ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4693/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la 23 mai 2011,

reclamantul B.F.T. a solicitat anularea Ordonanței nr. 117 din 23 martie 2011

și a Deciziei nr. 413 din 5 mai 2011, acte întocmite de pârâta Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Ordonanța nr. 117 din 23 martie 2011,

pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a impus în mod nelegal

consiliului de administrație al S.I.F. Oltenia să procedeze la modificarea

convocatorului pentru adunarea generală ordinară a acționarilor din 28/29

aprilie 2011 prin punerea în discuție a raportului întocmit de reprezentantul

compartimentului de control intern și punerea în discuție a menținerii sale în

funcția de administrator al S.I.F. Oltenia, ca rezultat al evaluării

îndeplinirii atribuțiilor referitoare la strategia investițională.

Reclamantul a

învederat că, pârâta nu are calitatea de acționar și din acest motiv, nu poate

solicita modificarea convocatorului adunării generale ordinare a acționarilor,

ceea ce reprezintă o imixtiune în activitatea consiliului de administrație,

contrară prevederilor art. 100 din Legea nr. 297/2004, art. 4 din Regulamentul

Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 6/2009 și dispozițiilor Legii nr.

31/1990.

Reclamantul a mai

arătat că, mențiunile din ordonanța contestată sunt lapidare, trunchiate și nu

respectă dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, conform cărora,

este necesară menționarea explicită în convocatorul adunării generale a tuturor

punctelor de pe ordinea de zi, pentru a se realiza în mod efectiv informarea

acționarilor, prealabilă adunării generale.

Referitor la

discutarea menținerii sale în funcția de administrator, reclamantul a arătat

că, se face trimitere la raportul compartimentului de control intern, fără a se

face nicio mențiune la celelalte rapoarte întocmite de Comisia de cenzori sau

auditul societății respective, deși aceasta era necesară pentru o corectă

informare a acționarilor.

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

Sentința civilă nr. 5775 din 10 octombrie 2011, prin care a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Instanța de fond a

constatat că, Ordonanța nr. 117 din 23 martie 2011 a fost adoptată de pârâtă în

limitele competenței recunoscute prin dispozițiile art. 2 alin. (5) lit. b) din

Legea nr. 297/2004 și art. 2, art. 7 alin. (1) și alin. (4), art. 9 alin. (2)

din Statutul CNVM, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, care prevăd că, în scopul

exercitării activității de supraveghere, Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare poate să solicite consiliului de administrație al entităților

reglementate, întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale

a acționarilor, stabilind problemele care trebuie înscrise pe ordinea de zi.

Obligarea consiliului

de administrație al S.I.F. Oltenia la convocarea adunării generale a

acționarilor, cu stabilirea problemelor care trebuie înscrise pe ordinea de zi,

a fost considerată de către prima instanță ca fiind o măsură legală, luată de

pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în baza legislației referitoare

la piața de capital în scopul exercitării activității de supraveghere pentru

care a fost legitimată din rațiuni superioare, care țin de imperativul

îndeplinirii obiectivului fundamental de protecție a intereselor

investitorilor.

Susținerea

reclamantului că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr.

297/2004, pârâta are numai posibilitatea de a depune o solicitare de convocare

a adunării generale a acționarilor, a fost respinsă de instanța de fond cu

motivarea că, dreptul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare de a solicita

convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele care trebuie

înscrise pe ordinea de zi, este însoțit de obligația corelativă a societății

comerciale de a da curs în mod efectiv, prin organele sale decizionale,

solicitării primite pentru completarea ordinii de zi, fără a exista un drept de

opțiune cu privire la aplicarea măsurilor dispuse.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că, prin Ordonanța nr. 117 din 23 martie 2011, pârâta nu a

dispus măsuri administrative de autoritate, cu caracter constitutiv de drepturi

în privința calităților deținute în cadrul S.I.F. Oltenia de către reclamant și

că, acesta a beneficiat de posibilitatea de a-i susține și argumenta poziția în

ședința adunării generale a acționarilor din 28/29 aprilie 2011, inclusiv prin

invocarea unor aspecte favorabile conținute în celelalte rapoarte menționate în

acțiune.

Apărarea

reclamantului privind pretinsa conciziune a mențiunilor Ordonanței nr. 117 din

23 martie 2011 a fost respinsă, reținându-se că, pârâta a solicitat punerea în

discuția a adunări generale a acționarilor a raportului întocmit de

Compartimentul de Control Intern, raport care a fost discutat în ședința din

data de 10 martie 2011 a consiliului de administrație al S.I.F. Oltenia.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul B.F.T., solicitând modificarea

hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării Ordonanței nr. 117

din 23 martie 2011, precum și a Deciziei nr. 413 din 5 mai 2011 emise de

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a menținut în mod greșit actele contestate în cauză, fără a

avea în vedere că, autoritatea intimată, nefiind acționar, nu avea dreptul să

impună consiliului de administrație modificarea convocatorului adunării

generale ordinare a acționarilor din 28/29 aprilie 2011, ceea ce reprezintă o

imixtiune în activitatea consiliului de administrație, cu încălcarea

dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 297/2004, art. 4 din Regulamentul Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 6/2009 și ale Legii nr. 31/1990, conform

cărora, completarea convocatorului este dreptul exclusiv al acționarilor.

