ÎCCJ, Decizia nr. 283/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2020, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtului A. - judecător în cadrul Judecătoriei Brașov, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a și art. 99 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Prin Hotărârea nr. 2J din 20 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii: (i) a admis, în parte, acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva magistratului A. - judecător în cadrul Judecătoriei Brașov și, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a aplicat pârâtului sancțiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 99

1

alin. (2) din același act normativ; (ii) a respins acțiunea disciplinară pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) teza a II a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca neîntemeiată.

În motivarea hotărârii, instanța disciplinară a reținut situația de fapt expusă în continuare.

Dosarul x/2019, în care petenta S.C. B. S.R.L. a avut calitatea de reclamantă, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov, secția civilă, la data de 28.06.2019 și a fost repartizat aleatoriu completului C9, prezidat de doamna judecător C..

La primul termen de judecată din 12.08.2019, instanța a amânat judecarea cauzei și a acordat termen la 09.09.2019, dată pentru care pârâta Primăria Municipiului Brașov, prin consilier juridic, a primit termen în cunoștință.

S-a dispus citarea reclamantei, prin reprezentant legal, cu mențiunea de a preciza care sunt petitele cu care învestește instanța la acel moment, în urma modificării cererii de chemare în judecată, iar pentru cel de-al doilea petit al acțiunii, să precizeze cuantumul lucrărilor solicitate a fi executate de Primăria Brașov către B. S.R.L. și lucrările - cotă parte din contract sau dacă se referă la existența unor obligații viitoare.

S-a dispus citarea pârâtei D. S.A. Barcelona Sucursala București, cu o copie a cererii de modificare a cererii de chemare în judecată.

S-a comunicat pârâtei Primăria Municipiul Brașov o copie a cererii de modificare a cererii de chemare în judecată.

S-a constatat că pentru cel de-al treilea petit al acțiunii nu s-a stabilit taxă judiciară de timbru, fiind prorogată stabilirea taxei judiciare de timbru, după ce reclamanta va face precizările solicitate de instanță.

La termenul din 09.09.2019, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., judecata cererii formulate de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Brașov și D. S.A. Barcelona Sucursala București, având ca obiect anulare act, a fost suspendată.

Pentru a se pronunța în acest sens, după ce a luat act de depunerea unor precizări din partea reclamantei și după punerea acestora în dezbaterea părților prezente, instanța a reținut că: prin citația emisă la 16.08.2019, reclamantei i s-a pus în vedere să precizeze care sunt petitele cu care învestește instanța la acel moment, în urma modificării cererii de chemare în judecată, iar pentru cel de-al doilea petit al acțiunii să precizeze cuantumul lucrărilor solicitate a fi executate de Primăria Brașov către B. S.R.L. și lucrările - cotă parte din contract sau dacă se referă la existența unor obligații viitoare; până la termenul de judecată acordat pentru data de 09.09.2019, partea reclamantă nu a îndeplinit obligațiile mai sus expuse.

La data de 26.09.2019, ora 12:02, petenta-reclamantă a înaintat Judecătoriei Brașov, prin corespondență electronică, cererea de repunere pe rol a cauzei, prin care a arătat că înțelege să învestească instanța doar cu petitul al doilea al cererii modificatoare, sens în care a solicitat repunerea pe rol a cauzei și comunicarea taxei judiciare de timbru pe care o are de achitat în raport de precizările făcute.

La termenul din 11.11.2019, după ce a luat act de notele de ședință depuse de pârâta Primăria Municipiului Brașov și de reclamantă, împreună cu dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 352 de RON, date fiind susținerile pârâtei prezente și opoziția acesteia la repunerea cauzei pe rol, instanța a amânat judecarea cauzei și a acordat termen la 20.01.2020, dispunând citarea reclamantei cu mențiunea de a preciza exact cererea din cuprinsul cererii de repunere pe rol, respectiv de a preciza dacă este o veritabilă cerere de renunțare la judecată, bazată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

La termenul din 20.01.2020, după ce a pus în dezbaterea părților cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă la 26.09.2019, în raport de concluziile pârâtei prezente, instanța a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 02.03.2020, cu citarea reclamantei. De asemenea, la acest termen de judecată, instanța a luat act de faptul că, în mod clar, intenția reclamantei este aceea de a deduce judecății, în acel moment, doar cel de-al doilea petit al cererii modificatoare, referitor la raporturile juridice între aceasta și pârâta D. S.A. Barcelona Sucursala București; raportat la precizările formulate, a suplimentat taxa judiciară de timbru inițial stabilită la suma de 1.382,681 RON, pentru cererea formulată prin cel de-al doilea petit al cererii modificatoare; a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a suplimenta taxa judiciară de timbru cu suma de 1.148,151 RON, pentru cererea modificatoare; a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere de rol în cuantum de 691,34 RON, suplimentând, în acest sens, această taxă judiciară de timbru cu suma de 574,075 RON; a adus la cunoștință reclamantei faptul că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008, respectiv ale art. 42 alin. (2)-(4) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și faptul că, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, poate face cerere de reexaminare la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, care este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea camerei de consiliu din 20.02.2020, completul legal învestit a admis cererea de reexaminare formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., prin reprezentant legal, și a stabilit taxa judiciară de timbru datorată în cauză ca fiind de 1.564,52 RON pentru cel de-al treilea petit al acțiunii principale, respectiv al doilea petit al cererii modificatoare, exceptând dobânzile pretinse in cauză.

