ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 2498/2/2011 reclamantul V.Ș. a contestat Ordonanța nr. 46 din 1 februarie 2011 emisă de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Ordonanța contestată este netemeinică și nelegală, având în vedere că niciuna dintre adresele CNVM, enumerate în conținutul Ordonanței de sancționare, nu i-a fost adusă la cunoștința și nici răspunsurile formulate de S.O. SA, la care CNVM face referire și nu a avut cunoștință nici de realizarea operațiunii de majorare a capitalului social al SC C. SA.

S-a mai arătat că actul contestat este nelegal în condițiile în care competenta privind aprobarea participărilor la majorarea capitalului social a fost delegată de Consiliul de Administrație către Directorul General și Directorul General Adjunct, potrivit hotărârii Consiliului de Administrație al S.O. SA din 16 aprilie 2009 și referatul din 15 aprilie 2009. A mai arătat reclamantul că a formulat contestație la pârâta CNVM, contestație ce a fost respinsă, Decizia nr. 224 din 7 martie 2011 menținând prevederile ordonanței de sancționare. A mai arătat reclamantul că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat, întrucât nu i-a fost adusă la cunoștința solicitarea CNVM, iar în condițiile în care în calitate de administrator nu a avut o activitate permanentă în cadrul S.O.

SA, participând numai la ședințele Consiliului de Administrație, nici nu a avut cum să ia cunoștință de corespondența S.O. SA cu CNVM, adresele în cauză fiind prezentate abia cu ocazia Ședinței Consiliului de Administrație din data de 17 februarie 2011, ulterior emiterii ordonanțelor de sancționare. S-a mai solicitat de către reclamant în cuprinsul acțiunii să se aibă în vedere că nu a avut cunoștință de adresele CNVM, care de altfel nu au fost adresate Consiliului de Administrație și nu a avut nicio obligație cu privire la formularea răspunsurilor, cât și cu privire la realizarea operațiunii în cauză, ca strategie investițională, fapt care să determine angajarea răspunderii solidare și sancționarea cu "avertisment". Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 6896 din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Ș.V.

în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Ordonanța 46 din 1 februarie 2011, Anexa 1, emisă de pârâta CNVM, s-a constatat vinovăția reclamantului motivat de faptul că în calitate de membru al consiliului de administrație al S.O. SA nu a subscris la majorarea capitalului social al SC C. SA deși în această calitate ar fi putut și trebuia să prevină săvârșirea acestei fapte. Astfel, prin ordonanța a cărei anulare se solicită reclamantul a fost sancționat cu avertisment în calitatea de membru al C.A. al S.O.

SA, reținându-se din cuprinsul acesteia că în perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 trebuia să prevină fapta descrisă în cuprinsul acesteia, respectiv că nu a răspuns la solicitările CNVM formulate prin adresele din 14 octombrie 2010, 20 octombrie 2010, 26 octombrie 2010, 22 noiembrie 2010 și 20 decembrie 2010 cu privire la motivul pentru care nu a subscris la majorarea capitalului social al SC C. SA. A constatat instanța de fond că prin Decizia nr. 2224 din 7 martie 2011 s-a respins contestația reclamantului împotriva ordonanței emisă de CNVM fiind menținută dispoziția de sancționare. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că potrivit art. 44 alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul CNVM nr. 15/2004 și art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 modificată și completată, în elaborarea strategiilor investiționale sau a deciziilor de afaceri responsabilitatea membrilor C.A.

este solidară, astfel încât reclamantul în calitatea de membru al C.A. al S.O. SA nu poate invoca necunoașterea unei decizii investiționale. Totodată s-au respins apărările reclamantului întemeiate pe o hotărâre a C.A. din 16 aprilie 2009 prin care aprobarea participărilor la majorarea capitalului social a fost delegată de către directorul general și directorul general adjunct, întrucât nu s-a făcut dovada transmiterii acesteia către CNVM, iar pe de altă parte, că prerogativele C.A. sunt prevăzute în dispozițiile art. 44 alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul CNVM nr. 15/2004 și rezultă și din dispozițiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 cu modificările și completările ulterioare.

