ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4693/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 23 mai 2011, reclamantul B.F.T. a solicitat anularea Ordonanței nr. 117 din 23 martie 2011 și a Deciziei nr. 413 din 5 mai 2011, acte întocmite de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Ordonanța nr. 117 din 23 martie 2011, pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a impus în mod nelegal consiliului de administrație al S.I.F. Oltenia să procedeze la modificarea convocatorului pentru adunarea generală ordinară a acționarilor din 28/29 aprilie 2011 prin punerea în discuție a raportului întocmit de reprezentantul compartimentului de control intern și punerea în discuție a menținerii sale în funcția de administrator al S.I.F.

Oltenia, ca rezultat al evaluării îndeplinirii atribuțiilor referitoare la strategia investițională. Reclamantul a învederat că, pârâta nu are calitatea de acționar și din acest motiv, nu poate solicita modificarea convocatorului adunării generale ordinare a acționarilor, ceea ce reprezintă o imixtiune în activitatea consiliului de administrație, contrară prevederilor art. 100 din Legea nr. 297/2004, art. 4 din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 6/2009 și dispozițiilor Legii nr. 31/1990. Reclamantul a mai arătat că, mențiunile din ordonanța contestată sunt lapidare, trunchiate și nu respectă dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, conform cărora, este necesară menționarea explicită în convocatorul adunării generale a tuturor punctelor de pe ordinea de zi, pentru a se realiza în mod efectiv informarea acționarilor, prealabilă adunării generale.

Referitor la discutarea menținerii sale în funcția de administrator, reclamantul a arătat că, se face trimitere la raportul compartimentului de control intern, fără a se face nicio mențiune la celelalte rapoarte întocmite de Comisia de cenzori sau auditul societății respective, deși aceasta era necesară pentru o corectă informare a acționarilor. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 5775 din 10 octombrie 2011, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată. Instanța de fond a constatat că, Ordonanța nr. 117 din 23 martie 2011 a fost adoptată de pârâtă în limitele competenței recunoscute prin dispozițiile art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 și art. 2, art. 7 alin. (1) și alin. (4), art. 9 alin. (2) din Statutul CNVM, aprobat prin O.U.G.

nr. 25/2002, care prevăd că, în scopul exercitării activității de supraveghere, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare poate să solicite consiliului de administrație al entităților reglementate, întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele care trebuie înscrise pe ordinea de zi. Obligarea consiliului de administrație al S.I.F. Oltenia la convocarea adunării generale a acționarilor, cu stabilirea problemelor care trebuie înscrise pe ordinea de zi, a fost considerată de către prima instanță ca fiind o măsură legală, luată de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în baza legislației referitoare la piața de capital în scopul exercitării activității de supraveghere pentru care a fost legitimată din rațiuni superioare, care țin de imperativul îndeplinirii obiectivului fundamental de protecție a intereselor investitorilor.

Susținerea reclamantului că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, pârâta are numai posibilitatea de a depune o solicitare de convocare a adunării generale a acționarilor, a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că, dreptul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare de a solicita convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele care trebuie înscrise pe ordinea de zi, este însoțit de obligația corelativă a societății comerciale de a da curs în mod efectiv, prin organele sale decizionale, solicitării primite pentru completarea ordinii de zi, fără a exista un drept de opțiune cu privire la aplicarea măsurilor dispuse. De asemenea, instanța de fond a reținut că, prin Ordonanța nr. 117 din 23 martie 2011, pârâta nu a dispus măsuri administrative de autoritate, cu caracter constitutiv de drepturi în privința calităților deținute în cadrul S.I.F.

Oltenia de către reclamant și că, acesta a beneficiat de posibilitatea de a-i susține și argumenta poziția în ședința adunării generale a acționarilor din 28/29 aprilie 2011, inclusiv prin invocarea unor aspecte favorabile conținute în celelalte rapoarte menționate în acțiune. Apărarea reclamantului privind pretinsa conciziune a mențiunilor Ordonanței nr. 117 din 23 martie 2011 a fost respinsă, reținându-se că, pârâta a solicitat punerea în discuția a adunări generale a acționarilor a raportului întocmit de Compartimentul de Control Intern, raport care a fost discutat în ședința din data de 10 martie 2011 a consiliului de administrație al S.I.F. Oltenia. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul B.F.T., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării Ordonanței nr. 117 din 23 martie 2011, precum și a Deciziei nr. 413 din 5 mai 2011 emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Recurentul a susținut că instanța de fond a menținut în mod greșit actele contestate în cauză, fără a avea în vedere că, autoritatea intimată, nefiind acționar, nu avea dreptul să impună consiliului de administrație modificarea convocatorului adunării generale ordinare a acționarilor din 28/29 aprilie 2011, ceea ce reprezintă o imixtiune în activitatea consiliului de administrație, cu încălcarea dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 297/2004, art. 4 din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 6/2009 și ale Legii nr. 31/1990, conform cărora, completarea convocatorului este dreptul exclusiv al acționarilor. Recurentul a învederat că, mențiunile din Ordonanța nr. 117 din 23 martie 2011 nu corespund prezentării explicite în convocatorul adunării generale a tuturor punctelor înscrise pe ordinea de zi, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

