecății are natura contenciosului administrativ și competența se stabilește în raport de regulile procedurale aplicabile acestei materii. Așadar, deși la primul termen de judecată, a invocat și a pus în discuția părților necompetența teritorială în raport de un temei de drept, Tribunalul București a soluționat incidentul procedural în temeiul altui text de lege, analizând în principal excepția necompetenței materiale procesuale, a cărei admitere a determinat și declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
Prin decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Relevante în situația de față sunt următoarele considerente din Decizia nr. 31/2019:
"52. (...) necompetența materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părți doar în fața primei instanțe sesizate, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ.
Invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea. În situația în care prima instanță invocă excepția necompetenței sale după momentul procesual reglementat expres în art. 131 din C. proc. civ., instanța ulterior învestită își poate declina competența în favoarea primei instanțe, cu motivarea că această instanță a devenit competentă să soluționeze cauza, ca urmare a pronunțării unei încheieri interlocutorii prin care a reținut că este competentă material.
De asemenea, chiar și în situația în care nu există o astfel de încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilizarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale."
Aplicând aceste considerente la cauza de față, Înalta Curte constată că Tribunalul București a nesocotit dispozițiile art. 131 C. proc. civ., întrucât nu a invocat, la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate, necompetența materială procesuală a completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, în raport de obiectul cererii deduse judecății.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nici excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de Tribunalul București în termenul prevăzut de art. 131 C. proc. civ., câtă vreme, la primul termen de judecată, excepția a fost invocată în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., iar soluția de admitere a avut în vedere alte considerente și alt temei de drept decât cele pentru care s-a invocat excepția. Mai exact, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale ca o consecință a constatării lipsei competenței materiale procesuale a completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, în urma recalificării cererii de chemare în judecată ca reprezentând o contestație împotriva deciziei de acordare a indemnizației de creștere a copilului, ce se judecă potrivit O.U.G. nr. 111/2010 și Legii nr. 554/2004.
În concluzie, întrucât necompetența materială procesuală poate fi invocată de părți ori de judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, respectiv Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, împrejurare care produce efecte și în privința necompetenței teritoriale a acestei instanțe.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., pe pârâta Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București și intervenienții (chemați în garanție) Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.