ÎCCJ, Decizia nr. 95/2024

Ședința publică din data de 15 aprilie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pârâtului A. - judecător în cadrul Curții de Apel Timișoara pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2022.

În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că faptele domnului judecător A. de instituire a unor măsuri asiguratorii împotriva unor persoane care nu au nicio calitate în actul de sesizare al instanței, cu încălcarea repetată a dispozițiilor art. 249 din C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 112

1

din C. pen., întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2023.

Hotărârea secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr. 25J din 15 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Curții de Apel Timișoara pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2022, ca neîntemeiată.

În motivare, raportat la situația de fapt expusă pe larg anterior, secția a constatat că aspectele invocate de Inspecția Judiciară cu privire la încălcarea normelor de drept prevăzute de art. 249 din C. proc. pen. și de art. 112

1

din C. pen. vizează modalitatea concretă de soluționare a cauzelor și temeinicia soluției adoptate prin prisma analizării probelor și a interpretării normelor de drept incidente în cauză, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței a cărei soluție poate fi cenzurată doar în căile de atac și nu poate face obiectul acțiunii disciplinare.

De asemenea, modul în care domnul judecător a înțeles să interpreteze normele de drept și să facă aplicarea dispozițiilor procesuale în cauză este rezultatul unui proces de interpretare și de determinare a înțelesului și conținutului acestor norme.

Ca atare, din perspectiva modului în care domnul judecător A. a apreciat asupra condițiilor de aplicabilitate ale dispozițiilor art. 249 din C. proc. pen. și art. 112

1

din C. pen., s-a reținut că nu se pot face aprecieri în legătură cu aceste aspecte, întrucât analiza legalității și temeiniciei hotărârilor pronunțate în cauzele respective presupune exercitarea unor prerogative jurisdicționale, care includ, în mod necesar, capacitatea de a decide pe baza unor norme de drept și în cadrul unei proceduri organizate, asupra unei situații de fapt și de drept care intră în competența instanței, cu respectarea principiilor publicității și contradictorialității, cerință care reflectă principiul statului de drept inerent sistemului Convenției Europene a Drepturilor Omului și protocoalelor sale adiționale.

Astfel, s-a constatat că susținerile Inspecției Judiciare cu referire la această abatere disciplinară pun în discuție chiar modalitatea concretă de aplicare a dispozițiilor legale procedurale enunțate raportat la cauzele deduse judecății, precum și temeinicia soluțiilor adoptate, acesta fiind atributul exclusiv al instanței a cărei soluție poate fi cenzurată doar în căile de atac și nu poate face obiectul acțiunii disciplinare.

În acest context, modul în care domnul judecător A. a înțeles să aplice dispozițiile legale care reglementează luarea unor măsuri asiguratorii reprezintă chestiuni de judecată, fiind rezultatul unui raționament logico-juridic și al unui proces de interpretare a dispozițiilor incidente, atribut esențial al activității de judecată propriu-zisă.

Astfel, instanța disciplinară a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 194/2014 a Curții Constituționale, în raport de care a apreciat că se poate reține existența acestei abateri disciplinare doar în situația în care există o vădită contradicție între dispozițiile legale aplicabile în materie și măsurile procesuale dispuse în cauza respectivă.

Or, în speță, pârâtul judecător a apreciat asupra aplicabilității dispozițiilor legale în funcție de situația de fapt și probele administrate în cauzele deduse judecății, soluțiile pronunțate fiind susținute de argumente juridice; mai mult, respectivele soluțiile, pronunțate de către domnul judecător A., au fost supuse controlului judiciar în condițiile legii.

Împrejurarea că instanța de control judiciar a desființat încheierile pronunțate de către domnul judecător A. nu este de natură a conduce la concluzia că acesta ar fi săvârșit abaterea imputată, de vreme ce conduita menționată nu a avut drept consecință vătămarea urmărită sau acceptată a unei persoane, cerință expres prevăzută de textul de lege.

