Decizia nr. 77/2022 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.909/1/2022, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 37 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, în Dosarul nr. 3.413/110/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către apelanta-reclamantă.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 9 iunie 2022, în Dosarul nr. 3.413/110/2019, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că exclude din baza de calcul al pensiei militare sporul TBC/HIV acordat cu caracter permanent fostului salariat?". II. Dispozițiile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2015): " Art. 28. - (1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), în care nu se includ: a) diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare sau transfer; b) compensațiile lunare pentru chirie; c) valoarea financiară a normelor de hrană și alocațiile valorice de hrană; d) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament; e) primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă; f) indemnizațiile de instalare și de mutare, precum și sumele primite, potrivit legii, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului; g) contravaloarea transportului ocazionat de efectuarea concediului de odihnă, precum și a transportului la și de la locul de muncă; h) plățile compensatorii și ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie; i) compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat; j) restituiri și plăți de drepturi aferente altei perioade de activitate decât cea folosită la stabilirea bazei de calcul; k) majorările/stimulările financiare acordate personalului pentru gestionarea fondurilor comunitare, precum și a împrumuturilor externe contractate sau garantate de stat; l) drepturile salariale acordate personalului didactic salarizat prin plata cu ora și drepturile salariale acordate pentru efectuarea orelor de gardă de către personalul medico-sanitar; m) sumele încasate în calitate de reprezentanți în adunările generale ale acționarilor, în consiliile de administrație, în comitetele de direcție, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau de denumirea angajatorului ori a entității asimilate acestuia; n) drepturile specifice acordate personalului care a participat la misiuni și operații în afara teritoriului statului român; o) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale acordate și personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevăzute în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Învățământ" și în anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate" la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare; p) alte venituri care, potrivit legislației în vigoare la data plății, nu reprezintă drepturi de natură salarială sau asimilate salariilor. (...)" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată cu nr. 3.413/110/2019 la Tribunalul Bacău - Secția I civilă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul-Spital X, solicitând să se constate că a beneficiat de sporul TBC în perioada octombrie 2015-martie 2016 și obligarea pârâtului să îi emită o adeverință din care să rezulte salariul brut realizat în perioada octombrie 2015-martie 2016, care să cuprindă sporurile și indemnizațiile, printre care și sporul TBC de care a beneficiat în această perioadă; anularea situației soldelor/salariilor brute lunare la funcția de bază emisă de pârât, situație care nu conține sporul TBC; obligarea pârâtului la emiterea unei noi situații a soldelor/salariilor brute lunare la funcția de bază care să cuprindă și sporul TBC de care a beneficiat în perioada octombrie 2015-martie 2016 și transmiterea acesteia Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că, în realitate, reclamanta a beneficiat de sporul HIV și nu TBC, spor menționat în anexa privind calculul salariilor la aceeași poziție cu sporul TBC. Acest spor a fost cuprins în mod eronat în fișa de pensie a reclamantei întocmită inițial, deoarece nu se încadrează în baza de calcul potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 223/2015.

Reclamanta și-a precizat petitul acțiunii la data de 25 iunie 2020, arătând că solicită să i se ia în considerare sporul HIV, întrucât, de fapt, și-a desfășurat activitatea în cadrul secției medico-sociale HIV, beneficiind de sporul HIV, chiar dacă prin fișele de pontaj s-a specificat sporul TBC, între cele două sporuri neexistând diferențe de cuantum, potrivit prevederilor legale.

Prin Sentința nr. 468 din 15 octombrie 2020, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a admis în parte acțiunea, fiind obligat pârâtul să emită o nouă situație a soldelor/salariilor brute lunare realizate la funcția de bază care va cuprinde sporul HIV achitat în perioada octombrie 2015-martie 2016 și să înainteze situația soldelor/salariilor brute lunare astfel întocmită Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne în vederea recalculării pensiei reclamantei.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că reclamanta a deținut funcția de agent șef principal, asistent medical principal I - boli cronice la Penitenciarul-Spital X.

Prin Decizia nr. xxxxxx/10.04.2017, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, reclamantei i s-a stabilit dreptul la pensia militară de stat în sumă de 3.855 lei. Prin cererea înregistrată la 30 decembrie 2016, reclamanta a optat, conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 223/2015, ca venitul aferent lunilor octombrie 2015-martie 2016 să fie avut în vedere la calculul pensiei de serviciu.