La termenul din 02.03.2020, instanța a constatat că au fost depuse la dosar, prin registratura instanței, note de ședință formulate de reclamantă la data de 25.02.2020, împreună cu dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.565 RON.

De asemenea, aceeași instanță a constatat că, prin soluția pronunțată în soluționarea cererii de reexaminare, s-a stabilit taxa judiciară de timbru finală în cuantum de 1.564,52 RON (fond plus cerere de repunere pe rol), numai pentru cel de-al treilea petit al acțiunii principale, respectiv cel de-al doilea petit al cererii de modificare pentru fond și numai pentru cererea de repunere pe rol pentru acest petit.

Față de apărările pârâtului D. S.A. Barcelona Sucursala București, în sensul că există două raporturi juridice diferite, precum și față de precizările reclamantei, în sensul că înțelege să deducă judecății raportul cu pârâta D. S.A. Barcelona Sucursala București, precum și față de faptul că suspendarea a avut loc la un moment în care instanța nu se pronunțase asupra competenței, instanța a pus în discuție disjungerea cauzelor și formarea unui nou dosar, având ca obiect capătul de cerere privind raportul juridic cu pârâta D. S.A. Barcelona Sucursala București.

Raportat la susținerile acestei pârâte, a fost acordat termen la 13.04.2020, dispunându-se citarea reclamantei cu mențiunea de a-și preciza poziția procesuală referitoare la deducerea spre judecată doar a raportului privind cel de-al treilea petit, respectiv raportul juridic cu pârâta D. S.A. Barcelona Sucursala București, în contextul precizărilor făcute la termenele anterioare, față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.

Prin rezoluție nedatată, aflată la dosarului cauzei, instanța a dispus suspendarea de drept a judecății pe durata stării de urgență, în temeiul art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020, fără efectuarea vreunui act de procedură.

Prin Rezoluția din 20.05.2020, aflată la dosarului x/2019, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 al Președintelui României și ale Hotărârii Colegiului de conducere al Judecătoriei Brașov nr. 11/12.05.2020, instanța a acordat termen de judecată la data de 15.06.2020, ora 13:00, Completul C 9, sala J1, pentru când a dispus citarea părților.

Citativul pentru termenul sus-menționat a fost întocmit de grefierul de ședință la 20.05.2020, ora 18:40, fiind citate cele trei părți procesuale, cu următoarea notă:

"In vederea discutării perimării cererii de chemare în judecată. Accesul părților în sala de ședință va avea loc cel mai devreme cu 10 minute înainte de ora stabilită si lăsarea dosarelor la a doua strigare se încuviințează de președintele completului numai în situații excepționale, în intervalul orar prestabilit pentru cauza respectivă, interval de o oră. Accesul în săli este permis pe măsura eliberării sălii astfel încât să nu fie depășit numărul de locuri disponibile".

De asemenea, citațiile au fost întocmite cu aceleași mențiuni, astfel cum reiese din datele accesate în aplicația informatică Ecris.

Conform Procesului-verbal nr. x din 03.06.2020, semnat de președintele secției civile și de grefierul-șef al secției, având în vedere faptul că doamna judecător C. se afla în concediu medical și nu putea asigura conducerea ședinței de judecată a completului C9 (fond, urgențe, fond funciar, perimări, cameră de consiliu) din 15.06.2020, s-a procedat, potrivit art. 110 alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la desemnarea domnului judecător A., din planificarea de permanență.

La termenul din 15.06.2020, dosarul nr. x/2019 s-a regăsit pe lista de ședință a completului C9-Perimări, ce a fost prezidată de domnul judecător A., în înlocuirea doamnei judecător C..

Prin notele scrise, înaintate prin corespondență electronică, la data de 14.06.2020, ora 22:57, petenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției perimării cererii de chemare în judecată, motivând în fapt și în drept solicitarea, cu trimitere la demersurile pe care le-a efectuat după suspendarea judecății și la semnificația juridică a acestora, din perspectiva condițiilor impuse de art. 416 C. proc. civ.

Din înregistrarea audio a ședinței de judecată din 15.06.2020, reiese că dosarul nr. x/2019, ce figura la poziția nr. 5 pe lista de ședință a cauzelor aflate în stare de perimare, a fost primul strigat, imediat după ora 13.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâții Primăria Municipiului Brașov și D. S.A. Barcelona Sucursala București, lipsă fiind reclamanta S.C. B. S.R.L.. Domnul judecător A. a invocat, din oficiu, excepția perimării și a acordat cuvântul părților prezente.

Ulterior acestui moment și înainte ca părțile să pună concluzii asupra excepției invocate, pârâtul-magistrat a exprimat anumite nelămuriri cu privire la menționarea dosarului pe lista de ședință a cauzelor aflate în stare de perimare, raportat la rezoluția prin care anterior se dispuseseră alte măsuri legale de precizare a unei cereri, exprimându-se textual:

"de ce era perimare, doamna grefier, mă ajutați un pic că sunt într-o permanența".

