ÎCCJ, Decizia nr. 233/2022

Ședința publică din data de 24 octombrie 2022

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2021, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), b), c), h), i), m) și t) din Legea nr. 303/2004, pârâtului B. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), c), h), i), m) și t) din Legea nr. 303/2004 și pârâtei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călărași pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), c) și m) din Legea nr. 303/2004.

Prin încheierile din camera de consiliu de la 16 septembrie 2021, secția pentru judecători în materie disciplinară, cu majoritate, a dispus următoarele: (i) respinge, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată verbal în ședință publică de pârâta A. împotriva domnului judecător D. motivat de modul în care conduce ședința de judecată; (ii) respinge, ca tardiv formulată, cererea de recuzare formulată în ședință publică împotriva domnului judecător D. motivat de faptul că pârâta A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva domnului judecător; (iii) respinge, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de pârâta C. împotriva domnului judecător D.; (iv) respinge, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată la 11 inie 2021 de pârâta judecător A. împotriva domnului judecător D.; (v) respinge, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată verbal în ședință publică de pârâta A. împotriva domnului judecător D. motivat de faptul că nu îi permite să își susțină și să dezvolte solicitările de probatorii; (vi) respinge, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată verbal în ședință publică de pârâta A. împotriva domnului judecător D. motivat de faptul că s-a antepronunțat prin acordarea cuvântului asupra tuturor excepțiilor invocate; (vii) respinge, ca neîntemeiate, cererile de recuzare formulate verbal în ședință publică de pârâții B. și A. împotriva domnului judecător D. motivat de faptul că a pus în discuție unirea excepțiilor invocate cu fondul; (viii) respinge, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată împotriva domnului inspector judiciar E.; (ix) respinge, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată la 11 iunie 2021 de pârâta judecător A. împotriva doamnei judecător F.; (x) respinge, ca inadmisibile, cererile de recuzare formulate de pârâtul judecător B. și de pârâta judecător A. împotriva domnului judecător D. și a doamnelor judecător F., G. și H.

Prin Încheierea ședinței publice din 16 septembrie 2021, secția pentru judecători în materie disciplinară, cu majoritate, a amânat pronunțarea la 30 septembrie 2021.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 30 septembrie 2022, secția pentru judecători în materie disciplinară cu majoritate, a respins declarația de abținere formulată de doamna judecător G., membru al Consiliului Superior al Magistraturii, de la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021

Prin Hotărârea nr. 14J din 30 septembrie 2021, secția pentru judecători în materie disciplinară a hotărât, cu majoritate, următoarele: (i) respinge excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare invocată de pârâți, ca neîntemeiată; (ii) admite în parte acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași, a domnului B. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași și a doamnei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călărași; (iii) în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, aplică doamnei A. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), c), h), i) teza a doua, m) și t) teza întâi din același act normativ; (iv) respinge acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) și i) teza întâi din Legea nr. 303/2004; (v) în baza art. 100 lit. d)

1

) din Legea nr. 303/2004, aplică domnului B. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași sancțiunea disciplinară constând în "retrogradarea din gradul profesional de tribunal în gradul profesional de judecătorie" și continuarea activității în cadrul Judecătoriei Călărași, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), c), h), i) teza a doua, m) și t) teza întâi din același act normativ; (vi) respinge acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului B. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004; (vii) în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, aplică doamnei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călărași sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 25% pentru o perioadă de 1 an" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) și m) din același act normativ; (viii) respinge acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei C. - fost judecător în cadrul Tribunalului Călărași pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004; (ix) în baza art. 52

1

alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 317/2004"), sancțiunea disciplinară stabilită anterior în sarcina doamnei C. nu se mai execută.

Prin Hotărârea nr. 21J din 17 noiembrie 2021, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibile, cererile de completare a dispozitivului Hotărârii nr. 14J din 30 septembrie 2021, formulate de domnul B. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași și de doamna A. - judecător în cadrul Tribunalului Călărași, reținând, în esență, în raport de susținerile din cererea analizată, că modul de soluționare a excepțiilor invocate pe parcursul judecății unei cauze, modalitatea în care instanța a apreciat asupra apărărilor părților, soluția pronunțată cu privire la toate aspectele invocate pot fi cenzurate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege și nu prin intermediul procedurii reglementate de art. 444 din C. proc. civ., procedură care este limitată la situațiile expres prevăzute de norma legală.

3.1. Recursul declarat de judecător B.

Pârâtul B., judecător în cadrul Tribunalului Călărași, a declarat recurs împotriva încheierii de dezbateri din 16 septembrie 2021, încheierilor din 16 septembrie 2021, prin care au fost respinse cererile de amânare și cererile de recuzare, încheierii din 30 septembrie 2021, prin care a fost respinsă declarația de abținere a doamnei judecător G., Hotărârilor nr. 14J din 30 septembrie 2021 și nr. 21J din 17 noiembrie 2021, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârile recurate nu au fost redactate de un judecător care a soluționat cauza și a participat la cercetare și deliberare, ci au fost redactate, în mod nelegal, de biroul grefa secțiilor, cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (7) și art. 50 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 426 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea nulității acestora. Totodată, se susține că dispozițiile art. 47 alin. (7), art. 62 și art. 104 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018 ("Regulamentul CSM din 2018"), care prevăd că hotărârea se redactează de către biroul grefa secțiilor, având forță juridică inferioară, nu pot înfrânge prevederile legale potrivit cărora hotărârea se redactează de judecătorul care a soluționat procesul. Redactarea hotărârilor și a încheierii recurate de către biroul grefa secțiilor încalcă și dreptul de acces la o instanță independentă și imparțială instituită de lege, drept garantat de art. 6 din CEDO.