Prin Sentința nr. 1.002 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.271/110/2017, rămasă definitivă prin Decizia nr. 491 din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Bacău - Secția I civilă, s-a respins contestația reclamantei formulată împotriva deciziei de stabilire a pensiei, reținându-se drept principal motiv valorificarea întocmai a veniturilor, așa cum au fost consemnate în adeverințele eliberate de angajator, fără a se face referire expresă la situația sporului TBC și la îndreptățirea reclamantei de a i se include în baza de calcul al pensiei.

Conform tabelului privind situația soldelor/salariilor brute lunare realizate de către reclamantă constituind baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei, acesteia nu i s-a valorificat sporul TBC/HIV pentru lunile octombrie 2015-martie 2016, spor de care a beneficiat în această perioadă și care, inițial, îi fusese inclus în baza de calcul al pensiei în baza adeverinței emise de pârât privind situația soldelor/salariilor brute lunare realizate la funcția de bază din care se constituie baza de calcul pentru stabilirea pensiei militare.

Cum, în viziunea instanței, sporul HIV nu s-ar regăsi printre veniturile excluse de art. 28 din Legea nr. 223/2015 de la stabilirea bazei de calcul al pensiei, s-a reținut că în mod eronat acesta a fost exclus de la calculul pensiei.

În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea acordării sporului TBC în perioada octombrie 2015-martie 2016, instanța a reținut că pârâtul nu a contestat obținerea acestui spor de către reclamantă, toate motivele acțiunii fiind subsumate dorinței reclamantei de a i se elibera o nouă situație a veniturilor care fac parte din baza de calcul al pensiei cu includerea sporului TBC/HIV. Or, acest aspect a fost rezolvat prin admiterea capătului de cerere prin care pârâtul este obligat să emită o nouă situație a soldelor/salariilor brute lunare realizate la funcția de bază care va cuprinde sporul HIV achitat în perioada octombrie 2015-martie 2016, ceea ce va lipsi de efecte situația veniturilor emisă anterior.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamanta, cât și pârâtul.

Reclamanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul constatării că a beneficiat de sporul HIV în perioada octombrie 2015-martie 2016, obligarea pârâtului la emiterea unei adeverințe care să ateste că salariul brut realizat de reclamantă în perioada octombrie 2015-martie 2016 a cuprins și sporul HIV, precum și anularea situației soldelor/salariilor lunare brute la funcția de bază emise de pârât și transmise către casa de pensii sectorială.

Pârâtul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanta a beneficiat de sporul HIV, nu de sporul TBC sau TBC/HIV, iar, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 223/2015, acest spor, care este prevăzut în anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), nu se include în baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat. Fișa de pensie întocmită inițial a cuprins în mod eronat sporul TBC. Sporurile pentru condiții vătămătoare și pentru condiții grele de muncă nu pot fi valorificate la calcularea drepturilor de pensie și pentru faptul că nu sunt sporuri cu caracter permanent, ci sporuri acordate proporțional cu timpul efectiv lucrat.

Prin cererea formulată la 11 aprilie 2022, apelantareclamantă a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

În acest sens a arătat că dosarul se află pe rolul Curții de Apel Bacău, ca instanță competentă să judece cauza în ultimă instanță, conform prevederilor art. 103 din Legea nr. 223/2015 raportat la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Este îndeplinită și condiția noutății chestiunii de drept, având în vedere că la nivel național nu există o practică judiciară deja conturată în ceea ce privește interpretarea și/sau aplicarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost învestită anterior cu un recurs în interesul legii și nici cu o sesizare prealabilă cu privire la această chestiune de drept.

Soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept invocate, întrucât prin apelul formulat de pârâtă s-a solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelanta-reclamantă a arătat că se impune sesizarea instanței supreme pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, dat fiind că practica judiciară a instanțelor de judecată cu privire la această chestiune de drept nu este unitară, fiind instanțe care apreciază că art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 exclude din baza de calcul al pensiilor militare de stat orice spor acordat pentru condiții deosebit de periculoase care este prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 pentru altă familie ocupațională de funcții bugetare, iar alte instanțe au stabilit că această normă juridică exclude din baza de calcul al pensiilor militare de stat doar sporurile acordate pentru condiții deosebit de periculoase care sunt prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 pentru altă familie ocupațională de funcții bugetare și care nu au caracter permanent.