Secția a constatat că susținerea pârâtului judecător A. referitoare la inadmisibilitatea exercitării acțiunii disciplinare față de dispozițiile art. 266 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2022 nu poate fi primită.

Așadar, ceea ce face obiectul verificărilor într-o procedură disciplinară având ca obiect abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022 este concretizarea normei juridice abstracte care exprimă voința legiuitorului într-o cauză determinată.

Din această perspectivă și în raport de materialul probator administrat în cauză, s-a constatat că faptele imputate pârâtului judecător A. cu referire la modalitatea de soluționare a dosarelor asociate dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara reflectă interpretarea și aplicarea normelor juridice reținute ca și temei de drept, nicidecum o exercitare cu rea-credință a funcției în scopul producerii unei vătămări.

Recursul exercitat împotriva hotărârii instanței disciplinare

Împotriva hotărârii disciplinare, Inspecția Judiciară a formulat recurs, susținând că este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, critică circumscrisă pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că nu s-a pus în discuție soluția pronunțată, ci modul de aplicare a normelor de drept material/procesual de către magistratul cercetat disciplinar.

Ceea ce i se impută domnului judecător este că a dispus, din oficiu, luarea unor măsuri asigurătorii asupra unor bunuri aparținând terților care nu aveau nicio calitate în actul de sesizare al instanței, fără a fi indicate elementele de fapt și circumstanțele concrete avute în vedere la instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilelor aparținând contestatoarelor, cu încălcarea repetată a dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 1121 C. pen.

Ulterior dispunerii măsurilor asigurătorii, care au fost desființate de instanța de control judiciar, magistratul a dispus printre altele, în baza art. 249 C. proc. pen., notarea în cartea funciară a împrejurării că imobilele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată formează obiectul material al infracțiunii de delapidare, potrivit Rechizitoriului emis în 10.05.2022 în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Caraș-Severin, dosar înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2022, în baza art. 902 alin. (2) pct. 19 C. civ. art. 17 și art. 18 alin. (2) pct. C. civ.) din Ordinul nr. 700/2014 din 9 iulie 2014 emis de directorul general al ANCP.

Inspecția Judiciară a apreciat că domnul judecător A. a dispus luarea de măsuri asigurătorii asupra unor bunuri aparținând terților, fără a se acorda posibilitatea S.C. B. S.A., una dintre contestatoare, de a depune probe în susținerea apărării. Trebuie menționat că măsura asigurătorie asupra bunurilor unui terț a fost dispusă în condițiile în care contestatoarea a fost citată, cu aproximativ 10 zile înainte de termen, pentru a se prezenta în fața judecătorului de cameră preliminară în dosarul penal nr. x/2022, având ca obiect "verificare măsuri asigurătorii".

Același obiect al dosarului rezultă și din practicaua încheierii contestate, în care s-a menționat "sesizarea din oficiu privind verificarea măsurilor asigurătorii dispuse față de intimata C. de Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Timișoara, în dosarul cu nr. x/2015"

Or, schimbarea obiectului cauzei chiar în ședința de judecată și respingerea cererii formulate de contestatoare în apărare sunt de natură a afecta dreptul la apărare al contestatoarei S.C. B. S.A..

Recurenta a apreciat că, prin insistența de luare măsurilor asigurătorii împotriva petentelor, domnul judecător A. a încălcat normele de drept privind instituirea sechestrului asiguratoriu, hotărârile pronunțate fiind în antiteză chiar cu hotărârile instanței superioare prin care s-a reținut că în faza procesuală respectivă nu există indicii prin care să fie contrazisă aparența bunei-credințe a proprietarilor actuali ai imobilelor și lipsind astfel de conținut hotărârile instanțelor de control judiciar.