Recurentul a

învederat că, mențiunile din Ordonanța nr. 117 din 23 martie 2011 nu corespund

prezentării explicite în convocatorul adunării generale a tuturor punctelor

înscrise pe ordinea de zi, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (6)

din Legea nr. 31/1990.

În acest sens,

recurentul a arătat că, pentru punerea în discuție a menținerii sale în funcția

de administrator, se impunea corecta informare a acționarilor, prin prezentarea

tuturor rapoartelor întocmite de comisia de cenzori și de auditul societății,

din care rezulta o altă situație decât aceea reținută în raportul de audit

încheiat de compartimentul de control intern.

În condițiile în care

votul se efectuează electronic, iar la ședință participă cel mult 2% din

acționari, recurentul a precizat că, nu a avut posibilitatea să informeze

acționarii despre situația reală în cadrul ședinței adunării generale a

acționarilor din data de 29 aprilie 2011.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

de drept relevante

Prin Ordonanța nr.

117 din 23 martie 2011, menținută prin Decizia nr. 413 din 5 mai 2011, intimata

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a stabilit convocarea adunării generale

a acționarilor S.I.F. Oltenia, completând problemele care trebuie înscrise pe

ordinea de zi cu privire la:

- punerea în discuție

a raportului întocmit de reprezentantul Compartimentului de control intern,

raport discutat în ședința din data de 10 martie 2011 a consiliului de

administrație al S.I.F. Oltenia;

- punerea în discuție

a menținerii recurentului în funcția de administrator al S.I.F. Oltenia, ca

rezultat al evaluării îndeplinirii atribuțiilor referitoare la strategia

investițională.

Legalitatea actelor

administrative întocmite de comisia intimată a fost corect constatată de către

instanța de fond, dată fiind conformitatea măsurilor dispuse cu prevederile

art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, art. 2, art. 7 alin. (1) și

alin. (4), art. 9 alin. (1) din Statutul CNVM, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002.

Prin cadrul

legislativ care reglementează piața de capital, i s-a atribuit intimatei

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, în scopul exercitării activității sale

proprii de supraveghere și competența de a solicita consiliului de

administrație al entităților reglementate atât întrunirea membrilor acestuia,

cât și convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele care

trebuie înscrise pe ordinea de zi.

În consecință,

obligarea consiliului de administrație al S.I.F. Oltenia la convocarea adunării

generale a acționarilor, cu stabilirea problemelor care trebuie înscrise pe

ordinea de zi, reprezintă o măsură luată în baza legislației referitoare la

piața de capital, care poate fi adoptată oricând în situația în care Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare, ca autoritate competentă, consideră că este

oportună, în scopul exercitării activității de supraveghere.

Motivul de

nelegalitate prin care s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 117

1

din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd dreptul acționarilor deținând

5% din capitalul social de a solicita și de a obține introducerea unor noi

puncte pe ordinea de zi a adunării generale a acționarilor, a fost corect

respins de prima instanță, întrucât aceste norme vizează exclusiv organizarea

și funcționarea societății comerciale și au un obiect de reglementare distinct

de cel al Legii nr. 297/2004, prin care se atribuie intimatei Comisia Națională

a Valorilor Mobiliare, în calitate de autoritate de supraveghere a pieței de

capital, abilitarea de a solicita convocarea adunării generale a acționarilor

unei societăți de investiții financiare, de a completa și de a modifica

eventual conținutul ordinii de zi.

Motivul de

nelegalitate privind pretinsa conciziune și insuficienta argumentare a actelor

administrative contestate a fost respins, de asemenea în mod corect de instanța

de fond, constatându-se că, acestea conțin descrierea faptelor reținute de

către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, precum și considerentele de fapt

și de drept pe care s-au întemeiat măsurile dispuse în urma activității de

analiză și investigare a faptelor, în conformitate cu prerogativele recunoscute

autorității emitente prin propriul statut, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002.

Contrar susținerilor

din recurs, măsurile dispuse de intimată s-au impus pentru corecta informare a

acționarilor S.I.F. Oltenia cu privire la raportul întocmit de Compartimentul

intern, fără afectarea drepturilor recurentului de a-și susține și argumenta

poziția în cadrul dezbaterilor ședinței adunării generale a acționarilor din

28/29 aprilie 2011, inclusiv prin invocarea unor aspecte favorabile, conținute

în rapoartele întocmite de comisia de cenzori sau auditul societății.

De altfel, recurentul

nici nu a indicat în concret dreptul pretins a fi fost încălcat prin actele

contestate, în condițiile în care acestea nu cuprind măsuri administrative cu

privire la calitățile sale deținute în cadrul S.I.F. Oltenia și nu afectează

exercitarea lor în cadrul prevăzut de lege.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

de recurs și temeiul juridic al acesteia.

În baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de B.F.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.F.T. împotriva Sentinței nr. 5775 din 10 octombrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN