ÎCCJ, Decizia nr. 96/2024

Ședința publică din data de 15 aprilie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pârâtului A. - judecător în cadrul Judecătoriei x pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022.

În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că faptele domnului judecător concretizate în amânarea succesivă a pronunțării, într-un număr de aproximativ 400 dosare, pentru perioade cuprinse între 17 zile și 10 luni, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022.

Hotărârea secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr. 22J din 1 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A.-judecător în cadrul Judecătoriei x și, în baza art. 273 alin. (1) |lit. a) din Legea nr. 303/2022, a aplicat domnului judecător sancțiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din același act normativ.

În motivare, sub aspectul situației de fapt, s-a constatat că în perioada 01.01.2022-31.12.2022, domnul judecător A. a rulat 4027 dosare, a pronunțat 979 dosare și a redactat 927 dosare, având o operativitate de 85,5%; în perioada 01.01.2023-10.07.2023, domnul judecător a rulat 3029 dosare, a pronunțat 755 dosare și a redactat 937 dosare.

Din datele statistice, a reieșit că domnul judecător a avut cel mai mare număr de dosare pronunțate în anul 2022, respectiv 979 dosare, următorii judecători în ordinea numărului de dosare pronunțate fiind B. - 957 dosare, C. - 908 dosare. D. - 894 dosare și E. - 830 dosare.

De asemenea, în anul 2023, domnul judecător figurează cu cel mai mare număr de dosare pronunțate, și anume 755 dosare; următorii judecători, în ordinea numărului de dosare pronunțate, fiind B. - 661 dosare, F. - 598 dosare, G. și H. - 559 dosare.

În cursul anului 2023, domnul judecător a participat la 13 ședințe de judecată, în calitate de judecător de permanență, iar, în cursul anului 2022, acesta a participat la 4 ședințe de permanență.

Analizând comparativ amânările de pronunțare dispuse de ceilalți judecători din cadrul secției civile, s-a constatat că aceștia au avut două sau trei amânări de pronunțare a câte 15 zile fiecare, existând situații în care complexitatea cauzei a determinat acordarea a patru până la șase amânări de pronunțare.

Din perspectiva modalității de lucru, s-a observat că, în majoritatea dosarelor în care a dispus amânarea pronunțării pe o perioadă îndelungată, domnul judecător a redactat hotărârea concomitent cu pronunțarea.

La data finalizării cercetării disciplinare, domnul judecător A. nu mai avea dosare în care să fi fost amânată pronunțarea și toate dosarele au fost redactate.

Instanța disciplinară a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.

Sub aspectul laturii obiective, cu referire la art. 6 și art. 396 alin. (1) din C. proc. civ., s-a constatat că starea de fapt rezultată din probe face dovada că domnul judecător a uzitat de instituția amânării de pronunțare în foarte multe cauze ce i-au fost repartizate spre soluționare, și nu doar cu titlu de excepție, de natură să afecteze grav drepturile persoanelor implicate în procedurile judiciare referitoare la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și a determina în mod nepermis de mult durata procedurilor judiciare.

Astfel, în perioada 1 ianuarie 2022 - 31 mai 2023, din cele 757 dosare în care domnul judecător a dispus amânarea pronunțării, într-un număr de aproximativ 400 de cauze a fost amânată pronunțarea cu depășirea termenului legal de 15 zile, durata de timp cu care s-a depășit fiind cuprinsă între 3 și 350 de zile.

Acest mod de lucru a avut ca efect prelungirea procedurii judiciare cu durate considerabile, creându-se premisele nesocotirii dreptului părților la un proces echitabil, pârâtul judecător dispunând amânarea succesivă a pronunțării, inclusiv în dosare care presupuneau soluționarea cu celeritate.

În raport de numărul foarte mare de dosare în care domnul judecător a dispus amânarea pronunțării, cu depășirea termenelor prevăzute de lege și de frecvența cazurilor în care a uzitat de această instituție, secția a apreciat că au fost afectate drepturile procesuale ale părților privind soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Aceasta deoarece, în intervalul de timp în care cauzele s-au aflat la judecător pentru deliberare, procedurile judiciare au fost întrerupte, împrejurare ce a determinat temporizarea soluționării cauzelor.

Secția nu a reținut apărarea domnului judecător, în sensul existenței unui volumul mare de activitate și a unui grad ridicat de complexitate a cauzelor, apreciind că tocmai modul de lucru adoptat de către acesta și lipsa de diligentă în gestionarea ședințelor de judecată au generat creșterea volumului de activitate, precum și efortul depus pentru îndeplinirea responsabilităților profesionale.

În consecință, volumul de activitate înregistrat de domnul judecător, deși considerabil, nu justifică, în mod obiectiv, nerespectarea dispozițiilor referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor, însă prezintă relevanță din perspectiva individualizării sancțiunii disciplinare.