S-a referit la argumentele instanței disciplinare, care a apreciat că faptele magistratului nu au avut drept consecință vătămarea părților, dat fiindcă a fost exercitată calea de atac împotriva încheierii, pentru că, raportat la prevederile art. 250 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul contestării măsurilor asigurătorii contestația nu suspendă executarea; așadar, cel puțin până la momentul soluționării acesteia de către instanța de control judiciar s-a produs o indisponibilizare a bunurilor petentelor cu consecința prejudicierii acestora.

Cele reținute de instanța disciplinară, în sensul că pentru a exista abaterea disciplinară imputată magistratului este necesar să existe o vădită contradicție între dispozițiile legale aplicabile în materie și măsurile procesuale dispuse sunt confirmate chiar de hotărârea instanței de control judiciar, prin care a fost casată încheierea pronunțată de magistrat și s-a constatat că aceasta cuprinde expuneri generale, reproduceri de texte de lege, fără a se indica, în concret, motivele care au determinat aprecierea de către judecătorul de cameră preliminară că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru luarea măsurii asigurătorii.

În acest context, recurenta apreciază că în mod nelegal secția a apreciat că a fost învestită de Inspecția Judiciară cu verificarea raționamentului logico-juridic al magistratului, întrucât, așa cum reiese din hotărârile instanțelor de control judiciar, încheierile de instituire a măsurilor asigurătorii sunt nemotivate, nefiind analizate susținerile părților.

În final, a solicitat admiterea recursului declarat de către Inspecția Judiciară împotriva hotărârii atacate, casarea Hotărârii nr. 25J din data de 15 noiembrie 2023, pronunțate de către secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2023 și reținerea spre rejudecare a acțiunii disciplinare, în limitele stabilite de art. 501 din C. proc. civ. în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare exercitate împotriva domnului judecător, cu consecința individualizării și aplicării unei sancțiuni disciplinare prevăzute de lege.

Apărările formulate de părți

Magistratul intimat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A susținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale abaterii disciplinare imputate, necesare angajării răspunderii disciplinare, respectiv săvârșirea unei fapte/greșeli cu caracter ilicit, cu vinovăție, care să fi cauzat un prejudiciu petentelor.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Cu titlu preliminar, față de faptul că recurenta și-a subsumat criticile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin hotărârea atacată, s-a reținut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I raportat la art. 272 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, întrucât domnul judecător și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea legii și nu a adoptat o măsură în afara dispozițiilor procesuale și procedurale.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, secția a constatat că aspectele invocate de Inspecția Judiciară cu privire la încălcarea normelor de drept prevăzute de art. 249 din C. proc. pen. și de art. 112

1

din C. pen. vizează modalitatea concretă de soluționare a cauzelor și temeinicia soluției adoptate prin prisma analizării probelor și a interpretării normelor de drept incidente în cauză, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței a cărei soluție poate fi cenzurată doar în căile de atac și nu poate face obiectul acțiunii disciplinare.

Or, a arătat secția, modalitatea în care domnul judecător a înțeles să interpreteze normele de drept sau dispozițiile procesuale în cauză și să facă aplicarea acestora situației de fapt, este rezultatul unui proces de interpretare și de determinare a înțelesului și conținutului respectivelor și, în consecință, reprezintă atributul esențial al activității de judecată propriu-zise, fiind excluse controlului administrativ și supuse controlului judiciar doar în căile de atac prevăzute de lege.

În acest sens, s-a făcut referire la considerentele Deciziei nr. 194/2014 a Curții Constituționale, paragraful 20, potrivit căruia "modul în care judecătorul interpretează și aplică legea într-o cauză dată nu este susceptibil de sancțiune disciplinară decât în măsura în care acesta încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane, sau atunci când nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual. Altfel spus, o neregularitate a hotărârii judecătorești constituie temei pentru formularea unei căi de atac, în timp ce răspunderea disciplinară poate fi antrenată în cu totul alte condiții decât cele prevăzute de lege pentru promovarea unei căi de atac."