Cu toate acestea, domnul judecător A. a renunțat să clarifice situația concretă din dosar și, imediat după ascultarea concluziilor părților, s-a pronunțat, în ședință publică, în sensul admiterii excepției perimării invocate din oficiu. Pronunțarea soluției în ședință publică a fost consemnată ca atare, la ora 13:07, fără ca domnul judecător să se retragă pentru deliberare în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, prin sentința civilă nr. 2785 din 15 iunie 2020, a fost admisă excepția perimării acțiunii, invocată din oficiu, și s-a constatat perimată acțiunea având ca obiect "anulare act", formulată de reclamanta B. S.R.L., reprezentată legal prin administrator E., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Brașov, reprezentată legal prin primar, și D. S.A. Barcelona - Sucursala București.

Din practicaua și dispozitivul acestei hotărâri, reiese că domnul judecător A. a invocat, din oficiu, excepția perimării acțiunii, fără ca, în prealabil, să fi pus în discuția părților și să se fi pronunțat cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de petentă la data de 26.09.2020 și nesoluționată până la acel moment.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Din punct de vedere al laturii obiective, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, raportat la dispozițiile art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, că poate intra în sfera răspunderii disciplinare adoptarea unei decizii în afara oricăror prevederi procesuale sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată și de bună-credință) nu poate găsi o justificare. Astfel, pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greșeli care au un caracter evident, neîndoielnic și cărora le lipsește orice justificare, fiind în vădită contradicție cu dispozițiile legale.

Legiuitorul a circumscris sfera încălcării normelor de drept material sau procesual la acelea de o gravitate deosebită, iar practica jurisdicțională în materie a conturat această gravitate raportat, în special, la consecințele asupra valabilității actelor întocmite de magistrat, a duratei procedurilor sau care produc o vătămare gravă a drepturilor și intereselor părților.

Intră în sfera răspunderii disciplinare acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual pentru care un observator rezonabil (persoană informată și de bună-credință) nu poate găsi o justificare.

Pentru a putea reține existența răspunderii disciplinare, în raport cu abaterea disciplinară menționată, este necesar a analiza existența elementelor specifice răspunderii disciplinare, și anume: existența faptei ilicite; a urmării acesteia - în cazul de față, o atingere adusă de către pârât, prin exercitarea funcției de judecător, a relațiilor sociale constând în bunul mers al activității desfășurate, al actului de justiție; raportul de cauzalitate între existența faptei și urmarea produsă; precum și existența vinovăției.

Potrivit art. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, republicată și modificată, judecătorii au îndatorirea să asigure, prin activitatea desfășurată, respectarea legii, să respecte prevederile legale și ale regulamentelor și să dea dovadă de competență profesională.

Judecătorul este obligat, prin natura funcției, să cunoască și să respecte regulile procedurale referitoare la activitatea de judecată, trebuind să dea dovadă de competență profesională, pentru asigurarea respectării și aplicării legii, iar pe de altă parte, este obligat să cunoască și să-și asume efectele încălcării normelor procedurale, atâta vreme cât acestea sunt prevăzute în mod expres, clar și fără echivoc în dispozițiile legale generale.

Conduita profesională a domnului judecător trebuie privită din perspectiva prevederilor procesual civile generale/speciale care guvernează modul de soluționare a cauzelor.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, instanța disciplinară a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., ce reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului, raportat la dispozițiile art. 416 alin. (1) și (2) și art. 417 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 417 C. proc. civ. prevăd că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Referitor la situația de fapt, instanța disciplinară a reținut că, în ședința de judecată din data de 15.06.2020, domnul judecător A. nu a observat că dosarul nr. x/2019 era menționat din eroare pe lista de ședință a C9-perimări (la nr. 5), în condițiile în care grefierul de ședință citase părțile cu alte mențiuni decât cele dispuse de președintele de secție cu ocazia repunerii pe rol a dosarelor, după încetarea stării de urgență.

De altfel, spre deosebire de celelalte dosare aflate pe lista de perimări (dosar nr. x/2018, dosar nr. x/2018, dosar nr. x/2017, dosar nr. x/2016), în dosarul nr. x/2019 nu era întocmit referatul asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea, în condițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.. Or, dacă domnul judecător A. ar fi studiat temeinic dosarele ar fi constatat, pe de o parte, lipsa referatului mai sus-menționat în dosarul nr. x/2019 - dosar care nu se afla în acest stadiu procesual, iar, pe de altă parte, citarea eronată a părților în vederea discutării excepției perimării.

Astfel, din declarația doamnei F., grefier de ședință s-a reținut că, deși din rezoluția președintelui de secție reieșea că dosarul nr. x/2019 nu era în stadiul de perimare, din eroare a întocmit citativul "în vederea perimării" și a și citat părțile cu această mențiune, respectiv 1-a trecut pe lista cauzelor aflate în stare de perimare pentru ședința din 15.06.2020, ora 13. Grefierul de ședință a dus dosarele spre studiu domnului judecător A. cu aproximativ o săptămână anterior datei ședinței, și, nici în acel moment, nu și-a dat seama că dosarul nr. x/2019 nu se afla în stadiul de perimare.