Apelantul-pârât a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât prevederile art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 sunt clare, în sensul că exclud din baza de calcul al pensiilor militare de stat orice spor acordat pentru condiții deosebit de periculoase care este prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 pentru altă familie ocupațională de funcții bugetare.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, apelanta-reclamantă a depus un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a susținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. A apreciat că art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 ar trebui interpretat în sensul că nu exclude din baza de calcul pentru stabilirea pensiei sporurile cu caracter permanent și, prin urmare, nu exclude nici sporul HIV de care apelanta-reclamantă a beneficiat cu caracter permanent, urmând ca acest spor să fie luat în considerare la baza de calcul al pensiei, astfel cum în mod corect a decis și instanța de fond. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere consideră că, aparent, art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 nu prezintă nicio dificultate în ceea ce privește aplicarea sa, întrucât prevede, fără nicio distincție între sporurile cu caracter permanent și sporurile cu caracter ocazional, că "sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale acordate și personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevăzute în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» și în anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare", nu se includ în baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat. Or, sporul pentru condiții deosebit de periculoase (informal numit spor TBC/HIV) de care a beneficiat apelanta-reclamantă în perioada octombrie 2015-martie 2016 a fost prevăzut în anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate" la Legea-cadru nr. 284/2010.

Totodată, se poate susține că din interpretarea teleologică a art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 ar rezulta că excluderea la care se referă acest text de lege are în vedere doar "sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale acordate și personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevăzute în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» și în anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare", care nu au avut caracter permanent, așa cum susține apelanta-reclamantă. În susținerea acestei interpretări s-ar putea aduce într-adevăr ca argument și dispozițiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010).

Instanța de trimitere apreciază că nu poate fi exclusă de plano o astfel de interpretare a normei juridice în discuție. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile comunicate de instanțele naționale la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a conturat o opinie potrivit căreia sporul pentru condiții deosebit de periculoase (informal numit spor TBC/HIV) este expres exclus din baza de calcul al pensiei militare, conform dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015. Cum sporul în discuție a fost prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate" la Legea-cadru nr. 284/2010, acesta se numără printre sporurile la care fac trimitere dispozițiile exprese ale art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015, fără nicio distincție între sporurile cu caracter permanent și sporurile cu caracter ocazional. S-a apreciat că dispozițiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 nu sunt incidente, deoarece în cazul militarilor se aplică doar dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 223/2015.

Cu titlu de practică judiciară a fost identificată o singură hotărâre judecătorească în sensul acestei opinii, respectiv o decizie definitivă pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă.

Puncte de vedere teoretice în același sens au fost exprimate de judecătorii de la Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă, Curtea de Apel Iași - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Vaslui - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Într-o opinie singulară s-a considerat că dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 privesc doar excluderea sporurilor care nu au avut caracter permanent, avându-se în vedere prevederile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 (punct de vedere teoretic exprimat de judecătorii de la Tribunalul Ilfov). Această opinie nu este susținută de argumente sau de practică judiciară.

Curțile de apel Timișoara, Pitești, Suceava, Galați, Oradea, Brașov, Târgu Mureș, Constanța, Alba Iulia, Craiova, Cluj și Ploiești au comunicat că nu au identificat hotărâri judecătorești și nu au formulat nici puncte de vedere teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 760 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 17 februarie 2022, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. o), cu referire la sintagma "în care nu se includ" din Legea nr. 223/2015 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În considerentele acestei decizii s-au arătat, la paragrafele 14 și 15, următoarele: " 14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că este neîntemeiată critica adusă art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015, conținutul acestuia reprezentând o simplă și legitimă exercitare de către stat a prerogativei, recunoscută prin jurisprudența Curții Constituționale, de a stabili condițiile de deschidere a dreptului la pensie, inclusiv sub aspectul modului de stabilire a bazei de calcul (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, potrivit căreia ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor). 15. De asemenea, într-un context parțial diferit, dar relevant pentru soluționarea prezentei cauze, în care s-a pus în discuție constituționalitatea opțiunii legiuitorului de a exclude din baza de calcul primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă, Curtea a statuat că dobândirea unui drept salarial în timpul activității profesionale și intrarea acestui drept în patrimoniul salariatului reprezintă o chestiune distinctă de cea a includerii ulterioare a acelui drept în baza de calcul al pensiei (Decizia nr. 702 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 15 ianuarie 2021, paragraful 22)". IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 63 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1295 din 28 decembrie 2020, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, s-a stabilit că: " Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizate, prin transpunerea fiecărui element component al soldei/salariului lunar brut realizat la funcția de bază, stabilit potrivit legilor de salarizare în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie, fără a se face distincție după cum acest cuantum brut actualizat este mai mare sau mai mic față de cel al soldelor/salariilor lunare brute realizate în perioada aleasă de viitorul pensionar, ceea ce poate semnifica inclusiv diminuarea bazei de calcul alese în măsura în care, la data deschiderii drepturilor de pensie, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. În interpretarea dispozițiilor art. 60 din aceeași lege, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, stabilește că: Pensia militară de stat netă, calculată conform dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 223/2015, după deducerea impozitului pe venit, potrivit legislației în vigoare, este plafonată la cuantumul mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, deja actualizate, conform dispozițiilor art. 28 alin. (1), la data deschiderii dreptului de pensie."