Secția a reținut că nu au existat circumstanțe reale sau personale de natură a afecta îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu și de a înlătura, astfel, caracterul culpabil al faptelor ori de a justifica modul defectuos de lucru.

Sub aspectul laturii subiective, secția a constatat că vinovăția pârâtului judecător în săvârșirea faptei este dovedită și rezultă din modul în care acesta a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și rezultă din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluționării cauzelor expuse mai sus, precum și din modul în care acesta a înțeles să-și gestioneze activitatea.

În raport de argumentele de fapt și de drept expuse pe larg anterior, secția a reținut că nerespectarea dispozițiilor procedurale anterior citate are un caracter imputabil pârâtului, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrise unei culpe scuzabile, fiind întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 273 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, motiv pentru care a fost admisă acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva domnului judecător.

La individualizarea sancțiunii, secția a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptei săvârșite de pârâtul judecător.

Din perspectiva individualizării sancțiunii, prezintă relevanță faptul că după începerea cercetării disciplinare domnul judecător s-a mobilizat și a soluționat dosarele în care era dispusă amânarea pronunțării, aspect care demonstrează că acesta a conștientizat importanța responsabilităților profesionale care îi revin din perspectiva statutului deținut.

S-a avut în vedere și împrejurarea că domnul judecător a pronunțat cel mai mare număr de hotărâri din cadrul instanței și că domnul judecător nu a mai fost sancționat disciplinar, împrejurare ce conturează o îndeplinire corespunzătoare a obligațiilor profesionale până la acest moment.

Ca urmare, secția a apreciat că se impune aplicarea față de domnul judecător a sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022, constând în "avertisment" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din același act normativ.

Recursul exercitat împotriva hotărârii instanței disciplinare

Împotriva hotărârii de sancționare disciplinară, domnul judecător a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii disciplinare, apreciind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, sub aspectul laturii subiective, lipsind vinovăția.

În motivarea căii de atac, domnul judecător a subliniat că amânările de pronunțare ce îi sunt imputate au fost determinate de volumul foarte mare de activitate al instanței unde funcționează.

Astfel, domnul judecător a făcut referire la datele statistice din care rezultă că în cursul anilor 2022 și 2023, până în data de 10 iulie 2023, a pronunțat cele mai multe hotărâri dintre judecătorii secției civile, cu complexitatea totală cea mai mare, valori ce sunt considerabil mai mari decât cele ale colegilor, depunând dovezi/înscrisuri în acest sens.

A susținut că depășirea termenelor de pronunțare și motivare este singurul aspect care grevează în mod semnificativ calitatea activității profesionale, pentru că a preferat să nu facă rabat de la deliberarea bazată pe aprecierea completă și motivată asupra tuturor probelor și având în vedere toate motivele și apărările părților, demersuri care necesită o durată de timp care de cele mai multe ori nu a fost disponibilă, tocmai din cauza încărcăturii prea mari de dosare.

A combătut cele reținute în decizia de sancționare referitoare la dosarele în care a amânat pronunțarea succesiv, apreciind că întârzierile nu îi sunt imputabile, pentru că a depus efort susținut, având toate hotărârile redactate la momentul pronunțării, pentru a nu mai întârzia suplimentar părțile. Încărcătura cu care s-a confruntat în perioada de referință s-a datorat unor factori externi, cum a detaliat, respectiv încărcătura instanței.

Secția nu s-a pronunțat asupra apărării sale, în raport de Hotărârea nr. 2040/2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a stabilit un număr de 40 de cauze lunar tocmai pentru ca judecătorul să aibă timpul necesar pentru realizarea unui act de justiție de calitate, având în vedere că domnul judecător a avut și peste 120 de dosare pe o ședință.

Referitor la calitatea hotărârilor, domnul judecător a arătat că din totalul de 983 hotărâri pronunțate în anul 2022, au fost exercitate căi de atac doar față de 88 dintre acestea, iar rata de soluționare a dosarelor în anul 2022 se încadrează în limitele calificativului "eficient", în condițiile în care doar doi judecători ai secției civile se încadrează în calificativul "foarte eficient", patru judecători, inclusiv domnul judecător, în calificativul "eficient", iar ceilalți judecători ai secției în calificativele "suficient" și "insuficient", după cum rezultă din înscrisurile atașate.

Domnul judecător a arătat că secția nu a ținut cont de anumite aspecte care înlătura vinovăția sa, cum ar fi faptul că la nivelul instanței unde își desfășoară activitatea au existat complete fără judecător titular, la care a asigurat permanența. Ulterior lunii mai 2023, când au fost numiți în funcție 7 judecători noi, a rezultat o scădere semnificativă a volumului de muncă.