De asemenea, prin Referatul din 10.08.2020, grefierul de ședință a susținut că "având în vedere volumul mare de muncă, citarea părților pentru termenul de judecată din data de 15.06.2020, cu mențiunea "în vederea discutării perimării cererii de chemare în judecată", a fost emisă din eroare, în sensul că în data de 20.05.2020 acesta a citat și în alte dosare cu această mențiune. Notele de ședință, precum și orice alte înscrisuri care sosesc prin e-mail sau fax, în ziua ședinței, se aduc de către serviciul registratură sau arhivă, în sală, indiferent de ora la care este programat dosarul. Actele de procedură care se aduc în sală, ulterior începerii ședinței de judecată, sunt atașate la dosar, pentru a fi vizualizate de către judecător, la momentul strigării cauzei. Având în vedere că "notele de ședință au fost aduse de către registratură în timpul ședinței de judecată, este posibil ca domnul judecător să le fi văzut după pronunțare, având în vedere și viza acestuia".

Din referatul întocmit la aceeași dată de către grefierul-registrator se reține:

"Referitor la notele de ședință vizând dosarul civil nr. x/2019 trimise de S.C. B. S.R.L. prin e-mail în data de 14.06.2020 ora 22:57, au fost listate în data de 15.06.2020 la prima ora, înregistrate în ECRIS la numărul de dosar si predate grefierului de ședință al completului C9 la ora 9:00 întrucât dosarul avea termen în data de 15.06.2020".

Împrejurarea că a fost desemnat să conducă ședința de judecată ca permanență a titularului completului nu reprezintă o justificare pentru modul în care pârâtul-judecător A. a înțeles să gestioneze activitatea de studiere a dosarelor. Astfel, deși grefierul de ședință i-a adus dosarele cu cinci zile înainte de ședință, totuși domnul judecător a studiat superficial dosarul nr. x/2019, neobservând că, în cauză, ulterior suspendării judecății din 09.09.2019, petenta a formulat cerere de repunere pe rol (26.09.2019), iar la termenul din 02.03.2020, urmare a precizărilor petentei și a achitării taxei judiciare de timbru - atât pentru capătul de cerere pentru care și-a menținut pretențiile, cât și pentru cererea de repunere pe rol - instanța a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a-și preciza poziția procesuală referitoare la deducerea spre judecată numai a raportului privind petitul al treilea . Prin urmare, nu se poate susține că reclamanta nu a făcut demersuri în sensul reluării judecății suspendate la 09.09.2019, în condițiile în care și-a îndeplinit toate obligațiile stabilite în sarcina sa de către instanță, inclusiv din perspectiva achitării taxelor judiciare de timbru.

Revenind la ziua desfășurării ședinței de judecată, probele administrate au relevat faptul că, nici cu ocazia strigării cauzei, domnul judecător A. nu a observat vreunul dintre aceste aspecte, invocând din oficiu excepția perimării și acordând cuvântul părților prezente, practic ignorând toate demersurile întreprinse anterior de către reclamantă pentru reluarea judecății, începând cu cererea de repunere pe rol din 26.09.2019.

Relevant este și faptul că, deși domnul judecător A. a avut anumite nelămuriri cu privire la menționarea dosarului pe lista de ședință a cauzelor aflate în stare de perimare, raportat la rezoluția prin care anterior se dispuseseră alte măsuri, solicitând chiar și ajutorul grefierului de ședință, întrucât dumnealui este:

"într-o permanență" (aspect ce reiese din înregistrarea audio a ședinței de judecată: 04:13:27 - 04:17:10, dosar cercetare disciplinară), totuși, fără a clarifica aceste aspecte și fără să întrerupă ședința de judecată pentru a se retrage pentru deliberări, a admis excepția perimării invocată din oficiu și a pronunțat această soluție în ședința publică la ora 13:07 (înregistrare audio a ședinței de judecată).

Potrivit dispozițiilor art. 395 alin. (1) C. proc. civ., după închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să pronunțe.

Deși domnul judecător A. avea posibilitatea să se retragă pentru deliberare în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., tocmai pentru a lămuri, sub toate aspectele, circumstanțele concrete din cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, totuși acesta a ales să pronunțe soluția cu privire la excepția perimării în ședință publică. Dacă s-ar fi retras pentru deliberări, mai ales că avea propriile nelămuriri legate de menționarea dosarului pe lista cauzelor aflate în stare de perimare, ar fi fost evitată situația care face obiectul prezentei acțiuni disciplinare, această abordare a pârâtului fiind expresia gravei neglijențe.

Ulterior pronunțării, în ședință publică, a soluției, au fost prezentate domnului judecător note scrise depuse de reclamantă, prin care aceasta a solicitat respingerea excepției perimării cererii de chemare în judecată, motivând, în fapt și în drept, solicitarea cu trimitere la demersurile pe care le-a efectuat după suspendarea judecății și la semnificația juridică a acestora, din perspectiva condițiilor impuse de art. 416 C. proc. civ.

Maniera în care domnul judecător A. a administrat actul de justiție în dosarul nr. x/2019 se circumscrie unei încălcări atât a principiilor fundamentale ce guvernează procesul civil, cât și a normelor de procedură ce reglementează regimul juridic al perimării cererii de chemare în judecată.

Având în vedere aspectele prezentate anterior, s-a reținut că domnul judecător A. a făcut, în mod greșit, aplicarea în cauză a dispozițiilor prevăzute de art. 416 și următoarele din C. proc. civ., fără să observe că termenul de perimare nu era împlinit în cauza ce făcea obiectul dosarului nr. x/2019, în condițiile existentei unei cereri de repunere pe rol asupra căreia nu se pronunțase, cerere depusă anterior împlinirii termenului de perimare, și a unor demersuri concrete din partea reclamantei, care și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de către instanță.

Față de aceste considerente, instanța disciplinară a apreciat că fapta pârâtului, astfel cum a fost descrisă anterior, se circumscrie elementului material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la latura subiectivă, instanța disciplinară a reținut că, pentru a se stabili existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 99

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 - exercitarea funcției cu gravă neglijență prin încălcarea din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil a normelor de drept procesual, este necesar a se avea în vedere definiția noțiunii de gravă neglijență.

Textul art. 99

1

din Legea nr. 303/2004, modificată, în care legiuitorul definește reaua-credință și grava neglijență, circumscrie sfera încălcării normelor de drept material sau procesual la acelea de o gravitate deosebită, care au consecințe asupra valabilității actelor întocmite de magistrat, a duratei procedurilor sau care produc o vătămare gravă a drepturilor și intereselor părților.

Astfel, pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuție însăși valabilitatea actelor întocmite de judecător și procuror și pentru care un observator rezonabil (persoană informată și de bună-credință) nu poate găsi o justificare.

Prin folosirea sintagmei "gravă neglijență", legiuitorul a stabilit gradul culpei ca fiind cel al "culpei lata". Prin urmare, pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greșeli care au un caracter evident, neîndoielnic și cărora le lipsește orice justificare, fiind în vădită contradicție cu dispozițiile legale.

Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, pentru aprecierea acestei forme de vinovăție, trebuie luat drept model criteriul adoptat în dreptul civil, care este unul obiectiv, completat și cu elemente de ordin subiectiv ce țin de circumstanțele concrete care decurg din locul, timpul, împrejurările în care a fost comisă fapta, calitățile și pregătirea autorului.

În doctrina și jurisprudența civilă, s-a conturat un astfel de criteriu obiectiv prin admiterea unui tip abstract care să constituie un model de comparație, respectiv cel al "omului diligent".

Aplicând acest criteriu obiectiv la segmentul de activitate pe care îl presupune înfăptuirea actului de justiție, etalonul ar trebui să fie cel al "magistratului diligent", care acționează cu grijă față de interesul public de înfăptuire a justiției și de apărare a intereselor generale ale societății, care își subordonează comportarea sa exigențelor ce decurg din îndatoririle profesionale și normele deontologice pe care trebuie să le respecte.

Caracterul grav și neîndoielnic al încălcării dispozițiilor legale menționate anterior rezultă din claritatea normelor în discuție și care nu implică interpretări diferite. Modul în care domnul judecător A. a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor ce reglementează instituția juridică a perimării este lipsit de orice justificare din perspectiva normelor procedurale aplicabile, fiind vorba de o încălcare evidentă a legii.

Prin modul în care a înțeles să-și exercite funcția de judecător, acesta nu a dat dovadă de diligență și nu a acționat în sensul respectării dispozițiilor legale care reglementează procedura perimării cererii de chemare în judecată.

Relevantă din perspectiva atitudinii domnului judecător este și modalitatea în care a înțeles să își formuleze apărările. Astfel, în declarația dată în faza de cercetare disciplinară domnul judecător a susținut, în esență, următoarele:

"a studiat dosarele, iar în ceea ce privește dosarul ce face obiectul sesizării petentei, a considerat că ar fi îndeplinite condițiile perimării; ulterior venirii înscrisului de la reclamantă, a apreciat că soluția pronunțată nu a fost cea legala; abia în sală a observat că, din cele 5 dosare aflate pe lista de perimări din data de 15.06.2020, în acest dosar nu era întocmit referatul prevăzut de art. 420 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., sens în care a întrebat grefierul de ședință ce e cu acel dosar și nu își amintește să îi fi clarificat situația. Prin urmare, a invocat din oficiu excepția, a dat cuvântul părților prezente și apoi a pronunțat soluția în sală, cu indicarea și a orei pronunțării - 13:07; grefierul de la registratură - doamna G. a adus grefierului de ședință, în sală, notele înaintate de reclamantă prin corespondență electronică, ulterior pronunțării în ședință publică a soluției; nu contestă că acestea ar fi fost imprimate în dimineața acelei zile, înainte de ora 9, însă în sala de ședință susține că au fost aduse grefierului abia după ora 13:07; după ce grefierul registrator a înmânat grefierului de ședință notele, doamna F. i le-a înmânat judecătorului care a pus viza:

"Pr: 15.06.2020, după pronunțare" și a semnat, apoi, uitându-se pe conținutul lor, a realizat că a greșit și a și spus acest lucru, putând fi auzit pe înregistrare: nu a făcut referire în considerentele hotărârii la demersurile făcute de reclamantă ulterior suspendării judecății, în scopul repunerii cauzei pe rol, deși putea să arate că, într-adevăr, reclamanta efectuase acte în cauză și că nu se impunea perimarea, pentru a nu exista contradicție între considerente și dispozitiv, mai ales că pronunțase soluția în ședință publică; situația putea fi remediată doar prin exercitarea căii de atac de către petentă".

Ulterior, în cadrul apărărilor formulate în fața secției, pârâtul-judecător și-a schimbat poziția, susținând că soluția pronunțată cu privire la excepția perimării este legală și temeinică raportat la situația concretă a dosarului, că nu a încălcat dispozițiile legale atunci când a admis excepția perimării.

Instanța disciplinară a reținut că, în acest context, o abordare riguroasă a cauzei deduse judecății ar fi permis domnului judecător A. să observe că reclamanta depusese o cerere de repunere pe rol și îndeplinise obligațiile puse în vedere de instanță anterior termenului din 15.06.2020. Mai mult, nici în ședința publică domnul judecător nu a manifestat o minimă diligență în acest scop, pronunțând soluția în mod public, în cursul ședinței, fără a mai studia dosarul încă o dată.

Din perspectiva îndatoririlor pe care le implică funcția deținută, domnul judecător avea obligația de a studia cu responsabilitate toate dosarele cu a căror soluționare a fost învestit, chiar dacă asigura permanența pentru un complet în lipsa titularului. Această situație nu constituie o împrejurare care să justifice abordarea superficială a domnului judecător, cu atât mai mult cu cât pârâtul avea posibilitatea să clarifice situația dosarului nr. x/2019 și în sala de ședință.

Având în vedere că nu poate fi invocată propria culpă în justificarea unei acțiuni ilicite, instanța disciplinară a reținut că pârâtul avea posibilitatea să prevadă urmarea faptelor sale, acceptând ca, prin studierea superficială a cauzei, să se producă consecințe de tipul celor din cauza de față.

Cu privire la condiția producerii unei consecințe grave asupra înfăptuirii actului de justiție, determinată de încălcarea unor îndatoriri profesionale, urmează a se observa că, prin constatarea intervenirii perimării cererii de chemare în judecată, reclamantei S.C. B. S.R.L. i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în modalitatea îngrădirii accesului la justiție, în sensul că cererea formulată nu a fost supusă unei analize pe fond.

În acest context, s-a constatat că justificările domnului judecător A. nu pot prima în raport cu superficialitatea manifestată în studierea actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, cu ignorarea consecințelor grave pe care o astfel de indiferență a unui magistrat le poate cauza și nu pot fi reținute ca justificări pertinente și suficiente în aprecierea unei culpe scuzabile.

Referitor la volumul de muncă, instanța disciplinară a reținut că, în intervalul 1 ianuarie 2020 - 30 iunie 2020, domnul judecător A. a prezidat nouă ședințe de judecată, față de o medie de șapte ședințe/judecător; a rulat 680 de dosare, față de o medie de 700 dosare/judecător și a soluționat 381 de cauze, față de o medie de 286 de dosare/judecător, revenindu-i spre motivare 181 de hotărâri, raportat la o medie de 102 hotărâri/judecător.

Complexitatea cumulată a dosarelor revenite domnului judecător A. spre soluționare a fost de 1.420 de puncte.

La nivelul instanței, în perioada 29.01.2020-12.02.2020, activitatea de judecată a cauzelor a fost suspendată, cu excepția cauzelor urgente atât în materie penală, cât și civilă, în temeiul Hotărârilor nr. 3/29.01.2020 și nr. 4/05.02.2020 ale Adunării generale a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Brașov.

În perioada 12.03.2020 - 31.03.2020, prin Hotărârea nr. 7 a Adunării generale a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Brașov, având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători nr. 191 din 10.03.2020, s-a dispus suspendarea activității de judecată cu preschimbarea termenelor de judecată și judecarea cauzelor urgente, atât în materie penală, cât și civilă, în contextul situației generate de răspândirea la nivel național a infecției cu SARS-COV-2.

În perioada stării de urgență (16.03.2020 - 14.05.2020) instituită pe teritoriul României prin Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 și prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/14.04.2020, judecarea proceselor civile s-a suspendat de plin drept pe durata stării de urgență, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop, cu excepția cauzelor de urgență deosebită.

De asemenea, în perioada de referință, domnul judecător nu a îndeplinit atribuții extrajudiciare.

Prin urmare, volumul de activitate, precum și aspectele referitoare la situația activității desfășurate de domnul judecător A. în perioada de referință nu sunt în măsură să justifice culpa judecătorului și nici să conducă la exonerarea acestuia de răspunderea disciplinară, aceste împrejurări putând avea, eventual, caracterul unor elemente de circumstanțiere a sancțiunii.

Mai mult, ședința de judecată din 15.06.2020 (73 dosare având ca obiect: perimări-5, validare poprire-4, contestație la executare-5, ordonanță de plată-3, ordonanță președințială-1, cereri valoare redusă-12, reexaminare anulare cerere-2, anulare act-1, reexaminare amendă judiciară-1, consfințire acord mediere-1, îndreptare eroare materială-1, reexaminare ajutor public judiciar-1, certificare titluri executorii europene-1, rectificare carte funciară-2, acțiune pauliană-1, pretenții-3, partaj judiciar-1, obligație de a face-1, abitație-1, prestație tabulară-1, anulare proces-verbal-16, grănițuire-1, acțiune constatare-2, revendicare imobiliară-1, uzucapiune-3, constatare nulitate act-1, succesiune-1) a fost prezentată judecătorului spre studiu cu cel puțin cinci zile anterior acestei date, existând astfel timp suficient pentru un studiu adecvat al dosarelor.