Prin Decizia nr. 10 din 19 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 5 iunie 2018, s-a stabilit că: "Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, se interpretează în sensul că în categoria pensionarilor sistemului public de pensii (în accepțiunea acestei prevederi legale) nu intră și pensionarii sistemului pensiilor militare de stat (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare)". X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, conform cărora "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Norma juridică enunțată anterior reglementează o procedură a cărei finalitate este aceea de a asigura interpretarea unitară, de către instanțele judecătorești, a unor dispoziții legale care sunt susceptibile să primească interpretări diferite în practica judiciară.

Așadar, din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, rezultă că procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune și implică îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: - chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; - existența unei chestiuni de drept, problema pusă în discuție trebuind să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite; - chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei; noțiunea de "soluționare pe fond" trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja asupra problemei de drept; - chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; - prin sesizare să se solicite Înaltei Curți de Casație și Justiției - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept la care se referă respectiva sesizare.

Evaluând actul de sesizare din perspectiva acestor cerințe legale, se constată că prima condiție de admisibilitate este îndeplinită, întrucât sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost realizată de către Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă într-o cauză aflată în curs de soluționare în care această din urmă instanță a fost legal învestită cu judecarea unui apel împotriva unei sentințe pronunțate de tribunal, într-un litigiu în materia pensiilor militare de stat și asigurărilor sociale, materie în care curtea de apel judecă în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 103 din Legea nr. 223/2015, urmând să pronunțe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, chestiunea supusă evaluării nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat până în prezent asupra acestei probleme de drept.

Chiar dacă apare ca fiind îndeplinită și condiția caracterului esențial al chestiunii de drept, câtă vreme obiectul cauzei aflate în curs de soluționare pe rolul instanței de trimitere este un apel îndreptat împotriva unei sentințe a tribunalului prin care pârâtul a fost obligat să emită o nouă situație a salariilor brute lunare, în care să fie inclus și sporul HIV plătit reclamantei pe o perioadă de 6 luni, iar întrebarea prealabilă adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează tocmai interpretarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015, în sensul dacă această normă legală exclude din baza de calcul al pensiei militare sporul TBC/HIV acordat cu caracter permanent fostului salariat, se constată că, în prezenta cauză, nu este îndeplinită condiția de substanță a caracterului întrebării prealabile, de a prezenta gradul de dificultate al unei veritabile probleme de drept, susceptibile de a da naștere unor interpretări diferite.

În analiza acestei condiții de admisibilitate se impune a se preciza cu prioritate faptul că cerința dificultății chestiunii de drept nu este prevăzută în mod explicit de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, însă rezultă în mod evident din interpretarea coroborată a acestora, astfel că atributul calificării în acest mod a sesizărilor primite în temeiul acestor norme procedurale revine Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Dificultatea chestiunii de drept rezultă din posibilitatea reală de a interpreta diferit sau contradictoriu norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, iar stabilirea dificultății drept condiție a admisibilității este absolut necesară pentru a se verifica dacă instanței supreme i se solicită soluționarea de principiu a unei probleme de drept, astfel cum impun dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sau este chemată să soluționeze chiar litigiul; cu alte cuvinte, declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile nu constituie un mijloc procedural prin care o instanță judecătorească să își poată delega către Înalta Curte de Casație și Justiție atribuțiile legate de soluționarea unor cauze cu care a fost învestită în condițiile legii.