Domnul judecător a învederat argumente de natură medicale, respectiv a suferit de Covid în 2022, iar ulterior de sindromul postcovid, cu simptome persistente mai mult timp după infecție. De asemenea, a făcut referire la faptul că este tatăl a doi copii mici, de 1 an și jumătate și respectiv 5 ani, la data exercitării acțiunii disciplinare.

Domnul judecător a solicitat respingerea acțiunii disciplinare exercitate împotriva sa, arătând că la data finalizării cercetărilor pronunțase și redactase toate dosarele soluționate; așadar, ulterior datei de 10.07.2023, nu a mai avut nicio hotărâre de pronunțat sau de motivat și nu a mai înregistrat în nici o cauză vreo depășire a termenului de pronunțare sau de motivare, hotărârile fiind toate amânate cel mult o singură dată, pentru un termen în majoritatea cazurilor mai mic de 15 zile, și tot în majoritatea cazurilor hotărârile fiind motivate și închise în ziua pronunțării.

În prezent, la data de 24.11.2023, domnul judecător figura în ECRIS cu 1012 hotărâri pronunțate în anul 2023, următorii judecători având, în ordine, 845 hotărâri, 825 hotărâri, 816 hotărâri, 789 hotărâri, 774 hotărâri, 728 hotărâri etc, deci chiar și cu aproape 300 de hotărâri mai mult decât alți judecători cu o vechime și o continuitate în instanță de cel puțin 2 ani.

Apărările formulate de părți

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, apreciind că sunt nefondate criticile și apărările formulate în memoriul de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu titlu preliminar, se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Analizând recursul declarat în cauză, în raport cu aspectele invocate de recurentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin hotărârea atacată, s-a reținut că probele administrate fac dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, în ceea ce îl privește pe domnul judecător A..

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, mai sus redate, sub aspectul laturii obiective, instanța disciplinară a reținut situația de fapt descrisă, respectiv că s-a probat încălcarea, în mod repetat, de către domnul judecător a dispozițiilor referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Sub aspectul laturii subiective, instanța disciplinară a constatat că fapta domnului judecător a fost săvârșită cu vinovăție, ce rezultă din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluționării cauzelor expuse în hotărârea recurată.

S-a reținut că numărul foarte mare de dosare în care domnul judecător A. a dispus amânarea pronunțării în cauzele exemplificate pe larg, frecvența cazurilor în care a apelat la această instituție conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a pârâtului fața de acțiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

Au fost înlăturate apărările domnului judecător, legate de existența volumului mare de activitate și a unui grad ridicat de complexitate a cauzelor, cu motivarea că tocmai modul de lucru adoptat de către acesta și lipsa de diligentă în gestionarea ședințelor de judecată au generat creșterea volumului de activitate, precum și efortul depus pentru îndeplinirea responsabilităților profesionale.

Prin comparație cu activitatea colectivului din aceeași instanță, s-a apreciat că volumul de activitate înregistrat de domnul judecător A. a fost unul considerabil, fără însă a jusitifica, în mod obiectiv, nerespectarea dispozițiilor referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Aceste aspecte au dus la concluzia secției că nu au existat circumstanțe reale sau personale de natură a afecta îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu și de a înlătura, astfel, caracterul culpabil al faptelor ori de a justifica modul defectuos de lucru

Împrejurarea că domnul judecător a avut un volum de activitate considerabil, precum și efortul substanțial depus de domnul judecător care, după începerea cercetării disciplinare, s-a mobilizat pentru a soluționa toate dosarele aflate în amânări de pronunțare și pentru a diminua efectele negative ale nerespectarii obligațiilor profesionale, au fost avute în vedere de instanța disciplinară la individualizarea sancțiunii aplicate.

Realizând propria apreciere asupra condițiilor prescrise de lege pentru angajarea răspunderii disciplinare a domnului judecător sub aspectul săvârșirii abaterii prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători reține următoarele:

Potrivit acestei dispoziții legale, "Constituie abateri disciplinare: (…) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;".

Într-adevăr, potrivit art. 265 din Legea nr. 303/2022 "Judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar, contravențional și penal, în condițiile legii", iar art. 5 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevede, printre altele, că judecătorii au următoarele îndatoriri: să asigure, prin activitatea desfășurată, aplicarea legii; să respecte prevederile legale și cele ce rezultă din regulamente; să dea dovadă de competență profesională, precum și să soluționeze într-un termen rezonabil cauzele deduse judecății.

Sub aspectul laturii obiective, abaterea disciplinară anterior citată constă în neîndeplinirea obligației de a soluționarea cu celeritate a cauzelor sau întârziere repetată în efectuarea lucrărilor, iar sub aspectul laturii subiective trebuie ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, cu excluderea unor cauze de natură a exonera magistratul de răspundere disciplinară.