Se invocă nulitatea hotărârilor și încheierilor atacate, pentru respingerea, în mod greșit și nelegal, a cererilor de recuzare a judecătorilor D., F., G. și H. și a declarației de abținere a doamnei judecător G., susținându-se că sunt incidente situațiile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ.. Judecătorii și-au exprimarea anterior părerea, întrucât, în calitate de membri ai secției pentru judecători, au aprobat, prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 995 din 21 iulie 2021, un raport al Inspecției Judiciare, care cuprindea puncte comune cu prezenta acțiune disciplinară.

În mod nelegal a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului D., cu încălcarea dispozițiilor art. 47, art. 49 alin. (2) și art. 51 din C. proc. civ., întrucât, la momentul acordării cuvântului pe admisibilitatea cererilor de recuzare formulate împotriva a patru dintre membrii secției, nu a pus în discuția părților motivele de inadmisibilitate, contrar art. 14 alin. (5) din C. proc. civ.. Sub acest aspect, se argumentează că cererile de recuzare sunt admisibile, nefiind incidente situațiile prevăzute de art. 47 din C. proc. civ.. Totodată, se susține că cererea de recuzare a judecătorului D. nu a fost soluționată într-un complet legal constituit, întrucât judecătorul recuzat a făcut parte din compunerea completului.

Este criticată soluția de respingere, prin încheierea din 30 septembrie 2021, a declarației de abținere formulate de doamna judecător G.

Este criticată soluția de respingere a cererii de recuzare a judecătorului D., pentru modul cum a condus ședința de judecată, din perspectiva punerii în discuția părților a posibilității unirii excepțiilor invocate cu fondul, cu încălcarea art. 248 din C. proc. civ., întrucât, în calitate de președinte de complet, a procedat la punerea în discuția părților a probelor necesare fondului cauzei fără ca, anterior, completul să dispună vreo soluție cu privire la excepții, fiind astfel afectată aparența de imparțialitate a magistratului și devenind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

În mod greșit a fost respinsă cererea de amânare pentru a se lua cunoștință de întâmpinarea formulată de pârâta C. și de înscrisurile atașate acesteia, care nu fuseseră comunicate, cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (2)-(6) din C. proc. civ., art. 49 alin. (1) și (4) din Legea nr. 317/2004, art. 59 alin. (1) din Regulamentul CSM din 2018, fiind încălcate principiul contradictorialității și dreptul la apărare, prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) și art. 14 din C. proc. civ. și de art. 6 din Convenție.

În mod greșit a fost respinsă cererea de amânare formulată de pârâta A. la termenul din 16 septembrie 2021, în scopul dezvoltării celor 34 de motive invocate în susținerea excepției nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, care nu au fost prezentate în scris, motivul amânării fiind justificat prin aceea că pârâta se simțea rău, după aproximativ 3 ore și jumătate de participare la ședință, din cauza obligației de a purta mască de protecție, în condițiile în care suferă de deviație de sept, fiind scutită de medicul de medicina muncii de la Tribunalul Călărași de a purta masca în birou sau în clădirea instanței. Se invocă încălcarea dreptului la apărare și a dreptului de a-și prezenta susținerile în scris și oral, prevăzute de art. 13 alin. (1) și art. 15 din C. proc. civ.

În mod nelegal a fost respinsă cererea de amânare formulată de pârâta C. pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, cu încălcarea art. 13 alin. (1) și (3) și art. 222 din C. proc. civ. și a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenție.

În mod greșit a fost respinsă cererea de amânare pentru motivul că instanța disciplinară nu a fost legal constituită, întrucât a lipsit judecător I., fiind încălcate dispozițiile art. 4, art. 44 alin. (1) și art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 211 din C. proc. civ. și art. 6 din Convenție.

Forma de vinovăție, latura subiectivă a abaterilor a fost stabilită cu nerespectarea principiului nemijlocirii, oralității și contradictorialității și fără existența unor dezbateri în cadrul ședinței de judecată, nefiind pusă în discuție, nici în cadrul cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar, cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, contrar art. 14 din C. proc. civ.

Există neconcordanță între minută și dispozitiv, întrucât în dispozitiv nu sunt menționate opiniile separate, care se regăsesc în minută, ceea ce atrage nulitatea hotărârilor.

Hotărârile recurate nu cuprind expunerea apărărilor de fond și nici analiza și motivarea respingerii acestora, în condițiile în care apărările erau prezentate în cuprinsul a 141 de pagini, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii și necercetarea fondului cauzei, fiind incidentă sancțiunea nulității pentru încălcarea art. 50 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004.

Sancțiunea nu a fost corect individualizată, întrucât a fost aplicată o singură sancțiune pentru toate faptele, fără să existe criterii de individualizare pentru fiecare abatere disciplinară în parte și fără a fi luate în considerare circumstanțele personale, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție și dispozițiile art. 49 alin. (6) din Legea nr. 317/2004.

Este criticat faptul că, în procedura disciplinară, s-a ridicat problema exercitării dreptului legitim de a se adresa justiției, prin contestarea anumitor acte emise de organele de conducere ale tribunalului, ceea ce reprezintă o ingerință în dreptul de acces la justiție garantat de art. 6 din Convenție.

În mod greșit au fost respinse excepțiile privind nulitatea acțiunii disciplinare, pentru criticile arătate în continuare.