Apărările magistratului în sensul că, dacă ar fi fost prejudiciată, petenta B. S.R.L. putea să declare recurs, nu pot fi primite în condițiile în care acesta, indiferent de poziția procesuală ulterior adoptată de parte, avea obligația de a cunoaște legea, iar, din perspectiva statutului profesional, trebuia și putea să prevadă că încălcarea normelor de procedură produce efecte prejudiciabile drepturilor procesuale ale părților.

Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor de procedură încălcate, forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta este aceea a gravei neglijențe, deoarece nu se poate reține o împrejurare care să poată justifica încălcarea, de către un judecător, a normelor procesual civile.

Față de toate aceste circumstanțe, instanța disciplinară a apreciat că fapta pârâtului nu se circumscrie unei culpe scuzabile, de natură a înlătura răspunderea disciplinară a acestuia, cu atât mai mult cu cât dispozițiile legale încălcate sunt clare, nefiind susceptibile de interpretări contradictorii.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța disciplinară a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2004

Potrivit art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea, în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat.

Din analiza acestei dispoziții legale, reiese că legiuitorul a înțeles să incrimineze două ipoteze și anume: utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat și motivarea în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat.

Activitatea de motivare înseamnă prezentarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților, analizarea probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.

Referitor la teza a II-a a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, o hotărâre judecătorească presupune aplicarea legii la o situație de fapt, cele două premise principale fiind faptele și legea, iar concluzia fiind ceea ce dispune judecătorul.

Între aceste elemente, ca în orice raționament, trebuie să existe o strânsă legătură, astfel încât nu numai premisele, dar și concluzia trebuie să fie valide, adevărate, soluția menționată în dispozitiv fiind rezultatul aplicării legii la situația de fapt.

Raportat la situația de fapt din speță, instanța disciplinară a reținut că, prin sentința civilă nr. 2785 din 15.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, pârâtul-judecător A. a admis excepția perimării acțiunii invocate din oficiu și, pe cale de consecință, a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta B. S.R.L.

Referitor la latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, instanța disciplinară a constatat că faptele imputate domnului judecător A. și în raport de care se susține că a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 sunt aceleași cu faptele reținute de reclamantă, precum și de secție în conținutul constitutiv al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Astfel, abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 99

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost reținută în sarcina pârâtului judecător prin prisma faptului că acesta a încălcat, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept procesual referitoare la instituția juridică a perimării, încălcare de natură a atrage, în mod inerent, și o motivare a hotărârii în sensul soluției pronunțate (de constatare a perimării cererii de chemare în judecată ca urmare a admiterii excepției perimării invocate din oficiu).

În speță, conduita culpabilă a pârâtului-judecător, constând în nerespectarea dispozițiilor art. 416 și următoarele C. proc. civ., a avut drept consecință modul în care acesta a conceput considerentele sentinței civile nr. 2785 din 15.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, fără însă ca această faptă să poată fi circumscrisă, în mod distinct, conținutului constitutiv al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2004. O interpretare contrară ar determina angajarea răspunderii disciplinare a magistratului din perspectiva a două abateri disciplinare distincte, pentru una și aceeași faptă. Astfel, s-ar ajunge la situația unei "duble incriminări", situație nepermisă de lege.

Or, răspunderea juridică a unei persoane este reglementată de principiul potrivit căruia unei singure violări a normei juridice îi corespunde o singură imputare, principiu din care rezultă că nimeni nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă (non bis in idem).

Având în vedere că fapta pârâtului, constând în nerespectarea dispozițiilor legale procedurale ce reglementează perimarea, se circumscrie conținutului constitutiv al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, așa cum a fost reținut în cele de mai sus, instanța disciplinară a apreciat că pârâtul nu poate fi tras la răspundere pentru aceeași faptă și din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) teza a II-a din același act normativ.

În aceste condiții, instanța disciplinară a reținut că, în speță, nu sunt întrunite condițiile necesare pentru a se constata existența abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța disciplinară a admis, în parte, acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului judecător A. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 99

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva magistratului pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.

La individualizarea sancțiunii aplicate, în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanța disciplinară a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptei săvârșite de magistrat.

Astfel, s-a reținut că valoarea socială lezată o reprezintă relațiile referitoare la realizarea activității de justiție, în sensul larg al acestei noțiuni, care presupun, pe lângă organizarea și funcționarea în limitele legii a organelor judiciare, și înfăptuirea corectă a actului de justiție pe planul raportului juridic de muncă, aceste relații transpunându-se în obligații și îndatoriri profesionale ale judecătorilor, stabilite prin legi și regulamente.

De asemenea, puterile pe care le presupune funcția de judecător trebuie exercitate cu responsabilitate și exclusiv în interesul administrării eficiente a justiției, cu menținerea demnității și autorității instanței pe care o reprezintă.

În acest context, independența judecătorului nu constituie un privilegiu care să îi permită nesocotirea dispozițiilor legale și respectiv a responsabilităților specifice funcției, limitele independenței fiind raportate la cerința esențială a respectării legii.

