ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1075/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, obligarea pârâtului la: calcularea/recalcularea, alocarea și plata către reclamantă, prin emiterea unui ordin, a tuturor drepturilor salariale neacordate și cuvenite, în mod retroactiv pentru perioada 26.05.2015-31.07.2016, conform prevederilor Legii nr. 71/2015, art. 1 alin. (5); calcularea, respectiv plata către reclamantă a veniturilor salariale la nivelul maxim de salarizare prin raportare la categoriile profesionale/familii ocupaționale din cadrul ANAP, pentru perioada 21.12.2016-31.01.2017, sumă actualizată cu indicele de inflație, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1746 din 15 martie 2022, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 6977 din 13 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis, în parte, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1746/15.03.2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; s-a schimbat, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că:

S-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul să recalculeze salariul reclamantei pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016 la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale din cadrul ANAP, pentru aceleași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate. Totodată, a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite și sumele rezultate în urma recalculării, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016 și a fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, astfel cum a fost precizată, reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, obligarea acestuia la calcularea/recalcularea, alocarea și plata către reclamantă a tuturor drepturilor salariale neacordate și cuvenite, în mod retroactiv pentru perioada 26.05.2015-31.07.2016, conform prevederilor Legii nr. 71/2015, art. 1 alin. (5); la calcularea, respectiv plata către reclamantă a veniturilor salariale la nivelul maxim de salarizare prin raportare la categoriile profesionale/familii ocupaționale din cadrul ANAP, începând din 21.12.2016-31.01.2017, sumă actualizată cu indicele de inflație, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, începând cu data 23.12.2021.

Prin sentința civilă nr. 2247 din 5 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 6845 din 8 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă B. împotriva sentinței civile nr. 2247/2022 din 5 aprilie 2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; s-a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că:

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul să recalculeze salariul reclamantei la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale din cadrul ANAP pentru aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016. Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite și sumele rezultate în urma recalculării, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data de 23.12.2021 până la data plății. A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat obligarea acestuia la calcularea/recalcularea, alocarea și plata către reclamantă, prin emiterea unui ordin, a tuturor drepturilor salariale neacordate și cuvenite, în mod retroactiv pentru perioada 26.05.2015-31.07.2016, conform prevederilor Legii nr. 71/2015, art. 1 alin. (5); la calcularea, respectiv plata către reclamantă a veniturilor salariale la nivelul maxim de salarizare prin raportare la categoriile profesionale/familii ocupaționale din cadrul ANAP, începând din data de 21.12.2016-31.01.2017, sumă actualizată cu indicele de inflație, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume începând cu data de 13.12.2021.

Prin sentința civilă nr. 1728 din 15 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, cererea reclamantei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă C. împotriva sentinței civile nr. 1728 din 15 martie 2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; s-a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că:

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul să recalculeze salariul reclamantei la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale din cadrul ANAP pentru aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016. Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite și sumele rezultate în urma recalculării, pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data de 13.12.2021 până la data plății. A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului: la calcularea/recalcularea, alocarea și plata către reclamant, prin emiterea unui Ordin, a tuturor drepturilor salariale neacordate și cuvenite, în mod retroactiv pentru perioada 26.05.2015-31.07.2016, conform prevederilor Legii nr. 71/2015, art. 1 alin. (5); la calcularea, respectiv plata către reclamanți a veniturilor salariale la nivelul maxim de salarizare prin raportare la categoriile profesionale/familii ocupaționale din cadrul ANAP, începând din data de 21.12.2016-31.01.2017, sumă actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume începând cu data de 13 decembrie 2021.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2734 din 19 aprilie 2022, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.

Prin decizia civilă nr. 7012 din 14 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta D. împotriva sentinței civile nr. 2734/19.04.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta D. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat să se constate că, urmare a încălcării efectului pozitiv al lucrului anterior judecat al deciziei nr. 6977 din 13 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, al deciziei nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 și al deciziei nr. 6845 din 8 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, cele patru hotărâri sunt potrivnice, astfel că se impune casarea deciziei civile nr. 7012 din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Revizuenta arată, în esență, că dosarele nr. x/2021, nr. y/2021, nr. z/2021 și nr. w/2021 au avut același obiect, reclamantele, care în perioada dedusă judecății au avut funcția de consilier juridic, grad IA, clasa salarizare 68, gradația 3, cu statut de personal contractual în cadrul Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor, solicitând aceluiași pârât, respectiv Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor, aceleași drepturi, în raport de dispozițiile art. 262 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2015, Legea nr. 71/2015, Decizia Curții Constituționale a României nr. 794/2016, Legea nr. 101/2016.

