ÎCCJ, Decizia nr. 106/2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtului A., judecător în cadrul Tribunalului Călărași și pârâtelor B. și C., judecători în cadrul Curții de Apel București, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că judecătorii A., B. și C., prin maniera în care au înțeles să soluționeze Dosarul nr. x/2020 în primă instanță, respectiv în apel, au încălcat dispozițiile procesual civile ce îi obligau să soluționeze cauza având în vedere și calitatea de personal auxiliar și conex a unora dintre reclamanți, cu consecința pronunțării unei soluții fără a se analiza în concret situația juridică a acestora, faptă care se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Prin Hotărârea nr. 19J din 23 noiembrie 2022, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtelor B. și C., judecători în cadrul Curții de Apel București pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.

Prin aceeași hotărâre, a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., judecător în cadrul Tribunalului Călărași, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.

În motivare, din cronologia evenimentelor, s-a reținut că inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a dispus sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare cu privire la aspectele semnalate de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, care a înaintat spre analiză informarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect hotărârile pronunțate de Tribunalul Călărași și Curtea de Apel București în Dosarul civil nr. x/2020, respectiv Sentința civilă nr. 28/21.01.2021 și Decizia civilă nr. 3802/29.06.2021.

S-a arătat că prin cele două hotărâri pronunțate de instanțele menționate, în Dosarul nr. x/2020 având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiție", se extinde sfera de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 la personalul auxiliar de specialitate și conex.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, "exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență", secția a reținut că domnul judecător A. a încălcat dispozițiile art. 22 și art. 397 alin. (1) C. proc. civ., iar fapta acestuia constând în aceea că în Dosarul nr. x/2020 a analizat dreptul reclamanților personal auxiliar și conex la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, prin valorificarea unui coeficient de multiplicare 19, prin raportare la o calitate pe care aceștia nu o aveau realizează latura obiectivă a abaterii disciplinare menționate.

De asemenea, secția a constatat că fapta doamnelor judecător B. și C., care au analizat apelul declarat în Dosarul nr. x/2020, fără a realiza vreo distincție referitoare la calitatea de personal auxiliar și conex a unora dintre reclamanți, cu consecința menținerii soluției instanței de fond de acordare a unor drepturi salariale urmare a unei erori în activitatea de soluționare a cauzei se circumscrie laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Sub aspectul laturii subiective, secția a avut în vedere un criteriu obiectiv, respectiv un model de comparație al "omului diligent". Din această perspectivă, a arătat că, pentru a se reține "grava neglijență", este necesar ca judecătorul să manifeste o conduită de încălcare flagrantă a unor îndatoriri elementare profesionale, cu consecințe grave asupra înfăptuirii actului de justiție, nerespectarea normelor de procedură să poată fi caracterizată ca fiind o greșeală evidentă, neîndoielnică, care nu își găsește o justificare, cu consecințe deosebit de grave.

Din punctul de vedere al consecințelor faptelor reținute în sarcina pârâților judecători, fapte apreciate ca fiind circumscrise laturii obiective a abaterii analizate, secția a constatat că, prin încheierea pronunțată la 17.06.2022 de Tribunalul Călărași, definitivă, a fost lămurit dispozitivul Sentinței civile nr. 28/21.01.2021 a aceleiași instanțe, în sensul că acțiunea formulată de reclamanții D., E., F., G., H., I., care aveau calitatea de personal auxiliar și conex, a fost respinsă.

În acest context și în raport cu abaterea disciplinară reținută în sarcina pârâților judecători, respectiv soluționarea cauzei în considerarea unei calități pe care acești reclamanți nu o aveau, secția constată că nu mai subzistă consecințele negative ale faptei reținute.

Aceasta deoarece încălcarea de către judecătorii pârâți a normelor procesual civile enunțate anterior în instrumentarea dosarului nr. x/2020, atât în faza judecății în primă instanță, cât și în faza apelului, nu a produs consecințe grave, de natură a afecta prestigiul justiției, în contextul în care hotărârile pronunțate nu au fost puse în executare, iar prin încheierea pronunțată la 17.06.2022 de Tribunalul Călărași, dispozitivul sentinței pronunțate de instanței de fond a fost lămurit, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții care nu aveau calitatea de procuror.

Împotriva Hotărârii nr. 19J din 23 noiembrie 2022, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, pârâtul judecător A. a formulat recurs, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

În motivarea căii de atac, a criticat hotărârea secției pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța nu s-a pronunțat și nu a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii disciplinare invocată de recurent, în condițiile art. 97 din Legea nr. 303/2004.

Recurentul a susținut că excepția a fost invocată în scris, atât pe parcursul cercetării disciplinare în faza prealabilă judecății, cât și ulterior în faza judecării în fond a cauzei de către secție. De altfel, a solicitat unirea cu fondul a excepției întrucât a apreciat că, pentru soluționarea acesteia, este nevoie să se administreze dovezi ca și pentru fondul procesului.

Prin rezoluția prin care a fost trimis în judecată disciplinară Inspecția Judiciară nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, susținând că o astfel de excepție nu și-ar găsi suportul egal sub aspectul consecinței spre care se tinde; ulterior, în faza judecății disciplinare, secția a ignorat această excepție și a omis să o soluționeze.

A solicitat admiterea prezentului recurs și casarea în parte a hotărârii recurate; în rejudecare, a solicitat admiterea excepția inadmisibilității acțiunii disciplinare care a fost declanșată împotriva sa, cu consecința respingerii, ca inadmisibilă, a respectivei acțiuni.

Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția lipsei de interes a recurentului în promovarea recursului, pentru că soluția dată prin hotărârea atacată îi este favorabilă, iar prin considerentele acesteia se răspunde cu privire la criticile nesoluționării excepției formulate de pârâtul judecător.

În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți

Asupra cererii de renunțare la judecata recursului, formulată de recurentul A., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 404 din C. proc. civ.:

"(1) Partea prezentă la pronunțarea hotărârii poate renunța, în condițiile legii, la calea de atac, făcându-se mențiune despre aceasta într-un proces-verbal semnat de președinte și de grefier.

2) Renunțarea se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac, prin prezentarea părții înaintea președintelui instanței sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanța competentă, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător."

La rândul său, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ. prevede "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Înalta Curte reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Prin urmare, renunțarea la judecată reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil.

În cauză, recurentul a depus declarația autentificată sub nr. x din 22 martie 2023 de BIN J., prin care a declarat că renunță la judecarea căii de atac a recursului (achiesare la hotărârea instanței de fond), în dosarul cu nr. x/2023, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Cu respectarea art. 406 alin. (3) și (4) C. proc. civ., instanța de judecată a dispus comunicarea cererii de renunțare la judecata recursului către toate părțile din proces, cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar recurs.

Intimata Inspecția Judiciară a depus note scrise, prin care a declarat că acceptă poziția recurentului și a solicitat ca instanța să ia act de cererea astfel formulată.

De asemenea, intimatele B. și C. au depus note scrise, prin care au pus concluzii de admitere a cererii formulate de recurent.

În raport cu dispozițiile anterior citate, văzând poziția procesuală a tuturor părților din proces, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători urmează să ia act de renunțarea la judecata recursului formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului A. la judecata recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 19J din 23 noiembrie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2023.

GGC - ED