ÎCCJ, Decizia nr. 231/2022

Ședința publică din data de 24 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 30J din 15 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului București și, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Legea nr. 303/2004"), a aplicat domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului București sancțiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din același act normativ.

Cu referire la situația de fapt, s-au reținut următoarele: în dosarul nr. x/2020, la termenul de judecată din 3 februarie 2021, s-a prezentat reclamanta B.; domnul judecător A., în calitate de președinte al completului, a solicitat reclamantei lămuriri cu privire la temeiul de drept și admisibilitatea cererii de chemare în judecată; în momentul în care a fost acordat cuvântul Ministerului Public, reclamanta a solicitat permisiunea de a interveni cu precizări asupra competenței procurorului privind obiectul cererii de chemare în judecată, ocazie cu care domnul judecător a învederat reclamantei, sub sancțiunea amenzii judiciare, faptul că nu i-a acordat cuvântul și că nu se află în presă pentru a vorbi peste judecătorul cauzei.

Instanța disciplinară a apreciat că sunt îndeplinite elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, reținând, în esență, că modul în care pârâtul a condus dezbaterile în dosarul respectiv se înscrie în sfera manifestărilor contrare demnității funcției și afectează în mod grav prestigiul justiției, întrucât a depășit cadrul legal de desfășurare a procesului civil raportat la dispozițiile art. 217 din C. proc. civ., prin aprecieri neconforme poziției de magistrat, a afectat solemnitatea ședinței și buna administrare a actului de justiție și a avut o atitudine necorespunzătoare, de apostrofare a reclamantei, prin utilizarea unor expresii și construcții lingvistice care demonstrează o atitudine de superioritate, șicanatorie, tendențioasă și lipsită de respect, prin inițierea unui dialog fără relevanță juridică, creând impresia unei atitudini părtinitoare și, prin referirile tendențioase la aparițiile reclamantei în presă, premisele unei bănuieli legitime de lipsă de imparțialitate.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut vinovăția sub forma intenției indirecte, întrucât pârâtul a avut reprezentarea modului în care s-a manifestat în ședința de judecată, apreciind că reclamanta va avea un anumit comportament tocmai date fiind aparițiile publice ale acesteia.

La individualizarea sancțiunii, instanța disciplinară a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă și consecințele faptei săvârșite, reținând că se justifică aplicarea unei sancțiuni de natură să îi atragă atenția pârâtului asupra consecințelor negative pe care le are abordarea unui atitudini neconforme deontologiei profesionale.

Împotriva hotărârii menționate la pct. 1 a declarat recurs domnul judecător A., în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cadrul unei prime critici, se susține că acțiunea disciplinară a fost exercitată, iar hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 47 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 317/2004, întrucât rezoluția de începere a cercetării disciplinare nr. 1485/14.05.2021 a fost emisă de inspectorul judiciar, fără a fi administrat niciun alt mijloc de probă în plus față de probatoriul inițial pentru a putea ajunge la o altă soluție decât cea de clasare dispusă prin rezoluția inițială nr. 727/17.03.2021, care a fost infirmată de inspectorul-șef pentru completarea cercetării.

Printr-o a doua critică, se susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea art. 194, art. 204 alin. (1), art. 205, art. 249-250 și art. 255 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât autorul sesizării adresate Inspecției Judiciare, care a stat la baza prezentei proceduri disciplinare, a fost propus și audiat ca martor, iar declarația sa a stat la baza hotărârii atacate.

Printr-o a treia critică, recurentul argumentează că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 99 lit. c) din Legea nr. 304/2004, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește latura obiectivă, se arată că, din analiza înregistrării ședinței de judecată, rezultă că pârâtul nu a dat dovadă de subiectivism sau imparțialitate, întrucât a avut un ton politicos, fiind preocupat de justa soluționare a cauzei, în acest sens interpelând-o pe reclamanta din cauza respectivă cu privire la temeiul de drept și admisibilitatea cererii de chemare în judecată.

De asemenea, din înregistrarea audio a ședinței de judecată, rezultă că reclamanta a insistat și a luat cuvântul peste reprezentantul Ministerului Public, deși judecătorul a încercat oprirea acesteia de trei ori, iar pentru a încerca să-și impună punctul de vedere și să-și exprime opinia, petenta a ridicat tonul vocii.

Totodată, se argumentează că președintele de complet a încerca să oprească intervențiile reclamantei pentru a permite reprezentantului Ministerului Public să pună concluzii. Sub acest aspect, având convingerea că reclamanta are calitate de jurnalist și fiind de notorietate că dezbaterile din mass-media nu se desfășoară după regulile unei ședințe de judecată, pârâtul arată că a exercitat poliția ședinței de judecată prin încercarea de a-i induce reclamantei în mod ferm că există diferențe majore între modul în care se desfășoară o ședință de judecată și o eventuală dezbatere în mass-media. De asemenea, se face referire la faptul că reclamanta nu a respectat în mai multe rânduri ordinea și solemnitatea ședinței de judecată, de cele mai multe ori luând cuvântul fără să-i fie acordat și intervenind peste alți participanți în procesul civil, inclusiv peste judecătorul cauzei.

Susține recurentul că nu a făcut altceva decât să exercite poliția ședinței de judecată, conform atribuțiilor conferite de art. 217 și următoarele din C. proc. civ. și s-a adresat petentei în concordanță cu poziția de președinte al completului de judecată, folosind un ton ferm, dar cu respectarea regulilor de politețe, dovadă fiind rugămintea adresată reclamantei în acest sens.