În acest sens, recurentul a arătat că, pentru punerea în discuție a menținerii sale în funcția de administrator, se impunea corecta informare a acționarilor, prin prezentarea tuturor rapoartelor întocmite de comisia de cenzori și de auditul societății, din care rezulta o altă situație decât aceea reținută în raportul de audit încheiat de compartimentul de control intern. În condițiile în care votul se efectuează electronic, iar la ședință participă cel mult 2% din acționari, recurentul a precizat că, nu a avut posibilitatea să informeze acționarii despre situația reală în cadrul ședinței adunării generale a acționarilor din data de 29 aprilie 2011. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Prin Ordonanța nr. 117 din 23 martie 2011, menținută prin Decizia nr. 413 din 5 mai 2011, intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a stabilit convocarea adunării generale a acționarilor S.I.F. Oltenia, completând problemele care trebuie înscrise pe ordinea de zi cu privire la: - punerea în discuție a raportului întocmit de reprezentantul Compartimentului de control intern, raport discutat în ședința din data de 10 martie 2011 a consiliului de administrație al S.I.F. Oltenia; - punerea în discuție a menținerii recurentului în funcția de administrator al S.I.F.

Oltenia, ca rezultat al evaluării îndeplinirii atribuțiilor referitoare la strategia investițională. Legalitatea actelor administrative întocmite de comisia intimată a fost corect constatată de către instanța de fond, dată fiind conformitatea măsurilor dispuse cu prevederile art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, art. 2, art. 7 alin. (1) și alin. (4), art. 9 alin. (1) din Statutul CNVM, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002. Prin cadrul legislativ care reglementează piața de capital, i s-a atribuit intimatei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, în scopul exercitării activității sale proprii de supraveghere și competența de a solicita consiliului de administrație al entităților reglementate atât întrunirea membrilor acestuia, cât și convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele care trebuie înscrise pe ordinea de zi.

În consecință, obligarea consiliului de administrație al S.I.F. Oltenia la convocarea adunării generale a acționarilor, cu stabilirea problemelor care trebuie înscrise pe ordinea de zi, reprezintă o măsură luată în baza legislației referitoare la piața de capital, care poate fi adoptată oricând în situația în care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, ca autoritate competentă, consideră că este oportună, în scopul exercitării activității de supraveghere.

Motivul de nelegalitate prin care s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 117 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevăd dreptul acționarilor deținând 5% din capitalul social de a solicita și de a obține introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi a adunării generale a acționarilor, a fost corect respins de prima instanță, întrucât aceste norme vizează exclusiv organizarea și funcționarea societății comerciale și au un obiect de reglementare distinct de cel al Legii nr. 297/2004, prin care se atribuie intimatei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, în calitate de autoritate de supraveghere a pieței de capital, abilitarea de a solicita convocarea adunării generale a acționarilor unei societăți de investiții financiare, de a completa și de a modifica eventual conținutul ordinii de zi.

Motivul de nelegalitate privind pretinsa conciziune și insuficienta argumentare a actelor administrative contestate a fost respins, de asemenea în mod corect de instanța de fond, constatându-se că, acestea conțin descrierea faptelor reținute de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, precum și considerentele de fapt și de drept pe care s-au întemeiat măsurile dispuse în urma activității de analiză și investigare a faptelor, în conformitate cu prerogativele recunoscute autorității emitente prin propriul statut, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002. Contrar susținerilor din recurs, măsurile dispuse de intimată s-au impus pentru corecta informare a acționarilor S.I.F.

Oltenia cu privire la raportul întocmit de Compartimentul intern, fără afectarea drepturilor recurentului de a-și susține și argumenta poziția în cadrul dezbaterilor ședinței adunării generale a acționarilor din 28/29 aprilie 2011, inclusiv prin invocarea unor aspecte favorabile, conținute în rapoartele întocmite de comisia de cenzori sau auditul societății. De altfel, recurentul nici nu a indicat în concret dreptul pretins a fi fost încălcat prin actele contestate, în condițiile în care acestea nu cuprind măsuri administrative cu privire la calitățile sale deținute în cadrul S.I.F. Oltenia și nu afectează exercitarea lor în cadrul prevăzut de lege. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia. În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de B.F.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.F.T. împotriva Sentinței nr. 5775 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2013. Procesat de GGC - NN