Incorecta și nelegala repartizare a lucrării de inspecție către inspectorul judiciar E.. În mod greșit instanța disciplinară a reținut că Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 134/2018 ("Regulamentul Inspecției Judiciare din 2018"), este caduc, repartizarea dosarului fiind legal efectuată prin sistemul ECRIS. Ordinul inspectorului-șef nr. 49/2021, prin care a fost implementat sistemul ECRIS la nivelul Inspecției Judiciare, a fost publicat în Monitorul Oficial al României din 11 iunie 2021. Or, în cauză, potrivit art. 66 alin. (7) și (8) din Regulamentul Inspecției Judiciare din 2018, întrucât aspectele menționate în sesizarea ce face obiectul lucrării 21-484 au făcut anterior obiectul lucrării 20-2540, finalizată cu rezoluția de clasare nr. 2920/A/22 septembrie 2020, dată de inspector judiciar J., prezenta lucrare trebuia să fie repartizată aceluiași inspector judiciar. Totodată, se afirmă că aspectele din sesizarea conducerii Tribunalului Călărași înregistrată la CSM sub nr. x/3.02.2021 au legătură și cu lucrările de inspecție în care au fost emise rezoluția nr. 1388/A/27.04.2020, rezoluția nr. 2140/B/15.07.2020, rezoluția 60/A/09.01.2020, rezoluția de clasare 2824/A/15.09.2020, rezoluția 2825/A/15.09.2020, rezoluția 3576/B/16.11.2020, rezoluția de clasare 2920/A/22.09.2020 și rezoluția de clasare nr. 3157/A/14.10.2020.

Repartizarea prin sistemul ECRIS a lucrării de inspecție s-a făcut cu EROARE, iar lucrarea de inspecție 21-484, în raport de complexitate, nu putea fi repartizată unui singur inspector judiciar, ci unei echipe formate din doi inspectori judiciari, conform art. 68 alin. (2) lit. c) din Regulamentul Inspecției Judiciare din 2018.

Lipsa verificărilor prealabile și cercetării disciplinare și efectuarea acestora cu încălcarea dreptului la apărare și a principiilor ce guvernează lucrările de inspecție, întrucât: (i) procesul-verbal de finalizare a verificărilor prealabile din 16 februarie 2021 întocmit de inspectorul judiciar E. nu este motivat în fapt; (ii) nerespectarea dreptului la apărare, deoarece toate actele de cercetare disciplinară au fost făcute în lipsa pârâtei judecător A., deși, prin procesul-verbal privind stabilirea locului și a modalității ascultării magistratului din 26 aprilie 2021, s-a convenit să fie asistată de judecător B., în calitate de magistrat și de soț, conform art. 44 alin. (6) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 136/2018 ("Regulamentul lucrărilor de inspecție din 2018") și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 303/2004; (iii) nu au fost prezentate activitățile desfășurate și actele întocmite în dosarul disciplinar și nu s-a discutat relevanța lor; (iv) a fost încălcat principiul contradictorialității și principiul egalității armelor, întrucât inspectorul judiciar a administrat numai probe în acuzare, nu și probe în apărare și a purtat corespondență cu conducerea tribunalului, cu încălcarea obligației de obiectivitate, independență și imparțialitate; (v) inspectorul judiciar E. și-a exprimat părerea prin întâmpinările formulate în dosarul Completului de 5 Judecători nr. 698/1/2021.

Prelungirea nelegală a termenului de efectuare a cercetării disciplinare. În mod nelegal prin referatul din 2 aprilie 2021 a fost prelungit termenul de efectuare a cercetării disciplinare cu 30 de zile.

Lipsa sesizării disciplinare. Adresa întocmită de conducerea Tribunalului Călărași înregistrată sub nr. x/3.02.2021 nu este o sesizare disciplinară, ci un act prin care se încerca soluționarea unei probleme existente la nivelul instanței, cu ajutorul și medierea Consiliului Superior al Magistraturii. Totodată, se afirmă că în acțiunea disciplinară sunt reținute situații de fapt care nu fac obiectul memoriului conducerii tribunalului, pentru care nu există referat de sesizare din oficiu, avizat de directorul de resort și confirmat de inspectorul-șef, și în privința cărora nu s-a dispus repartizarea aleatorie a lucrării de inspecție cu excluderea inspectorului judiciar care s-a autosesizat, conform art. 37 alin. (1) și art. 14 din Regulamentul lucrărilor de inspecție din 2018.

Limitarea timpului de expunere a concluziilor. În ședința din 16 septembrie 2021 a fost încălcat dreptul la apărare, prin limitarea timpului de expunere a concluziilor la doar 5 minute, cu încălcarea art. 13 alin. (1) și (3), art. 14 alin. (3) - (6), art. 15, art. 20, art. 22 alin. (2), art. 216 din C. proc. civ.

Cu privire la situația de fapt, sunt expuse criticile arătate în continuare.

Instanța disciplinară a reținut în mod greșit situația de fapt, întrucât unele dintre abaterile disciplinare reținute vizează situații de fapt care nu se regăsesc în acțiunea disciplinară și care nu au format obiectul dezbaterilor contradictorii, fiind astfel încălcat dreptul la apărare, consacrat de art. 13 și art. 14 din C. proc. civ.. Sub acest aspect, recurentul-pârât susține că, sub aspectul abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 303/2004, i se impută, inclusiv pârâtei A., fapte și afirmații care nu îi aparțin din ședința Colegiului de conducere din 16 octombrie 2020, la care nu a participat niciunul dintre ei.