Prin recursul formulat, Inspecția Judiciară a contestat aceste argumente, apreciind că soluția dată de secție este nelegală, pentru că în cadrul procedurii disciplinare nu s-a analizat soluția dată, ci modul de aplicare a normelor de drept material sau procesual de către magistratul respectiv.

În concret, s-a imputat magistratului în cauză că ar fi luat măsuri asiguratorii asupra unor bunuri aparținând terților care nu ar fi avut nicio calitate în actul de sesizare al instanței, fără indicarea elementelor de fapt sau a circumstanțelor concrete avute în vedere de domnul judecător.

Aceste susțineri sunt nefondate.

Potrivit art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2022, "Constituie abateri disciplinare: (…) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.".

La rândul său, art. 272 alin. (1) din același text normativ, definește această noțiune, arătând că "Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.".

Așa cum a reținut și instanța disciplinară, pentru atragerea răspunderii disciplinare a magistratului pentru săvârșirea abaterii anterior redate este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: latura obiectă a abaterii: încălcarea de către magistrat a unor norme de drept material sau procesual, latura subiectivă: încălcarea să aibă un caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicție cu norma legală, precum și urmarea imediată: generarea unor consecințe grave.

Realizând propria apreciere cu privire la situația de fapt, Înalta Curte reține, sub aspectul laturii obiective, că ceea ce se impută magistratului cercetat este chiar modalitatea concretă de aplicare a dispozițiilor legale procedurale enunțate raportat la cauzele deduse judecății, precum și temeinicia soluțiilor adoptate, acesta fiind atributul exclusiv al instanței a cărei soluție poate fi cenzurată doar în căile de atac și nu poate face obiectul acțiunii disciplinare.

Ca o primă chestiune, Înalta Curte subliniază că în procedura disciplinară, așa cum s-a arătat și în hotărârea recurată, nu sunt analizate legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de magistrat, ci se verifică dacă modul în care acesta și-a exercitat funcția întrunește elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de lege, respectiv Legea nr. 303/2022, cum s-a reținut în jurisprudența constată a Completului de 5 judecători (a se vedea, cu titlul de exemplu, Deciziile nr. 98/2023, nr. 97/2023, nr. 132/2023 și nr. 270/2023).

Așadar, ceea ce se analizează în prezenta cauză este dacă există o vădită contradicție între dispozițiile legale aplicabile în materie și măsurile procesuale dispuse de domnul judecător.

Conform art. 249 din C. proc. pen.:

"Alin. (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Alin. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Alin. (3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

Alin. (4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

Alin. (4

1

) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie".

Din cronologia evenimentelor, Înalta Curte reține următoarele:

În data de 30 mai 2022 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. x/2022, rechizitoriul emis în data de 10 mai 2022 în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Caraș-Severin prin care au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, fiind repartizat aleatoriu completului cu indicativul Penal - COR-CP14, avându-l ca titular pe domnul judecător A..

În cauză, au fost formate 19 dosare asociate, ce aveau ca obiect măsuri specifice procedurii de cameră preliminară.

Astfel, prin încheierea nr. 15/PI/CP/24.06.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.1.13, domnul judecător A., în baza art. 249 din C. proc. pen., în contradictoriu cu intimatele C. și S.C. B. S.A., a dispus instituirea sechestrului asiguratoriu, până la concurența sumei de 123.325.726 RON (reprezentând prejudiciul estimat) asupra dreptului de proprietate aflat în patrimoniul intimatei C. și până la concurența aceleiași sumei (reprezentând prejudiciul estimat) asupra dreptului de proprietate aflat în patrimoniul intimatei S.C. B. S.A., asupra unor bunuri dobândite de la intimata C..

Prin încheierea nr. 16/PI/CP/24.06.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.14, domnul judecător A., în baza art. 2502 din C. proc. pen., în contradictoriu cu intimatele D. și C., în calitate de moștenitorii legali ai defunctului E. și S.C. B. S.A., a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanțe din datele din 26.05.2016, și 12.12.2016; măsuri asiguratorii dispuse față de defunctul E.; și, în baza art. 249 din C. proc. pen., a menținut sechestrul asiguratoriu dispus prin ordonanța din data de 26.05.2016 asupra mai multor imobile aparținând S.C. B. S.A.; iar, în baza art. 249 din C. proc. pen., a ridicat sechestrul asiguratoriu dispus prin ordonanța din data de 26.05.2016 asupra unor imobile.

Împotriva acestor acte de procedură, s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege și, prin încheierea din data de 23 august 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.9, Înalta Curte de Casate și Justiție - Completul de 2 judecători a dispus, în temeiul art. 43 alin. (3) raportat la 43 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., reunirea dosarelor nr. x/2022, nr. y/2022/a1.11, nr. 544/59/2022/a1.13 și nr. 544/59/2022/a1.14 la dosarul nr. x/2022.9, constatând incidența dispozițiilor art. 43 alin. (3) raportat la 43 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., pentru a asigura o evaluare unitară a tuturor condițiilor de proporționalitate, a temeiurilor care justifică eventuala luare a măsurilor asigurătorii.

Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 2 judecători, prin încheierea nr. 634/18.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.9 având ca obiect contestațiile formulate de împotriva încheierilor de cameră preliminară pronunțate în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022/a1.14, nr. 544/59/2022/a1.9, nr. 544/59/2022/a1.10 și nr. 544/59/2022/a1.11, a dispus următoarele:

I. A admis contestațiile formulate de contestatoarele S.C. B. S.A. și C. împotriva încheierii de cameră preliminară nr. 15/PI/CP din data de 24.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.13, a desființat încheierea contestată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

II. A admis contestațiile formulate de contestatorii S.C. B. S.A., C. și D. împotriva încheierii de cameră preliminară nr. 16/PI/CP din data de 24 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.14, a desființat încheierea contestată și a constatat că rechizitoriul nu conține dispoziția prevăzută de art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

Prin aceeași încheiere au fost respinse, ca nefondate, celelalte contestații.

În rejudecare, prin încheierea nr. 24/CP/24.11.2022, pronunțată în dosarul x/2022, de un alt complet de judecată, (urmare admiterii cererii de abținere formulată de domnul judecător A.) a fost respinsă sesizarea din oficiu cu privire la luarea măsurilor asigurătorii a sechestrului asigurator față de bunurile intimaților C. și S.C. B. S.A..

În continuare, prin încheierea nr. 18/PI/CP/07.07.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.16, domnul judecător A., în baza art. 249 din C. proc. pen., în contradictoriu, între alții, cu S.C. B. S.A. și S.C. F. S.R.L., a dispus inclusiv instituirea sechestrului asiguratoriu asupra unor imobile aflate în patrimoniul intimatei S.C. F. S.R.L..

La acel moment procesual, s-a constatat că nu se dispune instituirea sechestrului asiguratoriu asupra dreptului de proprietate aflat în patrimoniul intimatei S.C. B. S.A. înscris asupra unor imobile.

Prin încheierea nr. 452/21.07.2022 în dosarul nr. x/2022.16, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției, - Completul de 2 judecători a admis contestația formulată de F. S.R.L. împotriva acestei încheieri, a dispus desființarea în parte a încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.

În rejudecare, prin încheierea nr. 21/CP/01.11.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.16*, de un alt complet de judecată, (urmare admiterii declarației de abținere formulată de domnul judecător A.) în baza art. 249 din C. proc. pen., în contradictoriu și cu S.C. F. S.R.L., s-a dispus instituirea sechestrului asiguratoriu și asupra dreptului de proprietate al intimatei S.C. F. S.R.L., asupra imobilului înscris în CF x Băile Herculane cu nr. CAD/top x pentru terenul în suprafață de 762 mp și cu nr. CAD/top x pentru construcții la sol 394 mp.; G., imobil situat în Băile Herculane str. x, jud. Caraș Severin; proprietatea S.C. F. S.R.L. sub B4 (identificat în actul de sesizare ca fiind G.).