De asemenea, plecând de la scopul acestei proceduri speciale, și anume acela de mecanism de unificare a practicii judiciare, este necesar a se atribui noțiunii de "chestiune de drept" semnificația specifică de problemă de drept care este în mod obiectiv dificilă, respectiv care este de natură a suscita instanțelor judecătorești o dificultate deosebită în a identifica înțelesul sau sfera de aplicare a unor norme juridice ori a unor principii de drept, fiind astfel de natură să conducă la interpretări diferite din partea instanțelor, cu consecința generării unei practici judiciare neuniforme; dezlegarea ce poate fi dată prin activarea acestui mecanism trebuie să fie una de principiu, având valențele unei lămuriri asupra conținutului și finalității textelor de lege supuse interpretării, prin identificarea voinței legiuitorului, și nu determinarea unui anumit mod de aplicare a unei norme legale la o situație litigioasă pe care autorul sesizării o consideră complexă.

Analiza din această perspectivă a cerinței de admisibilitate referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile se regăsește în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care a statuat, în conținutul mai multor decizii, că trebuie să fie vorba despre o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită și prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității juridice deduse judecății (de exemplu, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018).

De asemenea, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017), s-a reținut că "problema eficienței sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție (...) reclamă (...) o chestiune juridică reală, care ridică probleme de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii ce necesită rezolvarea de principiu a chestiunii de drept în procedura hotărârii prealabile, și nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu" (paragraful 62). "Cum interpretarea normelor de către judecător implică tocmai acel procedeu logico-judiciar de stabilire a conținutului și sensului acestor norme, chestiunea de drept trebuie să suscite serioase dificultăți care ar împiedica pronunțarea soluției, deci nu simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei (...)" (paragraful 65).

Tot în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că, pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, care să justifice în mod real recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, este necesar să se constate "caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și al dificultății completului în a-și însuși o anumită interpretare" (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragraful 42).

Revenind la obiectul prezentei sesizări, chestiunea asupra căreia a fost învestită să se pronunțe instanța supremă se referă la interpretarea art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015, în sensul de a se stabili dacă această normă legală exclude sau nu din baza de calcul al pensiei militare sporul TBC/HIV acordat cu caracter permanent fostului salariat.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015, "Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), în care nu se includ: (...) o) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale acordate și personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevăzute în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» și în anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare;". Potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al respectivei anexe nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, la care norma legală citată face trimitere, sporul TBC/HIV este inclus în categoria sporurilor pentru condiții deosebit de periculoase al căror cuantum este de 45-85% din salariul de bază al persoanei care lucrează în astfel de condiții.

În jurisprudența Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007) a fost afirmată prerogativa statului de a decide condițiile de deschidere a dreptului la pensie, inclusiv sub aspectul modului de stabilire a bazei de calcul, fiind opțiunea liberă a legiuitorului de a dispune cu privire la veniturile realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în această bază de calcul, iar în analiza constituționalității dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 s-a apreciat că, prin conținutul său, această normă legală reprezintă "o simplă și legitimă exercitare de către stat a prerogativei" enunțate (Decizia nr. 760 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 17 februarie 2022).

Dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 nu prezintă o dificultate reală de interpretare deoarece, pe de o parte, nu fac nicio distincție între sporurile cu caracter permanent și sporurile cu caracter ocazional, fiind excluse toate sporurile prevăzute în anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, iar, pe de altă parte, așa cum s-a menționat în cele ce precedă, sporul în discuție este prevăzut expres în dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al respectivei anexe.

Este adevărat că, în baza dispozițiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare privind sistemul unitar de pensii publice, însă, în cazul pensiilor militare, incidente sunt dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 223/2015 care reglementează pensiile militare și care conține dispoziții derogatorii în cazul acestei categorii de pensii.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri"; în mod evident, dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 au caracter de normă derogatorie de la dispozițiile anterior menționate și nu ar putea fi interpretate în sensul că ar fi excluse doar sporurile prevăzute în anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 care au caracter ocazional.