În privința abaterii prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, instanța disciplinară a avut în vedere discuțiile din ședința Colegiului de conducere în care a votat împotriva avizului colegiului pentru reîncadrarea unui judecător pensionat, împrejurare ce nu poate atrage răspunderea disciplinară, iar faptele menționate în hotărârea instanței disciplinare nu au fost analizate cu ocazia cercetării disciplinare, nu au fost menționate în acțiunea disciplinară și nu au fost discutate în ședința din 16 septembrie 2021, cu încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare.

În acțiunea disciplinară, sunt menționate situații de fapt care nu i-au fost aduse la cunoștință cu ocazia verificărilor prealabile și cercetării disciplinare, și anume: cererea din 23 octombrie 2019, înregistrată sub nr. x, prin care, împreună cu alți colegi judecători, a solicitat încetarea efectelor Hotărârii Colegiului de conducere nr. 16/2019; cererea din 9 martie 2020, înregistrată sub nr. x, prin care se solicită revocarea Hotărârii Colegiului de conducere nr. 3/2020; cererea înregistrată la 23 aprilie 2020, prin care alături de mai mulți judecători ai Tribunalului Călărași, au formulat acțiune în anularea și suspendarea executării Hotărârii Colegiului de conducere nr. 3/2020. Derularea procedurii disciplinare pentru demersurile respective constituie o încălcare a dreptului de acces la justiție, în condițiile în care, deși acțiunea a fost formulată de mai mulți judecători, numai judecătorii A. și B. au făcut obiectul cercetării disciplinare.

În mod greșit a fost reținută săvârșirea abaterii disciplinare pentru formularea, împreună cu pârâta A., a cererii din 7 aprilie 2020, conținând rezerve cu privire la Decizia președintelui instanței nr. 16/2020, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 687 din 8 decembrie 2021, dată după pronunțarea hotărârii de sancționare, Tribunalul Galați a admis acțiunea în anularea art. 4 alin. (2) și (3) din decizie, ceea ce demonstrează temeinicia și legalitatea demersului.

Recurentul-pârât critică următoarele afirmații cuprinse în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare: (i) cu referire la ședința Colegiului de conducere din 31 august 2020, recurentul-pârât susține că atitudinea sa de solicitare a actului prin care a fost desemnat în calitate de membru a fost una legitimă, având în vedere redactarea cu întârziere a hotărârii adunării generale a judecătorilor; (ii) în privința cererii din 31 august 2020 privind revocarea Hotărârii Colegiului de conducere nr. 21/2020, arată că planificarea sa ca judecător de permanență în ziua de marți, în perioada 1-11 septembrie 2020, îi perturba foarte mult activitatea de judecată a completului din care face parte, fiind contrară dispozițiilor art. 110 alin. (6) și (8) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 (denumit în continuare "Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești"), motiv pentru care a formulat acțiune în contencios administrativ pentru suspendarea și anularea hotărârii respective; (iii) cu referire la conduita din ședința Colegiului de conducere din 10 septembrie 2020, arată că, în calitate de membru al colegiului, și-a exprimat punctul de vedere și a votat potrivit propriilor convingeri cu privire la preluarea unor dosare ca urmare a pensionării unui judecător; (iv) cu referire la acțiunea în justiție împotriva Deciziei președintelui Tribunalului Călărași nr. 16/2020, care a fost admisă prin sentința civilă nr. 687 din 8 decembrie 2021 a Tribunalului Galați, se pune în discuție dreptul de acces la o instanță independentă și imparțială garantat de art. 6 din Convenție; (v) în ceea ce privește cererea din 29 septembrie 2020, înregistrată sub nr. x, referitoare la opoziția recurenților A. și B. cu privire la planificarea de permanență, se argumentează că aceasta reprezintă numai punctul de vedere adresat Colegiului, iar nu o nerespectare a hotărârilor Colegiului; (vi) în ceea ce privește cererea din 30 octombrie 2020, înregistrată sub nr. x, prin care judecătorii A., B. și C. solicitau Colegiului de conducere, președintelui instanței și președintelui secției I civile să adopte măsurile necesare în raport cu sentința civilă nr. 490 din 26 octombrie 2020 a Tribunalului Galați, se susține că acest demers a venit în întâmpinarea obligațiilor ce reveneau conducerii instanței pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești; (vii) cu referire la cererea din 30 octombrie 2020, înregistrată sub nr. x, prin care judecătorii A., B., K., L., M., N. și C. au solicitat conducerii instanței adoptarea unor măsuri privind desființarea și blocarea unor completuri, participarea președintelui instanței în compunerea completurilor, schimbarea zilei de ședință a tuturor completurilor zilelor de ședință ale judecătorului B., se susține că este o cerere prin care majoritatea judecătorilor secției civile au propus conducerii soluții pentru buna-funcționare a secției; (viii) în ceea ce privește cererea din 29 octombrie 2020, înregistrată sub nr. x, recurentul-pârât arată că a fost formulată ca urmare cererii formulate de judecător L. privind schimbarea zilei de ședință a completului C19 și a fost motivată de faptul că în ziua de marți avea mai multe ședințe de judecată pe completurile pe care era titular; (ix) cu referire la invocarea excepției nelegalității compunerii completului și declarațiilor de abținere în ședințele din 3 și 10 noiembrie 2020, se argumentează că existau serioase suspiciuni cu privire la legalitatea Hotărârii Colegiului de conducere nr. 29/2020, având în vedere sentința civilă nr. 490/2020 a Tribunalului Galați, prin care s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Colegiului de conducere nr. 25/2020, și faptul că și-a exprimat anterior punctul de vedere cu privire la problema semnării hotărârilor de colegiu de către toți membrii; (x) în ceea ce privește declarațiile de abținere formulate în considerarea faptului că soția sa, judecător A. a formulat plângere penală și sesizare disciplinară împotriva unui avocat, se arată că acestea au fost formulate în două cauze și au fost soluționate anterior ședinței de judecată, astfel că nu au existat prelungiri repetate a cauzei și nici nu au fost abțineri repetate în același dosar pentru același motiv.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, sunt formulate următoarele critici: (i) demersurile administrative și judiciare, formulate și împreună cu alți judecători, nu au fost publice, au fost expresia unor drepturi legitime și au vizat buna funcționare a instanței, fiind fundamentate în fapt și în drept; (ii) aceste cereri au vizat: desemnarea abuzivă ca permanență în ziua în care avea programate toate ședințele de judecată ale completului din care face parte; desființarea completurilor unui judecător detașat la Tribunalul București și preluarea echilibrată a cauzelor de către toți judecătorii pentru a se evita asigurarea permanențelor prelungite pe aceste completuri; respectarea legii în cazul desemnării rezervelor din civil în penal, situație tranșată prin sentința civilă nr. 14 din 19 mai 2020 a Tribunalului Galați și decizia civilă nr. 480 din 7 iulie 2020 a Curții de Apel Galați; apărarea independenței judecătorilor și a dreptului de acces la instanță a justițiabililor în perioada stării de urgență; formularea unei sesizări disciplinare în condițiile în care președintele tribunalului a exclus pe criterii netransparente de pe lista tragerii la sorți judecători care și-au exprimat opțiunea de a face parte din biroul electoral; (iii) a participat la ședințele Colegiului de conducere în calitate de membru și și-a exprimat punctul de vedere argumentat, cu respectarea legii și pentru buna-funcționare a instanței; (iv) în mod greșit i se impută prelungirea ședinței Colegiului de conducere din 16 octombrie 2020, deși nu a participat la ședința respectivă, iar cererea pe care a formulat-o privind revocarea Hotărârii Colegiului nr. 25/2020 nu a fost analizată și nu a format obiectul discuțiilor; (v) în mod greșit a fost menționată data de 22 iunie 2020 a plângerii prealabile formulate de judecătorii B., A., N. și C. împotriva Ordinului nr. 9 din 15 mai 2020; (vi) în mod nereal se impută prelungirea dezbaterilor ședinței colegiului din 25 septembrie 2020, deși, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței, un alt judecător a făcut aprecieri în sensul că președintele tribunalului prelungește în mod inutil ședința;

