ÎCCJ, Decizia nr. 54/2023
ÎCCJ, Decizia nr. 54/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia pronunțată în cauză
Prin Decizia nr. 233 din 24 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022 s-au admis recursurile declarate de A., B. și C. împotriva Hotărârii nr. 14J din 30 septembrie 2021, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în Dosarul nr. x/2021 și s-a casat în parte hotărârea atacată și, în consecință:
A fost admisă în parte acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei B. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași, a domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași și a doamnei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călărași.
În baza art. 100 lit. d1) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată doamnei B. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași sancțiunea disciplinară constând în "retrogradarea din gradul profesional de tribunal în gradul profesional de judecătorie" și continuarea activității în cadrul Judecătoriei Călărași, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c), lit. h) și lit. m) din același act normativ.
A fost respinsă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei B. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza a doua și lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
În baza art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași sancțiunea disciplinară constând în "mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de un an la Tribunalul Ialomița", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și lit. m) din aceeași lege.
A fost respinsă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c), lit. h), lit. i) teza a doua și lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
În baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată doamnei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călărași sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pentru o perioadă de 6 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din același act normativ.
A fost respinsă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călărași pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
În baza art. 521 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, sancțiunea disciplinară stabilită în sarcina doamnei C. nu se mai execută.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 14J din 30 septembrie 2021, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2021.
Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de A., B. și C. împotriva încheierii de dezbateri și a încheierilor din 16 septembrie 2021 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2021.
Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de A. și B. împotriva Hotărârii nr. 21J din 17 noiembrie 2021, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii - secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2021.
Contestația în anulare formulată
Împotriva hotărârii menționate anterior a formulat contestație în anulare, contestatoarea B., înregistrată la Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.
Contestatoarea arată că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 din C. proc. civ.
Prin contestația formulată, contestatoarea susține că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale referitoare la gradul său profesional, care este de curte de apel. Solicită admiterea contestației și anularea hotărârii atacate, precizând că va depune toate motivele de contestație după comunicarea hotărârii instanței de recurs.
La 5 decembrie 2022, recurenții B., A. și C. au invocat,în cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 lit. a), c) și m) din Legea nr. 303/2004, republicată și a art. 100 din același act normativ.
Pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, instanța a dispus formarea unui dosar asociat cauzei, conform dispozițiilor art. 29 alin. (4)-(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
La 9 martie 2023, contestatoarea a depus motivele de contestație în anulare sale prin care a precizat că temeiul de drept al cererii sale este art. 503 pct. 2 și 3 din C. proc. civ.
Astfel, referitor la cazul prevăzut de art. 503 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., susține că din analiza considerentelor deciziei contestate rezultă că instanța de recurs nu a observat existența la dosarul cauzei a unui înscris hotărâtor, împrejurare ce a influențat și viciat decisiv raționamentul instanței disciplinare. Din înscrisurile depuse la dosar reiese că la finalul sesiunii de repartizare a lucrărilor efectuată prin sistemul Ecris la 8 februarie 2021, la Inspecția Judiciară, a apărut mesajul "procesarea curentă s-a finalizat cu eroare", dovedind că sesizarea ce o privește pe contestatoare nu a fost repartizată în mod corect.
Referitor la incidența cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 pct. 3 din C. proc. civ., prin care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, contestatoarea arată că în cererea de recurs nu au fost analizate următoarele susțineri sau motive de casare:
motivul de recurs referitor la faptul că cei 5 judecători care au pronunțat opinia majoritară s-au antepronunțat, aceasta reieșind din faptul că doamna D., soția domnului E., fost secretar general al CSM, știa care este hotărârea ce urma să fie pronunțată și care era numele judecătorilor ce o vor susține și a declarat aceasta la Judecătoria Călărași, în după-amiaza zilei de 28 septembrie 2021.
