Decizia nr. 116/2023 — ÎCCJ

Acțiunea disciplinară Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2021, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâților A., judecător la Curtea de Apel București, B., judecător la Tribunalul Olt și C., judecător la Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, pârâtei D., judecător la Tribunalul Brașov pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și pârâtului E., judecător delegat la Tribunalul Mehedinți pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Hotărârea instanței disciplinare Prin Hotărârea nr. 14/J din 28.09.2022 a secției pentru judecători în materie disciplinară, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a fost soluționată acțiunea disciplinară exercitată împotriva pârâților judecători, prin respingerea acțiunii disciplinare pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, ca neîntemeiată. În ceea ce privește starea de fapt, secția disciplinară a reținut că la data de 29.03.2021, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a sesizat, din oficiu, Inspecția Judiciară, lucrarea fiind înregistrată la Direcția de inspecție pentru judecători sub nr. 21-1211. Sesizarea a fost întemeiată pe constatările cuprinse în referatul Compartimentului de informare publică și relații internaționale privind articolul "x", publicat la 27.03.2021 pe website-ul "www.x.ro" în care sunt prezentate imagini cu mesaje și comentarii de pe un grup F., denumit "G.", din care ar face parte aproximativ 2000 magistrați. În același articol se afirmă că protagoniștii acestor mesaje sunt magistrați care ar fi dobândit o oarecare notorietate în ultimii ani, că unele mesaje au un profund caracter politic, cuprinzând jigniri la adresa unor politicieni și magistrați, acuzații adresate unor servicii secrete, precum și atacuri la adresa Curții Constituționale a României sau jurnaliști. Articolul de presă anterior menționat a fost preluat și de alte publicații și televiziuni; de asemenea, au fost adoptate poziții publice cu privire la conținutul articolului. Inspecția Judiciară a reținut că prin postările din grupul de pe rețeaua de socializare F., denumit "G.", judecători și procurori, membri ai acestui grup, a) critică activitatea Curții Constituționale a României, a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a președintelui acesteia, a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a reprezentantului României la această Curte, a Consiliului Superior al Magistraturii, b) formulează aprecieri și comentarii cu caracter politic, c) fac aprecieri jignitoare. La 14.03.2021 a fost constatată finalizarea verificărilor prealabile și s-a dispus începerea cercetării disciplinare pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004, republicată, față de judecătorii E., A., B., C., D., H., I. și J.. Totodată, s-a apreciat că există indicii cu privire la săvârșirea de către judecătorii E., A., B., C. și D. a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. d) Legea nr. 303/2004, republicată. Prin procesul-verbal încheiat la 09.06.2019, cu aprobarea inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, cercetarea disciplinară a fost prelungită cu 30 de zile, fiind finalizată la 12.07.2021. Judecătorii vizați de cercetarea disciplinară nu s-au prezentat în vederea ascultării. Pe parcursul cercetării au fost administrate probe, respectiv declarațiile următorilor martori: K., judecător la Judecătoria Constanța; L., judecător la Judecătoria Videle; M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București; N., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Prin rezoluția din 21.07.2021 s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare împotriva domnilor judecători A., B., C. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004, republicată, împotriva doamnei judecător D. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 și împotriva domnului judecător E. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. Deși a avut în vedere aceeași situație de fapt reținută de Inspecția Judiciară, secția disciplinară a constatat că, pentru a fi reținută existența unei fapte cu caracter disciplinar, era necesar ca aceasta să fie constatată dincolo de orice îndoială și să rezulte cu certitudine din probele administrate în cauză, situație ce nu s-a regăsit în cauză. Astfel, referitor la identificarea utilizatorilor care s-au conectat în rețeaua F. cu numele pârâților trimiși în judecată disciplinară, instanța disciplinară a reținut că grupurile F. oferă proprietarilor de pagini o platformă și instrumentele necesare pentru a comunica, că pentru grupuri există două setări de confidențialitate: i) grupuri publice care pot fi accesate de orice persoană, iar conținutul mesajelor/postărilor este vizibil publicului și ii) grupuri private al căror conținut poate fi vizualizat doar de către membri. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța disciplinară a reținut că nu s-a făcut dovada faptului că autorii mesajelor apărute în mass-media ar fi judecătorii pârâți din cauză, că nu s-a stabilit cu certitudine identitatea autorilor postărilor apărute pe grupul "G.", simpla apariție în presă a acestor mesaje nefăcând dovada existenței unei fapte care să poată fi imputată pârâților judecători. În același sens, s-a reținut că nici jurnaliștii care au publicat mesajele respective, nici Inspecția Judiciară nu au avut acces în mod direct și nemijlocit la conținutul original al postărilor. Secția pentru judecători în materie disciplinară a considerat că martorii audiați nemijlocit nu au fost în măsură să confirme legătura între conturile de utilizator folosite pentru a posta în cadrul grupului de discuții (utilizatori menționați ca și membri ai grupului) și pârâții judecători și nici să ofere detalii concrete referitoare la conținutul mesajelor imputate prin acțiunea disciplinară și nici cu privire la identitatea utilizatorilor F. care făceau parte din grupul "G.". Din această perspectivă, instanța disciplinară a considerat că nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a pârâților pentru fapte ce aparțin unor utilizatori ai unei rețele de socializare doar pentru simplul considerent că pârâții ar avea calitatea de membri ai grupului "G.", în lipsa unor dovezi certe că postările reținute prin acțiunea disciplinară sunt reale și le aparțin. În consecință, secția disciplinară a constatat că probele administrate în cauză nu au fost apte să creeze convingerea, dincolo de orice dubiu, că afirmațiile imputate pârâților au fost reale și le-au aparținut, astfel încât să poată atrage răspunderea disciplinară.

Cererea de recurs formulată de Inspecția Judiciară Împotriva Hotărârii nr. 14/J din 28.09.2022 a CSM - secția pentru judecători în materie disciplinară, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a declarat recurs Inspecția Judiciară. Prin memoriul de recurs, Inspecția Judiciară solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare exercitate împotriva domnilor judecători A., judecător la Curtea de Apel București, B., judecător la Tribunalul Olt, C., judecător la Tribunalul Cluj, D., judecător la Tribunalul Brașov și E., judecător la Tribunalul Mehedinți, astfel cum acestea au fost reținute în acțiune, cu consecința individualizării și aplicării unei sancțiuni disciplinare prevăzute de lege. În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Apreciază că nereținerea de către secția disciplinară în sarcina pârâților judecători a săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004, republicată, constituie aplicarea greșită a normelor de drept material. Intimata învederează că răspunderea disciplinară a magistraților este o formă specifică de răspundere pentru săvârșirea cu vinovăție a unor fapte de încălcare a normelor constituționale, legale și regulamentare, prevăzute de lege ca abateri disciplinare, nefiind guvernată de dispozițiile dreptului muncii, întrucât judecătorii sunt numiți în funcție, nu sunt încadrați în baza unui contract de muncă. Arată că, deși, nici jurnaliștii, nici Inspecția Judiciară nu au avut acces în mod direct și nemijlocit la conținutul original al postărilor, probele administrate în cauză au făcut dovada, dincolo de orice dubiu, că aceste postări au existat și că aparțin pârâților, fiind confirmate de martorii audiați, membri în același grup "G." cu pârâții judecători. Astfel, din procesele-verbale de ascultare a domnilor judecători L., K., și a domnilor procurori N., M. rezultă că postările și comentariile care au fost publicate în mass-media sunt cele care au fost făcute de domnii judecători E., A., B., C., D. pe grupul de F. "G." în perioada decembrie 2020- martie 2021. În declarațiile date în fața secției pentru judecători în materie disciplinară, martorii au arătat că mesajele apărute în presă sunt postările pe care le-au citit în perioada noiembrie 2020 - martie 2021 pe grupul de F. "G.", că nu au avut dubii cu privire la persoanele care se identifică cu nume și prenume și nici cu privire la calitatea acestora. Totodată, martorii au precizat că, deși grupul era privat, nu au exclus riscul ca postările din cadrul grupului să apară în public. Regulile grupului nu permit accesul altor persoane decât cei care au calitatea de magistrați sau auditori de justiție, iar crearea unui cont pe o rețea de socializare, folosind datele de identificare ale unei persoane în mod nereal, constituie infracțiunea de fals informatic, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența sa. Se mai arată că, în hotărârea criticată, sunt redate frânturi din declarațiile martorilor dar care trebuie avute în vedere în întregul lor, fiecare declarație coroborându-se cu celelalte declarații ale persoanelor ascultate și cu înscrisurile depuse la dosar. Toți martorii sunt membri ai grupului, astfel încât aceștia au stabilit cu certitudine identitatea autorilor postărilor din cadrul grupului "G.", arătând că grupul este activ de mai mulți ani, că se dobândește calitatea de membru al grupului în baza unei invitații de la un coleg magistrat, fiecare membru fiind verificat minuțios în ceea ce privește calitatea de magistrat sau auditor de justiție de către administratorii grupului. Tot aceștia au arătat că au văzut acele postări în cadrul grupului, în perioada noiembrie 2020 - martie 2021. Faptul că Inspecția Judiciară nu a avut acces la grupul "G." nu poate duce la concluzia că mesajele postate nu sunt veridice. Dimpotrivă, a dovedit că ele au existat la momentul când martorii au luat cunoștință despre ele în perioada noiembrie 2020 - martie 2021. De altfel, pe parcursul verificărilor prealabile, pârâții nu au dezmințit postările efectuate. În continuare, arată că materialul probator administrat în cauză face dovada faptului că autorii mesajelor apărute în mass-media sunt judecătorii pârâți din prezenta cauză, că postările apărute în presă sunt cele de pe grupul de F. "G.", conținutul lor nefiind modificat sau alterat, făcându-se dovada existenței faptelor care sunt imputate pârâților judecători. Prin postările făcute, pârâții au pus la îndoială probitatea morală și profesională a unor colegi judecători din cadrul CSM și de la Curtea Constituțională, iar prin afirmațiile lor doreau să transmită o opinie personală, care, deși, ar putea reprezenta ă formă a libertății de exprimare a unui judecător, totuși, aceasta are o limită reprezentată de protecția reputației sau a drepturilor colegilor magistrați. Prin urmare, consideră că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Recursul formulat de D. Împotriva Hotărârii nr. 14/J din 28.09.2022, precum și împotriva încheierilor din 19.01.2022, 16.02.2022, 08.06.2022 și 05.07.2022 pronunțate de CSM - secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurenta-intimată D.. În ceea ce privește încheierile din 03.06.2022 și 16.02.2022, arată că la termenul din 19.01.2022 au fost puse în discuție cererile recurentei D. de constatare a nulității acțiunii disciplinare, care au fost respinse prin încheierea din 16.02.2022. În primul rând, recurenta a invocat, nerespectarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei. Recurenta afirmă că, în cauză, nu s-a făcut dovada că lucrarea de inspecție judiciară s-a repartizat conform prevederilor Ordinului nr. 134/2018, respectiv unei echipe de inspectori și ulterior unui inspector din cadrul acestei echipe. Pentru că în cauză, în cauză repartizarea s-a efectuat electronic, consideră că acțiunea disciplinară este lovită de nulitate. În al doilea rând, recurenta a invocat nerespectarea dispozițiilor legale și regulamentare privind citarea și comunicarea actelor de procedură. În acest sens, precizează că inspectorul judiciar a efectuat toate comunicările către magistrații cercetați, prin grefa instanței, la dosar fiind atașate dovezile comunicărilor purtând semnătura grefierului și a magistratului. Pentru 12.07.2021, data la care inspectorul judiciar a stabilit că s-a încheiat procedura disciplinară, a fost emisă o invitație transmisă la 09.07.2021, ora 12:26, nesemnată, nepurtând ștampila instituției și necomunicată potrivit dispozițiilor legale, în plic închis, neexistând deopotrivă o dovadă de primire, ci la dosar fiind atașată doar dovada de expediere a e-mailului nesemnat. De asemenea, inspectorul judiciar nu a respectat termenul regresiv de a înmâna citația cu cel puțin 5 zile înaintea termenului stabilit și nici nu a dispus și motivat scurtarea termenului. Apreciază că nu poate fi reținut argumentul CSM, potrivit căruia dacă recurenta ... a adresat o cerere în cursul derulării procedurii disciplinare utilizând adresa de poștă electronică și s-ar prezuma acordul vizând comunicările procedurale la această adresă, interpretarea fiind vădit contrară legii, astfel cum s-a stabilit și în Decizia nr. 75/2022 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ. Apreciază că vătămarea este evidentă în acest caz, recurenta aflându-se în concediu de odihnă la 12.07.2021 și, mai mult, fiind plecată din țară. Așadar, solicită a se avea în vedere că în lipsa voinței exprese a magistraților cercetați de a fi citați prin mijloace electronice de comunicare sau la domiciliul/locul de muncă al oricărei alte persoane, inclusiv la adresa de e-mail a mandatatului, citația astfel transmisă fiind lovită de nulitate. De asemenea, nulitatea se impune atât prin prisma lipsei semnăturii electronice, potrivit textului, cât și prin prisma lipsei oricărei semnături. În aceste condiții, inspectorul de caz nu ar fi fost îndrituit să constate procedura disciplinară legal încheiată, astfel că solicită să se constate că cercetarea disciplinară este lovită de nulitate. În al treilea rând, în ceea ce privește încheierile din 08.06.2022 și 05.07.2022, arată că la termenul din 08.06.2022, a formulat cereri care au vizat limitele ascultării martorilor, respinse prin încheierea din 05.07.2022, consideră că motivarea respingerii cererilor este exterioară chestiunilor pe care le-a invocat punctual, respectiv, Inspecția Judiciară și-a dovedit afirmațiile imputate recurentei prin declarațiile martorilor audiați în cauză. A învederat la ședința din 08.06.2022 că aspectele ce țin de identificarea unei semnături electronice nu pot fi dovedite decât pe calea unei expertize tehnice, probă la administrarea căreia Inspecția Judiciară a renunțat. Învederează că aspecte similare au fost reținute și în Hotărârea nr. 14P din 8 decembrie 2021 pronunțate de CSM, secția pentru procurori în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 168 din 12.09.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, secția disciplinară reținând că nu are suficientă forță probatorie conținutul unui email transcris într-un text Word care nu a putut fi confirmat nici de instituția depozitară, nici de către emitent sau destinatar. A învederat imposibilitatea dovedirii acuzațiilor prin declarații de martori raportat la natura juridică de înscrisuri electronice ale afirmațiilor ce se impută a se fi desfășurat pe o rețea de socializare. Recurenta învederează că i-a fost încălcat dreptul la viață privată față de aspectul că adresa de email alocată de către angajator și corespondența purtată la locul de muncă intră sub protecția vieții private, cu atât mai mult, corespondența purtată pe un grup secret de F. ar trebui să beneficieze de o protecție identică. În ceea ce privește Hotărârea nr. 14J din 28.09.2022 a instanței disciplinare, observă, relativ la considerentele hotărârii, că aceasta s-a întemeiat pe insuficiența probatorie a declarațiilor martorilor audiați în a susține acuzațiile formulate. Subliniază că, pe de o parte, niciunul dintre martorii audiați nu a știut care anume ar fi afirmațiile ce se impută recurentei ..., fără a le putea reda, iar pe de altă parte, arată că înțelege să conteste considerentele hotărârii, care nu au conferit eficiență jurisprudenței CEDO evocate constant de-a lungul judecării cauzei disciplinare. Astfel, a susținut că instanța disciplinară a analizat declarațiile martorilor în mod inutil, fără a face aplicabilitatea directă a cauzei CEDO Kozan c. Turciei, din cuprinsul căreia ar fi derivat obligația constatării naturii strict private/secrete a grupului, ducând la imposibilitatea dovedirii ab initio a oricăror afirmații proferate în cadrul grupului prin proba cu martori. Pe cale de consecință, apreciază că prin raportare la caracterul similar, de grup secret, în cadrul căruia s-au purtat conversațiile ce fac obiectul acuzațiilor din prezenta cauză, numărând conform declarațiilor martorului administrator al grupului, N., circa 2.000 de membri, deci un sfert față de grupul de referință din cauza CEDO Kozan c. Turciei, prezentând aceleași caracteristici tehnice de grup imposibil de găsit la căutarea pe F., secția disciplinară ar fi trebuit să constate caracterul său privat și, implicit, de conversații subsumate vieții private a membrilor săi. Recurenta arată că în speță este incidentă o cauză de dezincriminare, urmare a intrării în vigoare, la 16.12.2022 a art. 271 din Legea nr. 303/2022. Arată că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022, art. 271 nu a mai reluat în cuprinsul său abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, ce a făcut obiectul acțiunii disciplinare exercitate împotriva recurentei … Consideră că, deși nu există vreo normă în materie disciplinară care să prevadă aplicarea legii mai favorabile, similar legii penale și contravenționale, este necesară aplicarea acesteia prin prisma asimilării regimului juridic al răspunderii disciplinare cu cel al răspunderii penale. Solicită, să se constatate că i s-a adus, în fapt, o acuzație în materie penală, față de care s-a încălcat dreptul la apărare, astfel cum a detaliat în capitolele dedicate invocării neregularităților procedurale. Adițional, în lumina principiului ne bis in idem, solicită să se constate că raportat la aceeași faptă, față de recurenta D. s-a dispus atât respingerea sesizării, cât și admiterea ei și exercitarea acțiunii disciplinare, întrucât, potrivit art. 47 alin. (4) lit. b) din Regulamentul adoptat prin Ordinul nr. 136/2018, inspectorul de caz a adoptat două soluții, cea de respingere a sesizării definitivându-se prin neexercitarea căii de atac în fața secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, de către persoana care a făcut sesizarea, în cauză aceasta operând din oficiu. Așadar, întrucât inspectorul judiciar a reținut neîntrunirea elementelor constitutive ale tuturor abaterilor prevăzute de art. 99 lit. a), b) și d) din Legea nr. 317/2004, "în sarcina judecătorilor menționați" (în această categorie fiind incluși toți cei 8 magistrați cercetați), fără a distinge nominal sau în funcție de abaterea avută în vedere în sarcina fiecăruia, apreciază că, pe de o parte, dispozitivul soluției pronunțate de secția disciplinară contrazice considerentele, soluția fiind nelegal adoptată, iar, pe de altă parte, considerentele hotărârii intră în puterea lucrului judecat iar recurenta D. nu ar mai putea fi supusă unei proceduri de exercitare a acțiunii disciplinare vizând aceleași fapte.

Recursurile incidente formulate de recurenții-intimați A. și B. Împotriva Hotărârii nr. 14/J din 28.09.2022, pronunțată de secția pentru Judecători în materie disciplinară a CSM, în dosarul disciplinar nr. x/2021, precum și împotriva încheierilor din 13.12.2021,16.02.2022 și 05.07.2022 au formulat recurs incident recurenții A. și B.. Prin memoriile de recurs, având același conținut cu privire la nelegalitatea încheierilor și a hotărârii atacate, respectiv nerespectarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei, nerespectarea dispozițiilor legale și regulamentare privind citarea și comunicarea actelor de procedură, constatarea nulității actelor administrative emise de inspectorul-șef, nelegalitatea prelungirii cercetării disciplinare, incidența unei cauze de dezincriminare, recurenții-intimați A. și B. au reiterat solicitările și criticile invocate prin recursul principal promovat de recurenta D..

Întâmpinarea formulată de intimata-recurentă Inspecția Judiciară Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a răspuns, atât, criticilor invocate prin cererea de recurs a recurentei D., cât și celor din recursurile incidente, arătând că acestea sunt nefondate. Astfel, în ceea ce privește încheierile din 19.01.2022 și 16.02.2022, arată că, la termenul din 19.01.2022, au fost puse în discuție cererile formulate de D. de constatare a nulității acțiunii disciplinare care au fost respinse prin încheierea din 16.02.2022. Cu privire la nerespectarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei, invocate de recurenta D., se susține că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 73 din Legea nr. 317/2004, art. 69, art. 74, art. 75 din Ordinul nr. 134/2018 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, prin aceea că la dosar nu există dovezi privind repartizarea aleatorie. Învederează că potrivit dovezilor de la dosar, repartizarea s-a făcut electronic potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. Totodată, din actele dosarului rezultă că au fost respectate dispozițiile art. 74 și art. 75 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, redistribuirea lucrării fiind făcută în condițiile prevăzute expres de textele de lege aplicabile. În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor legale și regulamentare privind citarea și comunicarea actelor de procedură, recurenta Inspecția Judiciară că procedura de citare și comunicare a actelor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 46 din Legea nr. 317/2004, republicată. Potrivit art. 40 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, în vederea ascultării recurentei a fost întocmită invitația de participare la cercetarea disciplinară, comunicată prin procedura prevăzută la art. 40 alin. (2)-(3) din același regulament. Întrucât recurenta nu s-a prezentat în vederea ascultării, a fost întocmită a doua invitație, de participare la cercetarea disciplinară, comunicată prin aceeași procedură prevăzută la art. 40 alin. (2)-(3) din regulament, termen pentru care, de asemenea, recurenta ... nu s-a prezentat pentru a fi ascultată. Potrivit art. 42 alin. (4) din același regulament, în situațiile în care, din cauza neprezentării în mod repetat a magistratului vizat există posibilitatea depășirii termenelor prevăzute de art. 46 alin. (6) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cercetarea disciplinară se efectuează și în lipsa magistratului. Cercetarea în lipsă nu afectează valabilitatea sa. Potrivit art. 46 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, după administrarea tuturor probelor, inspectorul le prezintă magistratului cercetat. Pentru prezentarea probelor, legea nu prevede să fie citat judecătorul cercetat sau să fie transmisă o citație cu 5 zile înainte de termen, motiv pentru care recurenta a fost înștiințată prin email să se prezinte la data de 12.07.2021, mijloc de comunicare folosit de aceasta pentru a transmite apărările sale. De regulă, prezentarea probelor are loc ia momentul ascultării magistratului cercetat, însă recurenta nu a răspuns la nicio invitație de a fi prezentă în cadrul procedurii disciplinare. În ceea ce privește încheierile din 08.06.2022 și 05.07.2022, consideră că secția de judecători în materie disciplinară, în mod legal, a respins solicitările recurentei, solicitări ce vizau limitele ascultării martorilor, întrucât în cadrul acestei cereri au fost invocate motive ce priveau înscrisurile în formă electronică, ce nu aveau legătură cu prezenta cauză, și aspecte ce făceau referire la fondul cauzei. De altfel, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis probele propuse de părți și a dispus ascultarea martorilor în cursul cercetării disciplinare. În ceea ce privește Hotărârea nr. 14J din 28.09.2022 a CSM, recurenta a contestat doar considerentele hotărârii, considerând că acestea nu au conferit eficiență jurisprudenței CEDO ce a fost evocată de-a lungul judecării cauzei disciplinare și secția disciplinară nu a constatat caracterul privat al grupului și, implicit, caracterul privat al conversațiilor din cadrul grupului. Obiectul abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiilor art. 99 lit. a) din Legea 303/2004, republicată este format din totalitatea normelor legale și/sau regulamentare, inclusiv cele de conduită care reglementează onoarea, probitatea profesională ori prestigiului justiției. Prin acțiunile sale, judecătorul a depășit limitele comportamentului permis magistratului în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, prin raportare la obligația de rezervă care îi incumbă acestuia. Precizează că postările în discuție trebuie considerate a fi făcute în cadrul unui grup public, astfel cum s-a statuat și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe de altă parte, obligația de rezervă a magistraților presupune, prin însăși natura sa, moderație și reținere și în ceea ce privește prezentarea opiniilor de către magistrat. Așadar, dreptul magistratului la liberă exprimare are o limită, și anume dreptul cetățeanului la o justiție independentă, echilibrată și verticală. De asemenea, libertatea de exprimare a unui judecător și/sau procuror are ca limită și protecția reputației sau drepturilor celorlalți colegi magistrați. Cu privire la incidența unei cauze de dezincriminare, urmare a intrării în vigoare, la 16.12.2022, a art. 271 din Legea nr. 303/2022, Inspecția Judiciară solicită respingerea apărărilor recurentei D., având în vedere că la data săvârșirii abaterii disciplinare și a cercetării acesteia era în vigoare Legea nr. 303/2004, republicată, care la art. 99 lit. a) prevedea că "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu constituie abatere disciplinară". Arată că Legea nr. 303/2022 a intrat în vigoare la 16.12.2022, moment ulterior datei la care secția pentru judecători în materie disciplinară s-a pronunțat în cauză. Intimata învederează că, analizând prevederile Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 317/2004, nu se regăsește vreo dispoziție prin care să fie consacrată posibilitatea constatării prescrierii sancțiunii, astfel cum a susținut recurenta. Pe de altă parte, chiar dacă legea nouă nu mai prevede abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, consideră recurenta Inspecția Judiciară că nu există o normă din materia disciplinară care să prevadă aplicarea unei acuzații în materie penală, cele două răspunderi fiind reglementate diferit. Față de cele expuse, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Întâmpinarea formulată de recurentul-intimat A. Recurentul A., prin avocat, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Inspecția Judiciară.

Întâmpinarea formulată de recurenta-intimată B. Recurenta B. a formulat, atașat cererii de recurs, întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Inspecția Judiciară.

Întâmpinarea formulată de intimatul C. Intimatul C., prin avocat a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Inspecția Judiciară.

Întâmpinarea formulată de intimatul E. Intimatul E. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Inspecția Judiciară și admiterea recursului formulat de D.. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători Cu titlu preliminar, față de faptul că recurenții și-au subsumat criticile unor cazuri de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurent și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31.05.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20.07.2018. Analizând recursul declarat de recurenta Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de recurs, recurenta inspecția Judiciară critică hotărârea atacată din perspectiva respingerii acțiunii disciplinare exercitate împotriva pârâților judecători, solicitând admiterea recursului și, rejudecând, admiterea acțiunii disciplinare pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004. Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu". Pentru existența laturii obiective a acestei abateri disciplinare, se cere ca magistratul, în exercitarea funcției sau în afara exercitării acesteia, să încalce standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăiește sau să se implice în activități ce prejudiciază reputația instanțelor ori a parchetelor sau a sistemului judiciar în ansamblul său. Săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, presupune ca judecătorul să uzeze de libertatea sa fundamentală la exprimare într-o modalitate care încalcă în mod grav și nejustificat obligația sa de rezervă. Potrivit art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii. Legea sancționează orice faptă, acțiune sau inacțiune, prin care judecătorii și procurorii desfășoară activități sau exercită funcții anume prevăzute de lege ca fiind incompatibile cu calitatea de magistrat. Pentru a asigura independența și imparțialitatea judecătorilor și procurorilor, legiuitorul a impus acestora interdicții care vizează desfășurarea unor activități care au fost apreciate ca fiind incompatibile cu poziția pe care o deține magistratul în societate. Astfel, prin legile privind reforma sistemului judiciar român au fost instituite o serie de măsuri care au drept scop asigurarea celor mai bune garanții de competență, independență și imparțialitate a