Totodată, s-a ținut seama de faptul că abaterea disciplinară reținută în sarcina pârâtului a fost săvârșită ca urmare a adoptării unui mod de lucru nelegal și lipsit de rigoare.

La aprecierea asupra sancțiunii aplicate, instanța disciplinară a avut în vedere și faptul că domnul judecător A. nu a mai fost anterior sancționat disciplinar, împrejurare de natură a contura, până la momentul pronunțării hotărârii, un comportament conform standardelor profesionale.

Au fost avute în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită abaterea reținută în sarcina domnului judecător: acesta a fost planificat în ședința de judecată din data de 15.06.2020 ca permanență a judecătorului titular de complet, iar numărul de dosare din ședința de judecată a fost relativ mare (73 de dosare cu obiecte diferite). În plus, consecințele faptei sunt reduse în condițiile în care cauza nu a fost soluționată pe fond, partea având posibilitatea introducerii unei noi cereri de chemare în judecată, neexistând autoritate de lucru judecat sub acest aspect.

Ținând cont de toate aceste împrejurări care, în mod obiectiv, trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate, reținând gravitatea faptei și urmările produse, precum și caracterul gradual al angajării răspunderii disciplinare, instanța disciplinară a apreciat că se justifică aplicarea față de pârât a unei sancțiuni mai ușoare, dar care să îi atragă atenția asupra consecințelor ce se pot produce prin abordarea, în cadrul activității desfășurate, a unui mod de lucru superficial.

Ca urmare, având în vedere că sancțiunea are ca scop imediat îndreptarea celui care a comis o abatere disciplinară, dar în același timp constituie și un mijloc de prevenție atât pentru cel sancționat, cât și pentru societate, instanța disciplinară a dispus aplicarea față de pârât a sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată și anume, "avertisment", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 99

1

alin. (2) din același act normativ.

Împotriva Hotărârii nr. 2J/20.01.2021 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs domnul judecător A., prin care solicită: casarea, în parte, a hotărârii atacate - sub aspectul soluției de sancționare, în baza art. 100 lit. a) raportat la art. 99 lit. t) teza a II-a și art. 99

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004; rejudecarea cauzei și, în rejudecare, respingerea, în tot, a acțiunii disciplinare, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) raportat la art. 99

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pentru motivele de recurs arătate în continuare.

În susținerea motivelor de recurs formulate, recurentul a invocat dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Decizia Curții Constituționale nr. 381/2018 vizând natura devolutivă a recursului declarat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, precum și motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul primului motiv de recurs, în susținerea căruia recurentul invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ., acesta formulează următoarele critici: (i) s-a consemnat nerespectarea, de către recurent, a unui text de lege care, parțial, nu există, astfel instanța disciplinară plasându-se în afara legii. Instanța disciplinară a reținut, în mod greșit, obligația magistratului de a se retrage pentru deliberare, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., această obligație nefiind impusă de lege; (ii) nerespectarea obligației de la punctul (i) nu a fost reținută ca fiindu-i imputabilă magistratului de către Inspecția Judiciară, prin Rezoluția nr. 2427/A/10.08.2020.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că instanța disciplinară a apreciat, în mod eronat, ca fiind nelegală și neîntemeiată soluția perimării pronunțate de judecător în dosarul nr. x/2019, pentru motivele arătate în continuare.

Cauza se găsea în stadiul perimării, soluția admiterii excepției perimării fiind una legală și întemeiată, așa cum recurentul a arătat prin întâmpinarea formulată în cadrul procedurii disciplinare.

Instanța disciplinară nu a analizat, sub niciun aspect, cele expuse de magistrat prin întâmpinare, nu a înlăturat ci, dimpotrivă, a ignorat cu desăvârșire orice apărare scrisă formulată de pârât.

Instanța disciplinară a reținut, în mod greșit, faptul că magistratul ar fi tratat superficial ședința de judecată din 15 iunie 2020, în susținerea acestei apărări fiind invocată operativitatea relativ mare a domnului judecător în ședința din 15 iunie 2020, raportat la celelalte permanențe efectuate în anul 2020, în perioada iunie - octombrie pe completurile aflate în această situație - C9 și C15, precum și bilanțul instanței - Judecătoria Brașov - pe anul 2020.

În ceea ce privește parcursul dosarului nr. x/2019, recurentul formulează precizările arătate în cele de mai jos.

La data de 09.09.2019, a avut loc suspendarea judecății din culpa reclamantei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 26.09.2019, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului sus-menționat complet informă, care nu a respectat rigorile art. 242 alin. (2) din C. proc. civ.

O cerere de repunere pe rol este de natură să producă efecte numai dacă reclamanta face acest demers cu respectarea unor cerințe impuse de lege.

Astfel, pentru a produce efectul întreruperii cursului perimării, "Actul de procedură" reprezentat de cererea de repunere pe rol din 26.09.2019, făcut "în vederea judecării procesului", trebuia să fie însoțit de îndeplinirea obligațiilor la care se referă alin. (1) al art. 242 C. proc. civ., textul legii fiind imperativ, și nicidecum supletiv. Nefiind îndeplinită această ipoteză, cererea de repunere pe rol nu a întrerupt cursul perimării.

În susținerea celor de mai sus, recurentul invocă doctrină juridică, arătând că cererea de repunere pe rol nu are efect întrer