Susține că a învederat acest aspect încă din 30 septembrie 2021, orele 8:15, prin concluziile scrise depuse la dosar. Mai arată că pronunțarea hotărârii de către CSM a avut loc în jurul orelor 14:00, iar hotărârea a dovedit că informațiile oferite de către doamna D. erau corecte și a apreciat ca fiind credibile aceste susțineri, întrucât încă de la începutul acțiunii disciplinare au existat zvonuri și susțineri ale domnului judecător E. în fața unor terți, care s-au confirmat ulterior.
motivul de recurs referitor la faptul că, prin încălcarea dispozițiilor Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018, potrivit cărora secția poate administra probe din oficiu, după ce le pune în discuția contradictorie a părților, domnul președinte interimar F. a dispus atașarea mai multor petiții la dosar, prin hotărârea disciplinară reținându-se inclusiv în sarcina sa săvârșirea unei fapte din 22 iulie 2021, deși aceasta nu a fost cercetată și nu a fost inclusă în acțiunea disciplinară.
motivul de recurs referitor la faptul că inspectorul judiciar a reluat aspecte deja cercetate de către Inspecția Judiciară, nu a efectuat nicio analiză proprie, ci doar le-a declarat, în absența administrării oricărei probe, ca fiindu-i imputabile, contrar practicii Inspecției Judiciare și dispozițiilor Ordinului nr. 136/2018.
motivul de recurs referitor la faptul că una dintre cauzele incluse de către inspectorul judiciar în cercetarea disciplinară, cauza nr. 20-443, în care s-a dispus respingerea sesizării disciplinare formulate împotriva contestatoarei de către domnul procuror G., cercetarea a fost efectuată de către o echipă de 2 inspectori, doamnele inspector judiciar H. și I. Apreciază, deși această cauză era complexă și era necesar să fie analizată de o echipă de inspectori.
motivul de recurs referitor la faptul că în cauză există autoritate de lucru judecat, referitor la sesizare, așa cum s-a reținut în hotărârea secției pentru judecători în materie disciplinară nr. 5J din 22 februarie 2021 pronunțată de CSM, secția pentru judecători în materie disciplinară are autoritate de lucru judecat; înscrisul înregistrat la Consiliul Superior al Magistraturii sub numărul x din 4 februarie 2021, semnat de domnul judecător F., reprezintă sesizarea adresată Inspecției Judiciare, așa cum este definită de dispozițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.
motivul de recurs referitor la faptul că nu i s-a permis să ia cunoștință de actele aflate la dosarul cauzei, contrar dispozițiilor exprese ale art. 49 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora părțile au dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului.
motivul de recurs referitor la faptul că Ordinul nr. 136/2018 este un act administrativ inexistent, întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial, contrar dispozițiilor exprese ale art. 11 și 12 din Legea nr. 24/2000.
solicitarea comunicării unei evidențe a avizelor pe care secția pentru judecători în materie disciplinară le-a emis în temeiul dispozițiilor art. 95 din Legea nr. 303/2004 referitoare la contestatoare, în perioada octombrie 2020 - august 2021.
criticile referitoare la faptul că toate actele de cercetare disciplinară efectuate în cauză sunt lovite de nulitate deoarece atât domnul inspector judiciar J., cel care le-a efectuat, cât și domnul inspector-șef K. erau incompatibili.
motivul de recurs referitor la existența cauzelor justificative și a cauzelor de neimputabilitate.
motivul de recurs referitor la susținerile contestatoarei cu privire la complicitatea dintre doamna L. și domnul G. și la faptul că încă din luna iulie 2019 a adus la cunoștința secției pentru judecători faptul că era urmărită în mod nelegal.
apărările referitoare la faptul că doamnele L. (pensionată la 1 mai 2021) și M. (pensionată la 15 aprilie 2021) au formulat un memoriu, nu o sesizare a CSM.
motivul de recurs referitor la nulitatea cercetării disciplinare, deci a procedurii disciplinare în ansamblul său, cauzată de încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. (2) al Legii nr. 317/2004, arătând că citația doamnei C., împreună cu toate actele dosarului disciplinar, în format electronic, au fost expediate printr-o societate comercială de curierat, iar această citație care nu a ajuns efectiv în posesia acesteia.
motivul de recurs referitor la faptul că domnul inspector judiciar J. a reținut în mod fals că afirmațiile din memoriul formulat de către doamnele L. și M. se confirmă, deși nu a analizat informațiile.
motivul de recurs referitor la faptul că nu au fost analizate apărările referitoare la nesoluționarea plângerilor cu privire la săvârșirea de fapte penale de către doamna judecător L., domnul judecător E. și domnii procurori G. și N. care au fost transmise secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție iar în lipsa unei soluții a acesteia, contestatoarea apreciază că Inspecția Judiciară nu putea reține că susținerile sale erau neîntemeiate.