Astfel, arată că deciziile pronunțate în cele patru dosare sunt definitive, sunt pronunțate de instanțe de același grad, în cauze diferite, au același obiect și sunt pronunțate în contradictoriu cu același pârât, Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor.

În același timp, arată și că, atât considerentele, cât și dispozitivul sentinței civile nr. 2734/19.03.2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțate în dosarul nr. x/2021, precum și cele ale sentinței civile nr. 1728/15.03.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, ale sentinței civile nr. 2247/05.04.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 și ale sentinței civile nr. 1746/15.03.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 sunt identice, în considerente fiind reținute aceleași motive de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția de fond, iar dispozitivul cuprinde aceeași soluție cu privire la același obiect dedus judecății.

Pe cale de consecință, susține faptul că și cererile de apel aferente celor patru dosare, cuprind aceleași motive de fapt și de drept.

Revizuenta învederează că, prin pronunțarea unor soluții diferite cu privire la aceleași drepturi ca și revizuenta, se încalcă principiul constituțional al egalității în fața legii, astfel cum a fost reținut în considerentele deciziei nr. 794/2016 a instanței de contencios constituțional.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al căii extraordinare de atac, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Având în vedere că dosarul nr. x/2021 a fost înregistrat pe rolul instanțelor la 24 decembrie 2021, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, este aplicabilă în prezenta cauză forma modificată a art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., care prevede că:

"dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Potrivit art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din același act normativ, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Textul de lege anterior evocat are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în cea de-a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deși, în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză), trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți), fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, care oprește o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice, întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legea nu a făcut-o.

Din lecturarea cererii de revizuire formulate de revizuenta D., rezultă că aceasta a invocat argumente cu privire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți.

În speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.

Astfel, hotărârile judecătorești invocate de revizuentă nu au fost pronunțate între aceleași părți cu cele din prezentul litigiu.

Astfel, se observă că, deși au același obiect și aceeași cauză, litigiile din cele patru dosare au avut părți diferite. Astfel, instanța supremă observă că dosarul nr. x/2021 a avut ca reclamantă pe A., dosarul nr. x/2021 a avut ca reclamantă pe C., dosarul nr. x/2021 a avut ca reclamantă pe B., în timp ce dosarul nr. x/2021 a avut ca reclamantă pe D..

Pentru producerea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat este necesară identitatea de părți, în sensul că statuările anterioare dintr-o hotărâre judecătorească pot fi opuse de partea care a câștigat, într-un nou proces, față de partea cu care s-a judecat în primul proces.

Dar, raportat la prevederile art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., față de un terț, cele statuate anterior se impun ca o prezumție relativă, acesta, în procesul subsecvent, putând face dovada contrară celor stabilite de prima instanță.

Legat de efectele substanțiale ale hotărârii judecătorești, conform art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., o hotărâre pronunțată între părți se opune în procesul dintre un terț și o parte din primul litigiu ca un mijloc de probă împotriva căruia se poate face dovada contrară.

Aceasta este situația și în speță, de vreme ce revizuenta se prevalează de hotărâri pronunțate în dosare diferite, având același obiect, cauză și același pârât, însă în raport de care revizuenta este un terț.

În contextul în care chestiunile examinate în primele trei litigii au fost dezlegate prin raportare la părți distincte, nu se poate pune problema existenței unor hotărâri contradictorii sau a imposibilității executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac și repunerea în discuție a unor aspecte tranșate prin hotărâre definitivă.

Prin fundamentarea demersului său judiciar pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta își manifestă, în realitate, nemulțumirea față de practica neunitară a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește aspectele sesizate în revizuire, care, însă, în considerarea principiului securității juridice și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi desființată în calea extraordinară de atac de retractare.

Așadar, nefiind incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, pentru rațiunile înfățișate anterior, în temeiul art. 513 din același cod, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta D. împotriva deciziei civile nr. 7012 din 14 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.