Totodată, prin încheierea pronunțată în data de 28.11.2022 în dosarul nr. x/2022, domnul judecător A. a dispus, printre alte măsuri, în baza art. 249 din C. proc. pen. art. 902 alin. (2) pct. 19 din C. civ. art. 17 și art. 18 alin. (2) pct. C. civ.) din Ordinul nr. 700/2014 din 9 iulie 2014 emis de directorul general al ANCP, notarea în Cartea funciară a împrejurării că imobilele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată formează obiectul material al infracțiunii de delapidare - prevăzută și pedepsită de art. 295 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 308 și art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplic. art. 5 din C. pen. și art. 38 alin. (2) din C. pen., potrivit Rechizitoriului emis în data de 10.05.2022 în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Caraș-Severin, dosar înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2022.

Minuta a fost comunicată Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caransebeș, care a procedat la notarea mențiunilor corespunzătoare, fiind respinse cererile de reexaminare formulate în acest sens.

Ulterior, prin încheierea din data de 29.11.2022, în dosarul nr. x/2022, domnul judecător A. a constatat competența judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, în soluționarea cauzei, în faza camerei preliminare a procesului penal și s-a pronunțat asupra unor cereri și excepții invocate de inculpați.

În final, prin Încheierea finală cameră preliminară nr. 1/PI/CP/17.03.2023 (pronunțată după sesizarea Inspecției Judiciare în prezenta lucrare), domnul judecător A. a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Caraș-Severin.

Cu privire la instituirea măsurilor asiguratorii, prin Decizia nr. 19/2017, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că:

"Atunci când se instituie măsuri asiguratorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asiguratorie."

Înalta Curte are în vedere că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale care constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale unei persoane, prin instituirea unui sechestru, scopul urmărit fiind acela de a nu fi înstrăinate până la sfârșitul procesului penal și de a se asigura repararea prejudiciului.

Așadar, instituirea sechestrului asigurator nu este o judecată asupra unei acuzații în materie penală în cadrul căreia se administrează probe, legea prevede doar condiția de a exista o pagubă materială care să fie produsă prin infracțiune și să existe o constituire de parte civilă, fără a se impune ca organul de urmărire penală să facă dovada că se pregătește o activitate de ascundere, distrugere sau înstrăinare a bunurilor ce fac obiectul măsurii asiguratorii.

Aplicând toate aceste considerații teoretice la speța pendinte, în deplin acord cu instanța disciplinară, Înalta Curte reține, la rândul său, că măsurile procesuale dispuse de domnul judecător au fost susținute de argumente juridice, prin raportare la situația de fapt și probatoriul administrat, fiind nefondate criticile recurentei pe aceste aspecte.

Mai mult, împrejurarea că instanța de control judiciar a admis contestațiile formulate de părți împotriva măsurilor asiguratorii dispuse domnul judecător nu poate fi reținută ca un argument valabil al nelegalității măsurilor instituite de magistrat. Mai precis, desființarea încheierilor pronunțate de domnul judecător nu reprezintă o dovadă a faptului că aceste acte de procedură penală ar fi fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 249 din C. proc. pen., cum susține recurenta.

În deplin acord cu instanța disciplinară și contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte reține că aspectele referitoare la motivarea încheierilor au făcut obiectul analizei instanței în calea de atac a contestațiilor formulate împotriva respectivului act și excedează limitele prezentei analize a condițiilor de angajare a răspunderii disciplinare, în cadrul căreia nu se realizează o examinare a legalității sau temeiniciei măsurilor asiguratorii, cum s-a arătat anterior.

Așa fiind, Înalta Curte reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, nu sunt nu sunt întrunite cumulativ elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I raportat la art. 272 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de netemeinicie sau de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel că, în temeiul art. în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 25J din data de 15 noiembrie 2023, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2024.