motivul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 în ceea ce privește neluarea la cunoștință a actelor dosarului.
motivul de recurs potrivit căruia pentru aceleași fapte au fost reținute mai multe abateri disciplinare încălcându-se principiul " Non Bis in Idem" și al încadrării corecte a faptelor reținute ca fiind abateri disciplinare.
motivul de recurs referitor la faptul că nu a fost audiată în cadrul procedurii desfășurate în fața secției pentru judecători în materie disciplinară a CSM deși există în acest sens o practică constantă a CSM. A făcut referire la jurisprudența CEDO, care a reținut în cauza Paluda că neaudierea magistratului în cazul în care se pune în discuție sancționarea sa încalcă art. 6 din CEDO referitoare la dreptul la un proces echitabil.
motivul de recurs referitor la faptul că acțiunea disciplinară includea lucrări de inspecție clasate și care nu mai puteau fi puse în discuție într-o altă procedură disciplinară precum și faptul că plângerile penale nu erau soluționate.
motivul de recurs referitor la faptul că alte înscrisuri din dosar privesc activități ale instanțelor judecătorești care nu sunt de natură să impună luarea vreunor măsuri disciplinare întrucât dovedesc invocarea în condițiile legii a unor excepții de către instanțele judecătorești.
motivul de recurs, care este și eroare materială în accepțiunea contestației în anulare, potrivit căruia repartizarea aleatorie a fost viciată.
motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare în timpul cercetării disciplinare din perspectiva dreptului la asistență juridică deoarece nu a fost ascultată fiind asistată de avocat, respectiv de domnul judecător A. în calitate de magistrat și de soț, această din urmă calitate dându-i dreptul la asigurarea asistenței juridice.
motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare al d-nei C. prin comunicarea citației prin intermediul unei societăți comerciale
motivul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 134/2018 privind regulamentul de organizare și funcționare al inspecției judiciare, "în îndeplinirea atribuțiilor care decurg din legi și regulamente, inspectorii judiciari acționează potrivit principiului loialității și cooperării loiale. În acest sens, inspectorii judiciari facilitează îndeplinirea scopului Inspecției Judiciare și se abțin de la orice acte sau fapte de natură a pune în pericol realizarea obiectivelor acesteia".
motivul de recurs potrivit căruia acțiunea disciplinară era lovită de nulitate întrucât faptele pentru care a fost sancționată nu concordă cu faptele sesizate de conducerea Tribunalului Călărași, respectiv cu faptele pentru care a fost cercetată.
motivul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 317/2004 din perspectiva faptului că doamna L. a confirmat faptul că dorește să formuleze o sesizare disciplinară, afirmând în mod fals că este președintele Tribunalului Călărași la 4 mai 2021, deși se pensionase la 1 mai 2021. Mai arată că nu este prezentată situația de fapt din rezoluția privind începerea cercetării disciplinare, cercetarea disciplinară nu a fost efectuată în raport cu situația de fapt și în raport cu care nu a putut să își exercite dreptul la apărare, și acestea nu concordă cu sesizarea conducerii Tribunalului Călărași și cu faptele reținute în acțiunea disciplinară .
motivul de recurs referitor la nulitatea acțiunii disciplinare întrucât privește situații de fapt, dar care nu fac obiectul memoriului conducerii tribunalului și nici nu există referat de sesizare din oficiu (care trebuia avizat de directorul de resort și confirmat de Inspectorul-șef) și nu s-a dispus repartizarea aleatorie a lucrării de inspecție cu excluderea inspectorului judiciar care s-a autosesizat așa cum cer prevederile art. 37 alin. 1 și art. 14 din regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, ceea ce înseamnă că acțiunea disciplinară este nulă, prin urmarea contestatoarea solicită ca instanța să constatați intervenită această sancțiune.
motivul de recurs referitor la faptul că aceleași fapte au fost analizate diferit în cazul său față de cel al doamnei C., reținându-se că obiectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată are un caracter de generalitate în sensul că în sfera acestei abateri disciplinare sunt incluse toate manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției.
motivul de recurs potrivit căruia pentru îndeplinirea conținutului constitutiv al abaterii de la lit. a), este necesară producerea urmării imediate, respectiv ca fapta să fi ajuns la cunoștința publicului larg, aspect neanalizat în cauză de către secția pentru judecători și Înalta Curte de Casație și Justiție.
