ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2171/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată la data de 27 decembrie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.G., în contradictoriu cu Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, a solicitat anularea în tot a ordonanței nr. 413 din 17 septembrie 2010 și deciziei nr. 1505 din 16 noiembrie 2010, emisă de pârâtă, și exonerarea sa de la plata amenzii în sumă de 2.000 RON, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că primul capăt de cerere nu poate fi admis, să se dispună modificarea ordonanței nr. 413 din 17 septembrie 2010 și înlocuirea sancțiunii cu mustrare/avertisment.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin actul contestat, autoritatea pârâtă a dispus sancționarea sa în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al SC D. SA, fiind obligat la plata unei amenzi în valoare de 2.000 RON pe motiv că societatea a încălcat prevederile art. 3 alin. (2) și alin. (3), precum și ale art. 6 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 6/2009 al C.N.V.M. și, respectiv, art. 113 A alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., iar prin decizia nr. 1505/2010, pârâta i-a respins, în mod nelegal, contestația formulată împotriva ordonanței nr. 413/2010. 2. Cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul pârâtei La data de 28 februarie 2011, SC F.S.

SA Craiova a depus cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul pârâtei, care a fost admisă în principiu în ședința publică din data de 06 aprilie 2011. La termenul de judecată din 29 iunie 2011, intervenienta SC F.S. SA Craiova a depus cerere de renunțare la judecata cererii de intervenție voluntară accesorie. 3. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4672 din 06 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.G. și a luat act de cererea intervenientei în numele altei persoane SC F.S. SA Craiova de renunțare la judecarea intervenției. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin ordonanța nr. 413 din 17 septembrie 2010, pârâta C.N.V.M.

a dispus sancționarea reclamantului cu amendă în valoare de 2.000 RON, în calitatea sa de președinte al Consiliului de administrație al SC D. SA, reținând în sarcina reclamantului următoarele fapte: 1) raportul curent aferent hotărârii Consiliului de administrație privind convocarea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor și Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 29 aprilie 2010 nu a fost transmis la operatorul de piață și la C.N.V.M.; 2) nu au fost puse la dispoziția acționarilor pe site-ul societății raportul auditorului financiar aferent exercițiului financiar 2009, pentru ședința Adunării Generale Ordinare a Acționarilor, precum și documentele aferente și ordinei de zi a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor.

3) nu au fost puse la dispoziția acționarului SC F.S.

SA Craiova următoarele documente vizând ordinea de zi a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor și Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 26 din 27 aprilie 2010: a) nota de fundamentare a Consiliului de Administrație privind planul de investiții aferent anului 2010; b) nota de fundamentare a Consiliului de Administrație privind proiectul bugetului de venituri și cheltuieli aferent anului 2010; c) raportul auditorului financiar aferent exercițiului financiar 2009; d) nota de fundamentare a Consiliului de Administrație privind necesitatea și oportunitatea modificării actului constitutiv în sensul introducerii în cadrul obiectului secundar de activitate a activității „8492 - Alte activități de creditare” (desfășurarea unor activități de management al lichidităților în cadrul grupului prin acordarea de împrumuturi către societăți în care compania SC D. SA este acționar); e) nota de fundamentare a Consiliului de Administrație privind necesitatea și oportunitatea împuternicirii Consiliului de Administrație pentru a decide asupra prelungirii liniilor de credit contractate până în prezent de către societate.

f) nota de fundamentare a Consiliului de Administrație privind necesitatea și oportunitatea contractării în calitate de codebitor împreună cu SC S.L. SRL a unei linii de credit de la Banca I.R. Spa Italia. Autoritatea pârâtă a reținut că pentru faptele constatate este responsabil reclamantul în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al SC D. SA, fiind încălcate prevederile art. 113 A alin. (1) lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, art. 6 alin. (1) lit. c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 și art. 3 alin. (2) și alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009. SC D. SA este o societate admisă la tranzacționare la B.V.B., categoria a II-a, piața principală REGS începând cu data de 06 decembrie 1996, care la data de 14 aprilie 2010 avea următoarea structură sintetică consolidată a deținătorilor de instrumente financiare: C.G.

48,5809%, persoane juridice 35,05533%, persoane fizice - 16,3657%. Cu privire la susținerea reclamantului, în sensul că SC D. SA a comunicat în termen legal raportul curent privind convocarea A.G.A. din 26/27 aprilie 2010, Curtea de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și art. 113 A din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, termenul de comunicare a raportului privind Hotărârea Consiliului de Administrație de convocarea A.G.A./A.G.E.A. este de 24 de ore, termen care în speță nu a fost respectat de către reprezentantul Consiliului de Administrație.