În cauza supusă judecății, Înalta Curte are în vedere situația de fapt, așa cum a fost pe larg expusă în hotărârea recurată, respectiv numărul mare de dosare în care a fost amânată pronunțarea perioade mari de timp, cum ar fi: cinci luni, șase luni, șapte luni, opt luni sau zece luni, aspecte ce nu au fost contestate de părți.

În egală măsură, Înalta Curte va ține cont și de apectele particulare ale cauzei, și anume că datele statistice au relevat că domnul judecător a avut cel mai mare număr de dosare pronunțate în anul 2022, respectiv 979, iar următorii judecători din cadrul aceleiași instanței au avut un număr mai mic, respectiv: 957, 908, 894 și 830.

În anul 2023, domnul judecător a pronunțat cele mai multe dosare, respectiv un număr de 755, prin comparație cu colegii, care au soluționat mai puține: 661, 598, 559; de asemenea, a participat la 13 ședințe suplimentare, în calitate de judecător de permanență.

Din datele statistice comunicate de conducerea Judecătoriei x, a reieșit că domnul judecător A. a amânat pronunțarea în 757 dosare, iar în aproximativ 400 de dosare amânările de pronunțare au depășit termenul de 15 zile, cea mai mare amânare de pronunțare fiind de aproximativ 10 luni.

Cu toate acestea, în majoritatea dosarelor în care a dispus amânarea pronunțării pe o perioadă îndelungată, domnul judecător a redactat hotărârea concomitent cu pronunțarea, pentru a nu prejudicia părțile, așa cum a detaliat în concluziile orale puse în fața Completului de 5 judecători, cu ocazia soluționării prezentului recurs.

În plus, în continuarea efortului de a depăși întârzierile în soluționarea cu celeritate a cauzelor, la data finalizării cercetării disciplinare, domnul judecător A. soluționase toate dosarele în care amânase pronunțarea, hotărârile fiind redactate și comunicate părților.

Ca urmare, având în vedere circumstanțele factuale dovedite, Înalta Curte constată caracterul neimputabil al întârzierilor în soluționarea cu celeritate a cauzelor cu care a fost învestit și pentru care a fost cercetat domnul judecător, apreciind, sub aspectul laturii subiective, că fapta acestuia poate fi circumscrisă unei culpe scuzabile, care nu este de natură a atrage răspunderea disciplinară.

În acest sens, se reține ca fiind fondată critica formulată prin memoriul de recurs, referitoare la volumul foarte mare de activitate datorat lipsei de personal a instanței (ceea ce s-a materializat în ședințe suplimentare de judecată), complexitatea cauzelor soluționate și modul specific de lucru în procedura de redactare a hotărârilor (pronunțarea cauzei concomitent cu redactarea hotărârii judecătorești); toate aceste împrejurări de fapt, necontestate de părți, care au dus întârzieri în soluționarea cu celeritate a cauzelor, constituie împrejurări obiective exoneratoare de răspundere și de înlăturare a caracterului imputabil al întârzierilor înregistrate.

În această apreciere asupra cauzei pendinte, Înalta Curte are în vedere circumstanțele particulare; pe de-o parte, că domnul judecător nu a mai fost sancționat disciplinar anterior în cei peste 10 ani de când îndeplinește funcția de judecător, ceea ce conturează o îndeplinire corespunzătoare a obligațiilor profesionale, iar pe de altă parte, că după începerea cercetării disciplinare, domnul judecător a depus eforturi susținute și a soluționat dosarele în care luase măsura amânării de pronunțare, concomitent cu redactarea și comunicarea respectivelor hotărâri judecătorești.

Așadar, domnul judecător a avut reprezentarea importanței responsabilităților profesionale ce îi revin, fiind reale apărările formulate prin recurs, în sensul că își exercită funcția cu bună-credință și responsabilitate, depunând toate eforturile pentru menținerea demnității și autorității instanței pe care o reprezintă, iar întârzirile imputate nu reprezintă un mod de lucru, ci o situație de excepție.

În circumstanțele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători reține că împrejurările obiective anterior redate constituie cauze de înlăturare a caracterului imputabil al întârzierilor înregistrate de domnul judecător în soluționarea cu celeritate a cauzelor, sens în care, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa hotărârea disciplinară și, rejudecând, va respinge acțiunea disciplinară ca neîntemeiată, reținând că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale abaterii disciplinare imputate, întrucât împrejurările obiective exoneratoare de răspundere înlătură caracterul imputabil al întârzierilor înregistrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva Hotărârii nr. 22J din data de 1 noiembrie 2023, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2023.

Casează hotărârea și, rejudecând, respinge acțiunea disciplinară ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2024.