motivul de recurs potrivit căruia în două hotărâri disciplinare anterioare s-a reținut o atmosferă conflictuală în cadrul Tribunalului Călărași, datând cel puțin din anul 2015, deci anterior transferului contestatoarei la această instanță, ca și aspectul că orice conflict a dispărut odată cu pensionarea doamnei președinte L., reținut în Hotărârea secției pentru judecători nr. 995/2021.
motivul de recurs referitor la faptul că nu s-a precizat care este modalitatea în care secția pentru judecători în materie disciplinară, în opinia majoritară, a ajuns la concluzia că ar fi critici nefondate la adresa conducerii instanței Tribunalului Călărași și mijloacele de probă ce au format convingerea membrilor ce au votat în această manieră că ar fi formulat critici nefondate.
motivul de recurs referitor la faptul că nu au fost analizate apărările referitoare la complicitatea dintre doamna L. și domnul G.
motivul de recurs potrivit căruia secția pentru judecători în materie disciplinară a reținut total nejustificat că doamna președinte L. și-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu în mod corespunzător, deși mandatul acesteia a fost marcat de nemulțumiri, care au dispărut odată cu ieșirea dumneaei la pensie, așa cum reiese din Hotărârea nr. 995/2021 a secției pentru judecători.
Arată că modalitatea în care doamna președinte L. a condus Tribunalul Călărași a fost supusă atenției mai multor instanțe, care au decis că aceasta a acționat nelegal.
motivul de recurs potrivit căruia opinia majoritară nu conține niciun fel de apreciere referitoare la modalitatea de întrunire a elementelor constitutive ale abaterii de la art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.
apărările referitoare la lipsa descrierii în concret a faptelor reținute în sarcina sa. Enumerarea unor înscrisuri, fără prelucrarea informațiilor conținute și fără indicarea modului în care acestea au căpătat relevanță în acțiunea disciplinară constituie o neregularitate ce nu putea fi acoperită prin extragerea de către secția disciplinară a unor presupuse abateri.
motivul de recurs referitor la luările de poziție în cadrul ședințelor de colegiu la Tribunalul Călărași, în raportat cu prevederile art. 23 alin. (9) din Hotărârea nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești "punctele de vedere ale membrilor prezenți asupra problemelor aflate pe ordinea de zi, dezbaterile și hotărârile colegiului de conducere se consemnează într-un proces-verbal, încheiat de secretariatul colegiului și semnat de toți membrii săi".
motivul de recurs referitor la situația tensionată care s-a conturat în cadrul Tribunalului Călărași și care a fost determinată de o ineficientă comunicare la nivel interuman, din perspectiva exercitării atribuțiilor specifice funcției de conducere.
motivul de recurs referitor la faptul că descrierea manifestărilor apreciate ca nedemne de către Inspecția Judiciară, în sensul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată s-a făcut în mod generic de către Inspecția Judiciară, fără a fi indicate în concret elementele ce determină încadrarea în categoria atitudinilor nedemne.
motivul de recurs referitor la faptul că în cuprinsul raportului întocmit de Inspecția Judiciară, aprobat prin hotărârea secției pentru judecători nr. 995/21 iulie 2021 vizând controlul exercitat la nivelul Tribunalului Călărași, s-a reținut împrejurarea că situația de criză și conflictuală existentă la nivelul acestei instanțe dăinuie de mai mult timp și își are originea în managementul anterior al instanței, preluat de doamna L. Apreciază că în contextul lipsei unei analize de ansamblu asupra problemelor existente la nivelul Tribunalului Călărași, cu implicarea managementului acestuia, astfel cum s-a reținut în raportul Inspecției Judiciare, nu puteau fi desprinse în mod corect din imaginea de ansamblu și reținute selectiv anumite situații.
motivul de recurs referitor la faptul că amânarea cauzelor dispuse de contestatoare s-a realizat la cel mult două termene de judecată, iar cauzele amânărilor au fost motivate amplu și lipsit de echivoc în cuprinsul încheierilor de ședință.
motivul de recurs referitor la faptul că nu poate constitui nerespectarea în mod nejustificat a hotărârilor colegiului de conducere, formularea unei plângeri prealabile motivate, iar în cazul fiecăreia dintre aceste plângeri prealabile motivele au fost expuse pe larg.