(vii) acțiunile în justiție care au fost exercitate cu bună-credință și în vederea ocrotirii unor drepturi legitime și numai după încercarea repetată de soluționare pe cale amiabilă a solicitărilor, dovadă în acest sens fiind cererile și procedurile prealabile formulate anterior.

Instanța disciplinară nu a luat în considerare faptul că, prin cererile adresate conducerii tribunalului, a cerut respectarea unor drepturi legitime și a unor hotărâri judecătorești definitive în căile de atac (spre exemplu, sentința civilă nr. 490 a Tribunalului Galați), acțiunile sale fiind legitime.

În mod eronat s-a reținut nerespectarea unor hotărâri ale colegiului de conducere referitoare la planificarea de permanență, întrucât și-a exprimat părerea cu privire la proiectul de planificare, comunicat pe e-mail, asupra căruia avea posibilitatea să își exprime punctul de vedere, ulterior respectând planificarea de permanență.

La individualizarea sancțiunii, nu au fost luate în considerare circumstanțele personale referitoare la carierea și experiența profesională.

Pentru aceleași fapte au fost reținute mai multe abateri disciplinare, cu încălcarea principiului non bis in idem și al încadrării corecte a faptelor, aceeași situație de fapt fiind reținută în conținutul abaterilor prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c), lit. h), lit. i) și lit. t) din Legea nr. x.

Sub aspectul situației de fapt, se afirmă că aceasta este neclară, fiind enumerate generic unele înscrisuri, fără descrierea în concret a faptelor, prin utilizarea unor afirmații generice și cu un grad ridicat de subiectivism din partea Inspecției Judiciare, fiind necesar, pentru stabilirea răspunderii disciplinare ca faptele să fie constatate dincolo de orice îndoială și să rezulte cu certitudine din probele administrate, situație care nu se regăsește în cauza de față.

Se argumentează că, prin formularea unor cereri adresate președintelui instanței și colegiului de conducere pentru solicitarea unor informații, pentru comunicarea unor înscrisuri, precum și prin solicitarea revocării unor acte administrative sau revenirii asupra unor măsuri administrative nu a fost încălcată niciuna dintre dispozițiile legale ce reglementează conduita magistratului din perspectiva obligațiilor impuse de statutul deținut.

Astfel, nu se poate susține că manifestările reținute ca fiind atitudini nedemne ale pârâților sunt de natură a crea în ochii unui observator rezonabil îndoieli cu privire la probitatea morală și profesională a pârâților sau a sistemului judiciar în ansamblu și nici că au un potențial de afectare a prestigiului funcției de magistrat.