judecătorilor, pentru instaurarea unui sistem juridic eficient și echitabil, care să asigure supremația legii și respectarea drepturilor și libertăților persoanelor. În legătură cu interdicțiile impuse judecătorilor și procurorilor în art. 8 din Legea nr. 303/2004 și în alte acte normative, trebuie avut în vedere statutul funcției de magistrat, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din acesta. Statutul de judecător deținut de pârâți impune acestora o anumită conduită; independența sistemului judiciar îi conferă magistratului drepturi, însă, în egală măsură îi impune obligații. Sfera interdicțiilor și incompatibilităților este mai extinsă în privința judecătorilor și procurorilor decât în privința altor categorii tocmai în considerarea statutului special al magistraților. Relativ la angajarea răspunderii în context disciplinar pentru conținutul mesajelor postate în cadrul grupului F. "G." menționate anterior, trebuie precizat că răspunderea disciplinară este definită ca fiind acea formă a răspunderii juridice, specifică dreptului muncii, ce constă în sancționarea faptelor ilicite, de încălcare cu vinovăție de către orice angajat a normelor legale, regulamentare, a obligațiilor de serviciu, calificate ca abateri disciplinare. În cazul magistraților, disciplina muncii a fost definită ca fiind acea ordine necesară impusă prin legi și regulamente pe care judecătorii și procurorii sunt datori să o respecte ca o garanție a înfăptuirii în condiții de eficiență și imparțialitate a actului de justiție, iar răspunderea disciplinară a judecătorilor este forma specifică de răspundere pentru săvârșirea cu vinovăție a unor fapte de încălcare a normelor constituționale, legale și regulamentare, prevăzute de lege ca abateri disciplinare. Răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere și are un caracter exclusiv personal, care poate fi dedus din caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă sau, în cazul judecătorilor, al raportului de muncă, astfel că nu poate fi angajat acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane. Pentru a fi reținută existența unei fapte cu caracter disciplinar este necesar ca aceasta să fie constatată dincolo de orice îndoială și să rezulte cu certitudine din probele administrate în cauză, situație ce nu se regăsește în cauza de față . Astfel, ceea ce li se impută pârâților judecători este conținutul unor mesaje postate în cadrul grupului F. "Forumul judecătorilor", mesaje publicate într-un articol de presă, și în privința cărora aceștia au susținut că nu le aparțin. Referitor la identificarea utilizatorilor care s-au conectat în rețeaua F. cu numele pârâților trimiși în judecată disciplinară, se reține că grupurile F. le oferă proprietarilor de pagini o platformă și instrumentele necesare pentru a comunica. Pentru grupuri există 2 setări de confidențialitate: grupuri publice care pot fi accesate de orice persoană, iar conținutul mesajelor/postărilor este vizibil publicului și grupurilor private al căror conținut poate fi vizualizat doar de către membri. Este cunoscut că pentru a crea un cont de F. este necesară introducerea unor date personale cum ar fi nume, prenume, adresa de e-mail, însă, este posibil, ca aceste date să fie fictive, fără a corespunde persoanei reale care administrează contul respectiv. În speță, în acord cu instanța disciplinară, se reține că pentru a putea fi reținută săvârșirea unei abateri disciplinare trebuie pe de o parte, demonstrată veridicitatea mesajelor apărute în mass-media, iar pe de altă parte, trebuie demonstrat că pârâții judecători sunt utilizatorii conturilor de F. folosite pentru înregistrare în cadrul grupului "G." și că pârâții sunt persoanele care au realizat, în mod efectiv, respectivele postări. Analizând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța disciplinară, că nu s-a făcut dovada faptului că autorii mesajelor apărute în mass-media ar fi judecătorii pârâți din prezenta cauză. Astfel, în condițiile în care prin probele administrate nu s-a stabilit cu certitudine identitatea autorilor postărilor apărute pe grupul "G.", simpla apariție în presă a acestor mesaje nu poate face dovada în sine a existenței unei fapte care să poată să fie imputată pârâților judecători. În același sens se reține că nici jurnaliștii care au publicat mesajele respective și nici Inspecția Judiciară nu au avut acces în mod direct și nemijlocit la conținutul original al postărilor. În plus, martorii audiați în fața secției disciplinare nu au fost în măsură să confirme legătura între conturile de utilizator folosite pentru a posta în cadrul grupului de discuții (utilizatori menționați ca și membri ai grupului) și pârâții judecători trimiși în judecată disciplinară. Se reține că, sesizarea Inspecției Judiciare s-a realizat urmare a apariției unui articol de presă pe site-ul www.x.ro, articol care era însoțit de o serie de imagini-capturi de ecran ale mesajelor imputate pârâților judecători. Relativ la veridicitatea conținutului acestor mesaje, instanța supremă reține că Inspecția Judiciară nu a avut acces direct la mesajele postate pe grupul "G.", iar, așa cum s-a arătat anterior, dar și în hotărârea atacată, martorii audiați în cauză nu au confirmat că postările făcute public ar aparține, în concret, vreunuia dintre pârâții judecători și nici nu au fost în măsură să precizeze conținutul mesajelor postate în cadrul grupului "Forumul judecătorilor". Din această perspectivă, nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a pârâților judecători pentru fapte ce aparțin unor utilizatori ai unei rețele de socializare doar pentru considerentul că pârâții ar avea calitatea de membri ai grupului "G.", în lipsa unor dovezi certe că postările reținute prin acțiunea disciplinară sunt reale și le aparțin. În consecință, instanța supremă constată că probele administrate în cauză nu sunt apte să creeze convingerea, dincolo de orice dubiu, că afirmațiile imputate pârâților judecători sunt reale și le aparțin astfel încât să poată antrena răspunderea disciplinară. Așadar, este corectă aprecierea instanței disciplinare în sensul că circumstanțele de fapt reliefate de probatoriul administrat nu sunt suficiente, în lipsa unor elemente obiectivate într-o situație concretă, pentru a se constata fără echivoc atât sub aspectul elementului material al abaterii, cât și al urmărilor pretins a fi produse, dubiu ce profită pârâților în aplicarea principiului in dubio pro reo. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021. Cu privire la recursul declarat de recurenta D. împotriva Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 și a încheierilor din 19 ianuarie 2022, 16 februarie 2022, 8 iunie 2022 și 5 iulie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte urmează a respinge ca lipsit de interes recursul, în considerarea argumentelor ce succed: Art. 32 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează condițiile de exercitare a acțiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes. Conform art. 33 teza I din C. proc. civ.: "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual." Înalta Curte reține că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a acțiunii civile, în oricare dintre formele sale de manifestare - cererea de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare. Totodată, în doctrină, s-a statuat că interesul trebuie să fie: legitim, respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat cererea. Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare a acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie. Existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia. Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut și actual este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs. În acest sens sunt și dispozițiile art. 458 din C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes. Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile sau a unei căi de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii formulate. Față de toate considerentele teoretice expuse anterior, se reține că prin Hotărârea nr. 14J din 28 septembrie 20, instanța disciplinară a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâților A. - judecător în cadrul Curții de Apel București, B. - judecător în cadrul Tribunalului Olt, C. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj, D. - judecător în cadrul Tribunalului Brașov și E. - judecător în cadrul Tribunalului Mehedinți pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004, republicată, ca neîntemeiată. În susținerea recursului incident promovat, recurenta D. a afirmat că, deși, soluția pronunțată este corectă, considerentele pe care se sprijină această soluție nu sunt și trebuie anulate pentru a evita a fi supusă unei eventuale proceduri de exercitare a acțiunii disciplinare vizând aceleași fapte. Or, în temeiul principiului fundamental ne bis in idem, această susținere este înlăturată. Astfel, cererea de recurs promovată de recurenta-pârâtă este lipsită de interes, demersul judiciar inițiat neavând pentru recurenta-pârâtă o finalitate practică din punct de vedere juridic, având în vedere că soluția pronunțată în cauză îi este favorabilă, fiind respinsă ca neîntemeiată acțiunea disciplinară împotriva recurentei D.. Prin urmare, față de situația concretă a speței, condiția caracterului născut și actual al interesului recurentei în declararea recursului nu este îndeplinită. Dată fiind soluționarea excepției lipsei de interes care urmează a fi admisă, se constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici din recursul promovat de recurenta D. și din recursurile incidente. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta D. împotriva încheierilor din 19 ianuarie 2022, 16 februarie 2022, 8 iunie 2022 și 5 iulie 2022 și a Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, ca fiind lipsit de interes. Pentru aceleași considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile incidente declarate de recurenții A. și B. împotriva încheierilor din 13 decembrie 2022, 16 februarie 2022 și 5 iulie 2022 și a Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 și pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, ca fiind lipsite de interes.