motivul de recurs referitor la încheierea din 18 decembrie, arătând că decizia nu i-a aparținut în exclusivitate, așa cum s-a reținut în mod eronat, ci a fost rezultatul deliberării completului de apel, din care a făcut parte împreună cu domnul judecător O. Opinia completului de judecată a fost suficient motivată, iar încheierea reprezintă o hotărâre judecătorească, având autoritate de lucru judecat.
motivul de recurs referitor la faptul că a soluționat în mod repetat dosare în temeiul hotărârii de colegiu nr. 16 din octombrie 2020, intrând împreună cu permanența, că a rămas permanent titularul completului C35, că inițiativa a aparținut colegului de complet de la acel moment, domnul O., care i-a explicat că dumnealui nu consideră că a fost legal desemnat în complet și a prezentat motivarea excepției.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestației în anulare și anularea hotărârii atacate.
Apărările părților
Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca prematură, deoarece la momentul depunerii contestației în anulare hotărârea instanței de recurs nu era comunicată părților.
Intimatul A. a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea contestației în anulare formulată de contestatoarea B. și, pe cale de consecință, anularea dispozițiilor nefavorabile din Decizia civilă nr. 233 din 24 octombrie 2022 pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2022 și soluționarea cauzei în sensul admiterii recursului, pe motive de nulitate, procedură și fond arătate în cererea de recurs, urmând a dispune:
- în principal: anularea hotărârilor recurate (arătate pe larg în cererea de recurs), pentru nulități/motive de procedură;
- în subsidiar, respingerea acțiunii disciplinare ca nefondate;
- în terțiar, reindividualizarea sancțiunii în sensul aplicării uneia mai blânde, care să corespundă scopului preventiv și nu represiv al acesteia, arătând că sancțiunea aplicată afectează atât pe contestatoare cât și Tribunalul Călărași.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători
Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contestația în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză."
Contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privința temeiniciei soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății. În egală măsură, contestația în anulare nu deschide nici calea unei noi evaluări a probatoriului, care să conducă la o nouă stabilire a situației de fapt sau la incidența altor prevederi legale.
În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina deschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai cu scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea.
Sintetizând expunerea motivelor contestației în anulare declarate în cauză, se observă că, în raport cu dispozițiile legale citate, criticile conținute se referă la două presupuse erori materiale cuprinse în considerentele deciziei atacate, respectiv eroarea cu privire la gradul profesional deținut și eroarea de sistem informatic la repartizarea lucrării disciplinare. De asemenea, criticile vizează omisiunea instanței de a cerceta toate motivele de casare invocate prin cererea de recurs.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu motivele invocate în contestația în anulare, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține că, în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., noțiunea de "eroare materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât are drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultând din confundarea unor elemente materiale importante sau ignorarea unor date esențiale, determinante pentru soluționarea pricinii.
Întrucât contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, având deci o reglementare de excepție, noțiunea de "eroare materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că pe această cale nu pot fi remediate eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește exclusiv îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Așa cum rezultă din expunerea hotărârii atacate cu contestație în anulare, instanța de recurs a analizat cele două aspecte subsumate de contestatoare unor erori materiale, rezultatul acestei analize fiind reprezentat de un raționament judiciar ce nu poate fi cenzurat în limitele căii de atac de retractare formulate.
Astfel, la fila x a considerentelor deciziei atacate se regăsește analiza împrejurării învederate de recurenți cu privire la nelegala repartizare a sesizării disciplinare pe motiv că procesarea informatică s-a finalizat cu indicația de eroare a sistemului. În acest sens, potrivit instanței de recurs: Criticile din recurs referitoare la repartizarea aleatorie cu mențiunea "eroare" sunt nefondate, în contextul în care procedura a fost efectuată în sistem informatic, nefiind indicate și nici identificate aspecte care să ateste vicierea repartizării aleatorii și care să atragă nulitatea procedurii.
De asemenea, cu privire la gradul profesional al contestatoarei, reținut în vederea aplicării sancțiunii disciplinare, instanța de recurs a reținut, la fila x din decizie că: În privința gradului profesional, în jurisprudența Curții Constituționale, în cadrul unei analize referitoare la promovarea în funcție și promovarea pe loc, s-a reținut expressis verbis că "funcția de judecător la o instanță judecătorească de un anumit nivel este cea care conferă gradul profesional corespunzător" (Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 24 octombrie 2018, par. 24).