Faptele reținute în sarcina pârâților, respectiv formularea de cereri prin care se contestă hotărârile colegiului de conducere și alte măsuri administrative dispuse la nivelul instanței se circumscriu dreptului recunoscut de lege de contestare a actelor administrative emise în exercitarea atribuțiilor specifice și nu realizează latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, iar aprecierea în sens contrar echivalează cu negarea dreptului prevăzut de art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în condițiile în care aceste demersuri au fost întreprinse și de alți judecători din cadrul instanței.

De asemenea, nu pot fi circumscrise elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare, punctele de vedre exprimate în ședințele colegiului în acord cu dispozițiile art. 23 alin. (9) din ROI, cererile pentru comunicarea unor informații sau înscrisuri, care se circumscriu dreptului de petiționare recunoscut de art. 51 din Constituție ori formularea unor cereri de chemare în judecată împotriva Tribunalului Călărași, a președintei instanței sau a altor persoane (avocați, procurori), care se circumscriu dreptului de acces la justiție garantat de art. 30 din C. proc. civ., în contextul situației tensionate existente la nivelul instanței, determinare de o ineficientă comunicare la nivel interuman imputabilă conducerii instanței.

Se afirmă că, pentru existența abaterii disciplinare, este necesar ca manifestările să fi avut loc în public sau să fi ajuns la cunoștința publicului, cerință care nu este îndeplinită în cauză.

În concluzie, se susține că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, sunt reluate argumentele de la pct. (ii), (iv), (v), (vi), (vii) expuse cu privire la abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 și, în plus, sunt formulate criticile arătate în continuare.

Numărul mare de cereri adresate conducerii instanței nu este imputabil petenților, ci dimpotrivă conducerii, prin măsurile manageriale adoptate.

În mod greșit i se impută vicierea consimțământul membrilor colegiului cu referire la ședința din 10.09.2020, în ceea ce privește cererea de revocare a Hotărârii Colegiului de conducere nr. 21/2020 vizând desemnarea ca permanență în ziua de marți, în care avea toate ședințele de judecată ale completului din care face parte. Recurentul-pârât arată că punerea pe ordinea de zi a ședinței a cererii sale de revocare a hotărârii prin care se stabilise permanența, care deja fusese efectuată la 1 și 8 septembrie 2020, constituie un abuz de drept, în condițiile în care mai avusese loc o ședință a colegiului în intervalul 31.08.2020 - 10.09.2020.

În acțiunea disciplinară, faptele imputate au fost prezentate necircumstanțiat, printr-o înșiruire a unor acțiuni, evenimente, derulate la nivelul instanței pe o perioadă mare de timp, fără relevarea în concret a caracterului disciplinar al fiecărei asemenea fapte, fiind analizate global și nediferențiat pentru fiecare pârât în parte. Se afirmă că unele dintre fapte au fost examinate anterior în alte proceduri disciplinare, finalizate prin soluții de clasare/respingere.

Este criticat faptul că, în sarcina pârâtului, au fost reținute anumite conduite manifestate cu ocazia desfășurării unei ședințe de colegiu de conducere, deși s-a făcut dovada că nu a participat la ședința respectivă din 16 octombrie 2020.

Se susține că pârâții A., B. și C. nu au folosit expresii jignitoare, neprincipiale pentru a-și susține punctele de vedere exprimate în colegiu și nici nu s-au manifestat într-o manieră care să aducă atingere onoarei și demnității funcției de magistrat, iar opiniile diferite exprimate nu se circumscriu unei abateri disciplinare. În plus, se reafirmă faptul că atitudinea pârâților față de președintele instanței a fost generată de situația tensionată creată în perioada 2019-2021, din cauza unei ineficiente comunicări la nivel interuman și din cauza conducerii, caracterizată de lipsa implicării și asumării responsabilităților. Se arată că situația tensionată a fost constatată și în Raportul Inspecției Judiciare aprobat prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 995/2021.

În concluzie, se argumentează că faptele imputate nu se circumscriu laturii obiective a abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, recurentul-pârât susține că în mod nereal i se impută nerespectarea repetată și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor, întrucât, la termenele din 3 și 10 noiembrie 2020, ca urmare a invocării excepției nelegalei constituiri a completului și declarațiilor de abținere formulate, cauzele au fost amânate o singură dată și nu în mod repetat, așa cum prevede textul de lege, iar amânarea judecății pentru soluționarea declarației de abținere nu constituie un motiv nejustificat ori imputabil. Sub acest aspect, se arată că formularea declarațiilor de abținere a fost justificată de necesitatea respectării principiului continuității completului și principiului repartizării aleatorii.

Totodată, în ceea ce privește invocarea excepției nelegalei compuneri a instanței și formularea de declarații de abținere de la soluționarea excepției, ceea ce a condus la amânarea dosarelor din ședințele din 3 și 10 noiembrie 2020, menționate în cuprinsul situației de fapt reținute în hotărârea atacată, se arată că dosarele respective au fost amânate la 17 și 24 noiembrie 2020, respectiv 8 decembrie 2020, termenele fiind acordate în mod justificat pentru rezolvarea incidentelor procedurale și nu au provocat o tergiversare a judecății, cu consecințe asupra termenului rezonabil de soluționare a cauzelor.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) teza a doua din Legea nr. 303/2004, se argumentează că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, întrucât cererile de abținere nu au fost formulate în mod repetat în aceeași cauză, au fost justificate în raport cu excepția nelegalei compuneri a completului invocată din oficiu și nu au avut ca efect tergiversarea soluționării cauzelor în care au fost invocate, având în vedere termenele acordate la interval de aproximativ o lună, respectiv de la 10 noiembrie 2020 la 8 decembrie 2020.