În acest sens, instanța a reținut că, la data de 24 martie 2010 în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ședința Consiliului de Administrație a fost convocată de președintele său, C.G., și au fost analizate o serie de puncte aflate pe ordinea de zi, printre care și convocarea AGA pentru data de 26/27 aprilie 2010. Conform dispozițiilor menționate, SC D. SA, prin reprezentant, avea obligația de a transmite la C.N.V.M. un raport (în conformitate cu Anexa nr. 29 din Legea nr. 297/2004) privind această hotărâre a Consiliului de Administrație privind convocarea A.G.A. pentru data de 26/27 aprilie 2010., raport care, însă, a fost comunicat după 7 luni, prin adresa înregistrată la C.N.V.M.

din 01 noiembrie 2010, iar susținerea reclamantului că informația relevantă „convocare A.G.A.” a fost transmisă clar și detaliat nu echivalează cu „o comunicare în 24 ore”. Cu privire la punerea la dispoziția acționarilor pe site-ul societății a documentelor aferente ordinii de zi a A.G.E.A., Curtea de apel a reținut că, încălcând dispozițiile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și ale art. 3 și art. 6 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul adunărilor generale ale societăților comerciale, SC D. SA nu a asigurat un tratament egal tuturor acționarilor, deși reclamantul, în calitate de reprezentant al Consiliului de Administrație, avea obligația de a pune la dispoziția acționarilor pe o perioadă de 30 zile atât în formă scrisă, cât și pe site-ul societății informațiile privind documentele care se prezentau în A.G.O.A./A.G.E.A.

Instanța a respins susținerile reclamantului referitoare la faptul că, pentru primele puncte de pe ordinea de zi, nu au existat documente de comunicat, pentru următoarele trei puncte pe ordinea de zi, documentele existente nu au putut fi prezentate sau făcute disponibile pe website-ul societății deoarece vizau liniile de credit contractate de societate și condițiile de contractare și constituiau secrete comerciale și de afaceri ale societății, iar, pentru următoarele două puncte de pe ordine de zi, documentele au fost propuse chiar de acționarul SC F.S. SA Craiova. Instanța a reținut că, din moment ce documentele apreciate secrete comerciale și de afaceri urmau (și au fost) prezentate în A.G.A., ele trebuiau puse la dispoziția acționarilor (inclusiv SC F.S.

SA) cu 30 zile înainte de data adunării pentru a asigura tuturor acționarilor un tratament egal, iar față de acționarii societății aspectele respective nu puteau constitui secrete comerciale. De asemenea, a reținut instanța că documentele referitoare la primele două puncte de pe ordinea de zi trebuiau puse la dispoziția acționarilor cu 30 zile înainte de adunare. A reținut instanța că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 144 1 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, care prevăd că membrii Consiliului de Administrație nu vor divulga informațiile confidențiale și secretele comerciale ale societății la care au acces în calitate de administrator, întrucât problemele dezbătute în A.G.E.A. și care sunt supuse aprobării acesteia nu constituie informații confidențiale față de acționari.

Totodată, în raport cu dispozițiile art. 226 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 297/2006, societatea era obligată să informeze C.N.V.M. cu informațiile privilegiate ce îl privesc în mod direct și avea obligația de a comunica C.N.V.M. inclusiv decizia de amânare a dezvăluirii către public a unei informații. Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, în ceea ce privește obligația consiliului de administrație de a emite note de fundamentare și de a pune la dispoziția acționarilor pe website-ul propriu, pe toată perioada de 30 zile înainte de A.G.A., proiecte de hotărâri pentru fiecare punct al propunerii de ordine de zi a A.G.A. A reținut instanța și că probele administrate în cauză nu dovedesc demersurile făcute în vederea comunicării documentelor solicitate de acționarul SC F.S.

SA Craiova. Cu privire la capătul subsidiar de cerere prin care reclamantul a solicitat înlocuirea sancțiunii cu mustrare/avertisment, Curtea de apel a reținut că pârâta C.N.V.M. a individualizat corect sancțiunea în raport cu dispozițiile art. 277 alin. (1) și alin. (2) și art. 276 lit. b) din Legea nr. 297/2004 și cu aprecierea corectă a gravității faptelor săvârșite. 4. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 4672 din 06 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.G., criticând-o pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, după ce a expus argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată cu privire la nelegalitatea actelor administrative contestate, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a considerat greșit că în speță nu sunt incidente prevederile art. 144 1 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care SC D. SA și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile de informare ale acționarilor, manifestând o politică diligentă, care corespunde intereselor investitorilor, atât în considerarea poziției de principal competitor deținută pe piața relevantă de către acționarul SC F.S. SA, cât și în contextul actualei conjuncturi economice, extrem de nefavorabile.