Raportat la caracterul obligatoriu al dispozitivului și considerentelor deciziilor Curții Constituționale, în cauză va fi avut în vedere gradul profesional al doamnei B. de judecător la Tribunalul Călărași, sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 100 lit. d1) din Legea nr. 303/2004 fiind individualizată în sensul retrogradării din gradul profesional de judecător la Tribunalul Călărași în gradul profesional de judecătorie și continuarea activității în cadrul Judecătoriei Călărași.
Având în vedere considerentele redate, rezultă cu evidență că aspectele subsumate de contestatoare acestui motiv de contestație în anulare nu reprezintă greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., așa cum neîntemeiat susține, deoarece verificarea lor tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care nu pot fi calificate drept greșeli care privesc aspecte de ordin formal ale judecății, ci țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii. Astfel cum s-a arătat anterior, eroarea materială a instanței de recurs nu trebuie să fie rezultatul modului în care aceasta a înțeles să interpreteze un text de lege sau situația de fapt, eroarea materială impunându-se a fi deosebită de eroarea de judecată, or, în cauză, raționamentul instanței de recurs nu are ca situație premisă o împrejurare ce poate fi calificată drept o eroare materială, ci a reprezentat rezultatul unui proces de evaluare a datelor speței.
Referitor la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., acesta vizează neexaminarea unor motive de recurs, așa cum acestea sunt reglementate la art. 488 din C. proc. civ. și sancționează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a acestor motive de casare, iar nu și a argumentelor de fapt și de drept care le susțin și care reprezintă elementele silogismului judiciar care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.
În sensul celor expuse, sunt edificatoare considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a reținut că obligația pe care o impune art. 6 parag. 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (de exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele Perez împotriva Franței și Van der Hurk împotriva Olandei,din 19 aprilie 1994), iar noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (de exemplu, hotărârile din cauzele Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997 și Albina împotriva României, din 28 aprilie 2005.
Cu referire la acest motiv de contestație în anulare, întemeiat pe art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., contestatoarea a relevat omisiunea instanței de recurs de a cerceta 43 dintre motivele pe care susține că le-a dezvoltat în memoriul de recurs.
În verificarea acestei susțineri, este necesar să se facă distincție între motivele de nelegalitate și argumente, căci, astfel cum s-a arătat, textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare dintre cele prevăzute expres și limitative de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de amplu ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pre care se sprijină.
Procedând la analiza deciziei atacate, în limitele impuse de art. 503 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., se constată că motivarea hotărârii judecătorești conține o amplă analiză a argumentelor relative la aspectele de nelegalitate și netemeinicie privind procedura disciplinară.
Aceste argumente au fost sistematizate pe categorii de principii și instituții de drept substanțial și procesual și subsumate tezelor de nelegalitate sau de netemeinicie susținute de recurentă, atât cu referire la faza administrativă, cât și la cea administrativ jurisdicțională a procedurii disciplinare, instanța de recurs răspunzându-le prin considerente comune, caz în care nu i se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivele de recurs, așa cum susține contestatoarea din prezenta cauză.
Sub pretextul neanalizării apărărilor și argumentelor invocate, contestatoarea impută, de fapt, instanței că nu a lămurit chestiunile de fapt în sensul indicat de aceasta, urmărind, în realitate, a supune judecății în contestația în anulare elemente factuale ce țin de fondul cauzei, și nu aspecte de ordin formal din hotărârea atacată, și care presupun o reapreciere asupra modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente prin prisma probatoriului administrat. Or, atare analiză excedează limitelor căii extraordinare de atac, cale de atac de retractare în cadrul căreia instanța nu procedează la o nouă judecată ori la examinarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate.
După cum s-a arătat în cele ce preced, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a înțeles să răspundă acestuia, întrucât ține de esența judecății. Concluzia contrară ar presupune că, în cadrul contestației în anulare, s-ar putea urmări și corectarea unor greșeli de judecată, iar nu doar a erorilor în legătură cu aspectele formule ale judecării recursului, ceea ce nu poate fi admis.
Față de cele ce preced, reținând că niciuna din criticile formulate nu pot fi circumscrise art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., Înalta Curte se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de B. împotriva Deciziei nr. 233 din 24 octombrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2023.