În consecință, se susține că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, sunt formulate criticile arătate în continuare.

Contrar celor reținute de instanța disciplinară, au fost respectate toate dispozițiile ori deciziile cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței, precum și celelalte obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente, iar faptul că au fost formulate puncte de vedere diferite și solicitări de revenire asupra unor măsuri, cum ar fi spre exemplu planificarea de permanență, nu echivalează cu nerespectarea măsurilor respective.

De asemenea, se argumentează că și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, care trebuia să se facă din oficiu, este expresia unui drept legitim ce face parte integrantă din dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenție.

Totodată, se argumentează că nu a fost analizată legalitatea niciunei hotărâri de colegiu în ședința de judecată, ci doar a fost pus în discuția părților acest aspect, urmând ca pronunțarea să aibă loc ulterior soluționării declarației de abținere formulate, eventual în complet de divergență dacă se respingea declarația de abținere.

De asemenea, invocarea excepției de nelegalitate este prevăzută de lege și privea soluționarea pe fond a cauzei, întrucât numai un complet legal constituit putea soluționa cauza pe fond.

Cererile formulate, unele împreună cu alți colegi judecători, nu constituie expresia unui refuz de a respecta dispozițiile cu caracter administrativ sau alte obligații, care au fost respectate întotdeauna.

Se invocă faptul că, prin sentința civilă nr. 687 din 8 decembrie 2021 a Tribunalului Galați, pronunțată după pronunțarea hotărârii instanței disciplinare, a fost admisă acțiunea în anularea art. 4 alin. (2) și (3) din Decizia președintelui Tribunalului Călărași nr. 16 din 25.03.2020.

Totodată, sunt reluate criticile de la pct. (iv), (v), (vi) expuse cu privire la abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, precum și criticile expuse cu privire la abaterea prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 referitoare vicierea consimțământul membrilor colegiului cu referire la ședința din 10.09.2020, în ceea ce privește cererea de revocare a Hotărârii Colegiului de conducere nr. 21/2020 vizând desemnarea ca permanență în ziua de marți, în care avea toate ședințele de judecată ale completului din care face parte.

Modul în care au acționat pârâții A., B. și C. se circumscrie dreptului recunoscut de Legea nr. 554/2004 de a contesta actele administrative emise de organele de conducere ale Tribunalului Călărași, relevant, din această perspectivă fiind și faptul că, prin sentința civilă nr. 490 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2020, definitivă, a fost admisă cererea formulată de către pârâți și s-a dispus suspendarea executării art. 1 din Hotărârea Colegiului de conducere nr. 25/2020.

În privința laturii subiective, se susține că atitudinea nu a avut un caracter nejustificat, întrucât motivele invocate în susținerea presupusului refuz erau cunoscute și au făcut obiectul demersurilor efectuate în sensul revocării hotărârilor Colegiului de conducere, în procedura reglementată de Legea nr. 544/2004, demers a cărui temeinicie a fost confirmată prin sentința menționată a Tribunalului Galați.

În consecință, se susține că nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru reținerea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004, se susține, în esență, că nu există rea-credință în sensul dispozițiilor art. 99 lit. t) teza întâi și art. 99

1

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât, în dosarele din ședințele din 3 și 10 noiembrie 2020, nu a analizat legalitatea niciunei hotărâri a Colegiului de conducere, ci doar a pus în discuția părților excepția nelegalei constituiri a completului, care nu a mai fost soluționată, excepție invocată prin raportare la necesitatea punerii în executare a sentinței civile nr. 490 din 26 octombrie 2020 a Tribunalului Galați.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 21/J/17.11.2021, recursul vizează greșita respingere a cererii de completare a dispozitivului ca inadmisibilă întrucât era vorba de mai multe excepții ce trebuiau tratate separat și pe care instanța nu se pronunțase.

3.2. Recursul declarat de judecător A.

Pârâta judecător A., a declarat recurs împotriva încheierii de dezbateri din 16 septembrie 2021, încheierilor din 16 septembrie 2021 prin care au fost respinse cererile de amânare și cererile de recuzare și Hotărârilor nr. 14J din 30 septembrie 2021 și nr. 21J din 17 noiembrie 2021, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.

Recurenta-pârâtă expune critici cu privire la soluțiile de respingere a excepției nulității absolute a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, invocând în susținerea excepției următoarele motive: prelungirea nelegală a termenului pentru efectuarea cercetării disciplinare; inspectorul judiciar E. nu era competent să efectueze cercetarea disciplinară, în temeiul dispozițiilor art. 27 din Regulamentul lucrărilor de inspecție din 2018; sesizarea disciplinară nu îl vizează pe judecătorul B.; lipsa de imparțialitate a inspectorului judiciar E., în temeiul art. 6 din Convenție coroborat cu art. 46 din Legea nr. 317/2004; respingerea cererii de recuzare a inspectorului judiciar E., în temeiul art. 33 alin. (3) din Regulamentului lucrărilor de inspecție din anul 2018; imparțialitatea inspectorului judiciar E., căruia i s-a promis de către judecătorul O., secretarul general al CSM, funcția de inspector-șef al Inspecției Judiciare; nu au fost verificate apărările formulate; faptele pentru care au fost efectuate verificările prealabile și cercetarea disciplinară și a fost exercitată acțiunea disciplinară au făcut obiectul unor verificări prealabile în lucrări anterioare soluționate definitiv; lipsa unei sesizări legale; faptele reținute în rezoluție sunt altele decât cele din rezoluția de începere a cercetării disciplinare și diferite de cele din memoriul judecătorilor P. și Q.; confirmarea inspectorului-șef a fost formală; inspectorul-șef era incompatibil; au fost respinse probele solicitate, ca inadmisibile; sesizarea a fost formulată de conducerea Tribunalului Călărași, cu încălcarea art. 45 din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora poate fi formulată de orice persoană interesată, înțelegându-se orice persoană fizică sau juridică, iar judecătorii Q. și P., ulterior pensionării, au formulat puncte de vedere cu privire la sesizare inițială; cercetarea disciplinară a fost efectuată în temeiul Regulamentului lucrărilor de inspecție din 2018, act administrativ care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României; cercetarea disciplinară și rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare au fost confirmate de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, care este prieten cu judecătorul O.