Totodată, a arătat că nu există o prevedere legală care să impună consiliului de administrație emiterea de note de fundamentare asupra punctelor de pe ordinea de zi a unei adunări generale a acționarilor, iar punctele aflate în dezbaterea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, în legătură cu care a fost formulată solicitarea SC F.S. SA din data de 23 aprilie 2010, corespundeau pe deplin intereselor societății în contextul economic concret (ratificarea prelungirii unor linii de credit, completarea obiectului de activitate al societății). 4. Apărările intimatei C.N.V.M. nu s-a conformat prevederilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., de a depune întâmpinare cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, dar apărările sale urmează a fi luate în considerare cu titlu de concluzii scrise, conform celor menționate în practicaua deciziei.

Intimata-pârâtă a răspuns detaliat tuturor criticilor de nelegalitate a actelor administrative în litigiu, critici reluate în recurs, și a arătat că soluția este corectă atât în ceea ce privește stabilirea elementelor răspunderi contravenționale, cât și cu privire la individualizarea sancțiunii. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ ordonanța nr. 413 din 17 septembrie 2010, prin care C.N.V.M.

i-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de 2.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 113 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 și art. 6 alin. (1) lit. c) și art. 3 alin. (2) și (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, fapte săvârșite în calitatea sa de președinte al Consiliului de Administrație al SC D. SA și descrise în cuprinsul actului de sancționare. Ordonanța a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 271, 272 lit. a), 273 alin. (1) lit. b), 275 alin. (1), 276 lit. b) și 277 alin. (1) și (2) din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, și a fost menținută prin decizia nr. 1505 din 16 noiembrie 2010, prin care C.N.V.M. a respins contestația administrativă formulată de persoana sancționată.

Analizând considerentele sentinței, având conținutul expus la pct. 1.3 din prezenta decizie, instanța de control judiciar constată că motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este vădit nefondat, pentru că instanța de fond a examinat în detaliu motivele de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant și a expus în mod convingător temeiurile de fapt și de drept care i-au fundamentat convingerea, răspunzând exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat, soluția primei instanțe reflectând identificarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente cauzei în raport cu probele administrate.

Ceea ce a sancționat autoritatea emitentă a fost nerespectarea unor obligații impuse societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată prin Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, și prin legislația secundară în materie: obligația de raportare a informațiilor privilegiate, conform art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în termenul de 24 de ore impus prin art. 113 pct. A, alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 cu privire la convocarea adunării generale ordinare pentru data de 26/27 aprilie 2010 și obligația de asigurare a unui tratament egal pentru toți acționarii care dețin acțiuni de aceeași clasă, prevăzute în art. 224 alin. (2) din lege, cu detalierile făcute prin normele administrative de punere în executare, cuprinse în art. 3 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1) pct. c) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 6/2009. În termeni concreți, tratamentul inegal a fost generat de decizia de a nu se pune la dispoziția tuturor acționarilor documentele ce urmau a fi prezentate adunării generale din data de 26/27 aprilie 2010, pe toată perioada care începe cu cel puțin 30 de zile înainte de data adunării și până la data adunării inclusiv. În recurs s-a susținut că nu există o prevedere legală care să oblige Consiliul de Administrație să emită note de fundamentare asupra tuturor punctelor de pe ordinea de zi, dar această susținere nu poate fi reținută ca fiind întemeiată, pentru că art. 6 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 6/2009 impune doar o serie de cerințe minimale [„societatea comercială are obligația (…) să pună la dispoziția acționarilor pe website-ul său cel puțin următoarele informații”], iar pe lângă documentele care urmează să fie prezentate adunării generale, conform lit. c), lit. d) din același articol menționează că, atunci când nu se formulează un proiect de hotărâre, trebuie să existe „un comentariu” întocmit de organul competent al societății comerciale „pentru fiecare punct al propunerii de ordine de zi a adunării generale”. Existența manifestării de voință de a nu se asigura un tratament egal tuturor acționarilor rezultă chiar din susținerile făcute în recurs, în sensul că acționarul SC F.S.

SA este principal competitor pe piața relevantă, iar modul în care SC D. SA și-a îndeplinit obligația de informare reprezintă „o politică diligentă ce corespunde intereselor investitorilor”. Or, tocmai calitatea de acționar a SC F.S. SA constituie argumentul pentru care judecătorul fondului a reținut, în mod judicios, că în speță nu sunt incidente prevederile art. 144 1 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, care interzic membrilor Consiliului de Administrație să divulge informațiile confidențiale și secretele comerciale, nefiind posibilă calificarea problemelor incluse pe ordinea de zi a unei adunări generale drept informații confidențiale față de acționari. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori art. 304 pct. 7 și 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței civile nr. 4672 din 06 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.