De altfel, în considerentele Deciziei nr. 10 din 19 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că în România sunt reglementate două sisteme de pensii, respectiv sistemul public de pensii și sistemul pensiilor ocupaționale (în care se include și sistemul pensiilor militare de stat reglementat de dispozițiile Legii nr. 223/2015), iar "confundarea celor două categorii de pensii, prin asimilarea principiilor și cumularea prevederilor și drepturilor pe care le conferă este însă imposibilă" (paragraful 77).

Lipsa caracterului de veritabilă problemă de drept care ar justifica declanșarea mecanismului prevăzut de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă este reflectată și de inexistența, în legătură cu chestiunea în cauză, a unui risc real de apariție a unei practici judiciare neunitare, deoarece nu se constată existența unor soluții contradictorii cuprinse în hotărâri judecătorești definitive; este vorba despre identificarea unei singure decizii definitive care a tranșat problema în discuție, pronunțată tot de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, instanța care a formulat sesizarea (pe rolul celorlalte instanțe naționale nefiind identificată practică judiciară pronunțată în această materie). În respectiva cauză, atât prima instanță, cât și instanța de apel au apreciat că pretențiile reclamantului sunt nejustificate, câtă vreme sporul în discuție, deși încasat cu caracter permanent, nu poate fi inclus în baza de calcul al pensiei, deoarece este exceptat în mod expres, în contextul normativ expus anterior.

Pe de altă parte, și din punctele de vedere teoretice transmise de către curțile de apel, rezultă că opinia cvasiunanimă a judecătorilor care fac parte din completele specializate ce judecă în materia litigiilor de asigurări sociale este aceea că sporul pentru condiții deosebit de periculoase (așa-numitul spor TBC/HIV) este expres exclus din baza de calcul al pensiei militare, conform dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015, fără nicio distincție între sporurile cu caracter permanent și sporurile cu caracter ocazional.

Se impune a preciza și faptul că, potrivit prevederilor art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, încheierea prin care se dispune sesizarea instanței supreme "va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților"; cu alte cuvinte, dispozițiile procedurale impun instanței de trimitere obligația identificării chestiunii de drept care necesită interpretare, caracterizarea aspectului de noutate al acesteia în planul interpretării și aplicării sale, identificarea elementelor din care rezultă caracterul dificil sau dual al interpretării problemei de drept și a modului în care aceasta poate să ducă la soluționarea cauzei pe fond.

Din această perspectivă, punctul de vedere al instanței trebuie să aibă o anumită complexitate și necesită un examen real al cauzei. O expunere sumară, neanalitică, nu are aptitudinea de a răspunde obligației trasate instanței de trimitere de a reda punctul de vedere asupra problemei care face obiectul sesizării. Această cerință este impusă autorului sesizării ca o condiție formală care poate susține și demonstra caracterul real al problemei ce face obiectul sesizării, al aspectului de noutate pe care aceasta o are și caracterizează în mod concret dificultatea problemei de drept supuse dezbaterii, generând premisele declanșării mecanismului de unificare al procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile.

În cauza de față, titularul sesizării nu identifică o veritabilă problemă de drept, respectiv nu solicită o interpretare a normelor juridice, nu relevă nicio reală controversă cu privire la aplicarea prevederilor legale care fac obiectul întrebării prealabile, ci efectiv tinde la obținerea unei soluții asupra fondului litigiului în care este chemat să se pronunțe, susținând chiar că art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 nu prezintă nicio dificultate în ceea ce privește aplicarea acestuia, în sensul că sporul în discuție nu se include în baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, dar că nici opinia contrară nu putea fi exclusă de plano, fără a argumenta în vreun fel această ultimă concluzie.

Dimpotrivă, prin demersul astfel întreprins, practic se solicită a se da o dezlegare cu privire la modul de aplicare a prevederilor legale pe care titularul sesizării le-a indicat, la situațiile de fapt asupra cărora a fost învestit să se pronunțe ca instanță de apel, fără a se observa că astfel de dezlegări excedează competențelor Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Din perspectiva argumentelor arătate, sesizarea prezentă nu poate fi calificată ca fiind una care privește o "chestiune de drept" în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care nu s-a relevat un nivel sporit de dificultate a interpretării normelor de lege coroborate cu principiile de drept indicate și nici potențialul acelorași prevederi și principii de a genera practică judiciară neunitară, astfel că sesizarea apare ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele prezentate, se constată că nu sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate cerute de lege, astfel că, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,