Recurenta-pârâtă formulează afirmații și acuzații cu privire la acțiuni îndreptate împotriva sa, aparținând fostului judecător O., care a exercitat funcția de secretar general al CSM, expunând detaliat demersurile efectuate pe lângă diverse instituții pentru obținerea de documente și informații care să confirme aprecierile sale sub acest aspect pe baza unor afirmații ale altor persoane (procurorii R. și S.).

Se invocă nulitatea actelor de cercetare disciplinară, pentru incompatibilitatea inspectorului judiciar E. și a inspectorului-șef T., cererile de recuzare formulate fiind respinse, ca inadmisibile, în temeiul art. 33 alin. (3) din Regulamentul lucrărilor de inspecție din 2018.

Pentru aceleași argumente din recursul recurentului-pârât B., recurenta-pârâtă A. critică: soluția de respingere a cererii de recuzare formulate împotriva judecătorului D. pentru faptul că, în calitate de președinte, a pus în discuția părților unirea excepțiilor cu fondul; soluția de respingere a declarației de abținere formulate de judecător G., membru al secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii; soluțiile de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de recuzare formulate împotriva judecătorilor D., F., G. și H.; soluția de respingere a cererilor de recuzare de către un complet nelegal constituit, din care a făcut parte judecătorul recuzat, D.; faptul că hotărârea hotărârea și încheierile atacate nu au fost redactate și motivate de judecătorii care compun secția pentru judecători în materie disciplinară, ci de Biroul grefa secțiilor; respingerea cererii de amânare pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de pârâta C., cererii de amânare formulate de pârâta A., cererii de amânare formulate de pârâta C.; nelegala constituire a instanței disciplinare care a pronunțat hotărârile și încheierea atacată, întrucât a lipsit judecător I.; stabilirea formei de vinovăție în săvârșirea abaterilor imputate cu nerespectarea principiului nemijlocirii, oralității și contradictorialității și fără existența unor dezbateri în cadrul ședinței de judecată; existența neconcordanței între minută și dispozitiv în care nu se regăsesc opiniile separate; hotărârile și încheierea recurate nu cuprind expunerea apărărilor de fond și nici analiza și motivarea respingerii acestora; faptul că sancțiunea nu a fost corect individualizată; încălcarea dreptului la apărare, prin limitarea timpului de expunere a concluziilor în ședința din 16 septembrie 2021 și prin faptul că nu a fost audiată; reținerea mai multor abateri disciplinare pentru aceleași fapte, cu încălcarea principiului non bis in idem; repartizarea lucrării prin sistemul ECRIS; stabilirea gradului standard de complexitate a lucrării; încălcarea dreptului la apărare și a principiilor ce guvernează lucrările de inspecție; nemotivarea procesului-verbal de finalizare a verificărilor prealabile; nulitatea actelor de cercetare și a proceselor-verbale întocmite pentru nerespectarea dreptului la apărare sub aspectul reprezentării; inexistența cercetării disciplinare; prelungirea nelegală a termenului de efectuare a cercetării disciplinare; acțiunea disciplinară vizează situații de fapt care nu fac obiectul sesizării.

În esență și în cea mai mare parte cu o formulare identică, recurenta-pârâtă A. expune în recurs aceleași critici cu cele cuprinse în recursul declarat de pârâtul B., iar, în plus, susține criticile arătate în continuare.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, sunt formulate următoarele critici: (i) aceleași fapte au fost analizate și în privința doamnei judecător C., reținându-se, din perspectiva abaterii prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, că această abatere are un caracter de generalitate, motiv pentru care faptele au fost analizate numai în raport cu abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, care are un caracter special; (ii) în motivarea conduitei conturate de faptele imputate, se invocă faptul că dreptul la petiționare, consacrat de art. 57 din Constituție, spre deosebire de dreptul la liberă exprimare și de dreptul de acces la justiție, nu este supus unor limitări legale, fiind invocate art. 18 din Convenție și faptul că exercitarea dreptului de acces la justiție cu rea-credință se stabilește printr-o hotărâre motivată a instanței, iar nu de către instanța disciplinară; (iii) în apărare, se invocă recomandările făcute de domnul O.; (iv) în mod greșit nu a fost luată în considerare atmosfera conflictuală din cadrul instanței datând din anul 2015, așa cum s-a reținut în Hotărârea secției pentru judecători nr. 995/2021; (v) nemulțumiri cu privire la activitatea de conducere la nivelul instanței au fost formulate și de alți judecători, împotriva cărora, însă, nu au fost derulate proceduri disciplinare; (vi) modul în care a procedat față de conducerea instanței este modalitatea unanim recomandată în cazul unei hărțuiri, în susținerea căreia se invocă o relați