În fine, Curtea de Apel a apreciat că pârâta CNVM, în virtutea competențelor date de disp. art. 2 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, poate să solicite informații și documente emitenților ale căror valori mobiliare fac obiectul unor oferte publice sau au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau tranzacționată într-un sistem alternativ de tranzacționare. Astfel, instanța de fond a constatat că responsabilitatea membrilor C.A. este solidară, reclamantul neputându-se prevala de necunoașterea unei decizii investiționale în sensul disp. art. 44 alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul CNVM. Recursul Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Ș.V., criticând-o ca nelegală și netemeinică, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a respins contestația formulată de acesta împotriva Ordonanței nr. 46 din 1 februarie 2011, Anexa 1 emisă de CNVM reținând că deși fapta constă în netransmiterea informațiilor, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la răspunderea solidară a administratorilor prevăzute de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 44 alin. (1) Regulamentul nr. 15/2004. Astfel fiind recurentul susține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care reglementează răspunderea solidară prevăzută de dispozițiile legale pentru actele săvârșite de consiliul de administrație și răspunderea pentru fapta reținută prin actul de sancționare, care constă în netransmiterea de informații de către membrii consiliului de administrație.

În ceea ce privește fapta reținută prin actul de sancționare contestat, recurentul a susținut că nu a avut la cunoștință de adresele CNVM prin care a fost solicitată transmiterea de date, întrucât acestea nu i-au fost adresate sau comunicate direct, iar instanța de fond i-a respins în mod greșit acest argument, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale privind răspunderea solidară. Totodată recurentul a susținut că nu a avut cunoștință de realizarea operațiunii de majorare a capitalului social al SC C. SA iar competența privind aprobarea participărilor la majorarea capitalului social a fost delegată de către Consiliul de Administrație către directorul general și directorul general adjunct conform Hotărârii nr. 6 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de administrație al S.O.

SA. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. În fapt, recurentul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2005 solicitând anularea Ordonanței CNVM nr. 46 din 1 februarie 2011 prin care s-a dispus sancționarea sa cu "avertisment" în calitate de administrator al S.O. SA cât și a Deciziei CNVM nr. 224 din 7 martie 2011 prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva ordonanței de sancționare. Prin sentința atacată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului apreciind ca fiind legale actele administrative a căror anulare s-a solicitat.

Potrivit art. 2 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital în scopul exercitării activității de supraveghere, CNVM poate să solicite informații și documente emitenților ale căror valori mobiliare fac obiectul unor oferte publice sau au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau tranzacționate într-un sistem alternativ de tranzacționare, iar în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.U.G.

nr. 25/2002 privind Statutul CNVM cu modificările și completările ulterioare în vederea îndeplinirii obiectivelor sale privind protecția operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, precum și pentru funcționarea corectă și transparentă a pieței, prevenirea manipulării și evitarea apariției riscului sistemic pe piețele reglementate, CNVM are obligația supravegherii în timp real și periodic a instituțiilor, operatorilor și operațiunilor de pe piața de capital și de pe piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate. În vederea îndeplinirii acestor atribuții legale, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3 3 ) din O.U.G. nr. 25/2002, CNVM are dreptul de a solicita orice informații și are acces la orice document, sub orice formă ar fi, de la și cu privire la orice persoană sau entitate supusă supravegherii sale, în exercitarea atribuțiilor sale de autorizare, supraveghere și control pentru îndeplinirea obiectivelor sale fundamentale.

În temeiul acestor atribuții legale, CNVM a solicitat prin mai multe adrese succesive comunicarea motivului pentru S.O. SA nu a subscris la majorarea capitalului social al SC C. SA, adrese care au rămas fără răspuns, ceea ce a determinat sancționarea cu avertisment a membrilor consiliului de administrație, printre care și recurentul-reclamant. Această sancționare cu avertisment a fost aplicată membrilor consiliului de administrație al S.O. SA având în vedere responsabilitățile legale ale acestui organism prevăzute de dispozițiile alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul CNVM nr. 15/2004 cât și în conformitate cu dispozițiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Criticile recurentului-reclamant potrivit cărora nu ar fi avut cunoștință de conținutul adreselor CNVM care nu i-au fost comunicate personal cât și faptul că realizarea operațiunii de majorare a capitalului social al SC C. SA s-a efectuat fără știința acestuia sunt nefondate, având în vedere calitatea de membru al consiliului de administrație al S.O. SA cât și atribuțiile și responsabilitățile legale menționate anterior. Nu pot fi reținute nici criticile formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora competența privind aprobarea participărilor la majorarea capitalului social ar fi fost delegată directorului general adjunct conform hotărârii CA al S.O. SA nr. 6 din 16 aprilie 2004 întrucât, pe de o parte această hotărâre nu a fost adusă la cunoștința CNVM, iar pe de altă parte, delegarea de atribuții nu exonerează de răspundere membrii consiliului de administrație pentru îndeplinirea atribuțiilor legale care le revin.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză neexistând vreun motiv de casare sau modificare a acesteia și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.V. împotriva Sentinței nr. 6896 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2013. Procesat de GGC - CL