Relativ la latura subiectivă, se argumentează că abaterea prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 poate fi comisă numai cu intenție, iar în cauză, afirmațiile imputate judecătorului nu pot fi percepute drept prejudecăți și comportament netemperat și lipsit de răbdare si nici intenție de a vătăma relațiile sociale protejate prin normele legale sau regulamentare referitoare la standardele de conduită stabilite în sarcina magistraților.

Recurentul arată că nu a avut intenția de a o sfida sau de a o jigni pe reclamantă, singura sa intenție fiind de a o determina să respecte regulile de procedură specifice unei ședințe de judecată, iar în hotărârea atacată în mod greșit s-a reținut că și-a exprimat în mod public o prejudecată referitoare la persoana reclamantei din cauza respectivă.

Intimata Inspecția Judiciară nu a formulat întâmpinare.

4.1. Cu privire la criticile vizând rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare

Potrivit art. 47 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 317/2004:

"Art. 47. - (1) După efectuarea cercetării disciplinare, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) respingerea sesizării, în cazul în care constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, completarea cercetării disciplinare. După completarea cercetării disciplinare, inspectorul-șef poate dispune, în scris și motivat, una dintre soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b)."

Raport la susținerile din recurs, se constată că, în ceea ce privește cercetarea disciplinară, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevede următoarele:

"În cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției. Ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declarații ori de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării și să solicite probe în apărare. Procedura disciplinară se derulează cu respectarea garanțiilor procesuale și procedurale prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare".

Prin rezoluția din 5 mai 2021, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a infirmat rezoluția de clasare nr. 727 din 17 martie 2021 emisă în lucrarea nr. 21-654, dispunând completarea verificărilor prealabile în sensul: (i) analizării în ce măsură comportamentul imputat judecătorului a fost accidental ori au existat și alte situații; (ii) verificării dacă, în urma ascultării înregistrării ședinței de judecată, avocata a intervenit peste președintele completului; (iii) analizării aspectelor referitoare la lipsa de imparțialitate a judecătorului în contextul întrebării adresate reclamantei cu privire la cadrul specific presei.

Ca urmare a rezoluției de infirmare, prin rezoluția nr. 1485 din 14 mai 2021, inspectorul judiciar a dispus începerea cercetării disciplinare, din argumentarea soluției rezultând că au fost respectate indicațiile de completare a verificărilor prealabile referitoare la ascultarea înregistrării ședinței de judecată și evaluarea aspectelor invocate în susținerea lipsei de imparțialitate.

Față de indicațiile cuprinse în rezoluția de infirmare și argumentele expuse în fundamentarea rezoluției de începere a cercetării disciplinare, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 47 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 317/2004 în sensul propus de recurent.

4.2. Cu privire la criticile vizând audierea ca martor a autorului sesizării cu încălcarea dispozițiilor C. proc. civ.

Conform art. 309 alin. (1) din C. proc. civ., "proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel".

Față de criticile din recurs, se constată că audierea ca martor, în cadrul procedurii disciplinare, a autorului sesizării adresate Inspecției Judiciare nu este prohibită expres de niciun text de lege și nu face parte din situațiile de inadmisibilitate a probei cu martori reglementate de art. 309 alin. (2)-(5) din C. proc. civ.

Contrar susținerilor de recurs, în cadrul etapei administrativ-jurisdicționale desfășurate în fața Consiliului Superior al Magistraturii, calitatea de reclamant aparține Inspecției Judiciare, iar nu persoanei care a formulat sesizarea adresată Inspecției Judiciare, a cărei poziție procesuală nu este echivalentă celei de reclamant din procesul civil.

4.3. Cu privire la abaterea disciplinară imputată

Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, constând în "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, celălalt personal al instanței sau al parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați, experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții", presupune, sub aspectul laturii obiective, existența unei atitudini nedemne față de unul dintre subiecții pasivi expres enumerați de textul de lege, atitudine manifestată în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, iar, sub aspectul laturii subiective, presupune ca atitudinile respective să fie asumate de judecător în mod conștient și voit sau acceptat.

Se circumscriu noțiunii de "atitudine nedemnă", în sensul prevederilor art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, acele manifestări comportamentale contrare standardelor de conduită stabilite prin legi și regulamente în sarcina magistraților de a avea relații bazate pe respect și bună-credință, de a manifesta un comportament decent și civilizat, de a manifesta calm, răbdare și politețe în relațiile de serviciu, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 5 alin. (2) lit. b), lit. d) și lit. e) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Realizând propria apreciere a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că modul în care domnul judecător A. s-a adresat reclamantei B. în cadrul dezbaterilor din dosarul nr. x/2020, la termenul din 3 februarie 2021, nu prezintă caracteristicile unei atitudini nedemne în sensul dispozițiilor art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, nefiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare imputate.

Sub aspectul laturii obiective, contrar celor reținute în hotărârea atacată, se apreciază că fapta imputată judecătorului nu reprezintă o manifestare care să contravină demnității funcției de magistrat ori de natură să afecteze în mod grav prestigiul justiției.

Circumstanțele de fapt, astfel cum sunt conturate de probatoriul administrat, relevă că, în cadrul dezbaterilor din dosarul nr. x/2020, din ședința publică de la 3 februarie 2021, reclamanta B. a avut intervenții repetate prin care nu a respectat ordinea și solemnitatea ședinței de judecată, intervenind în mod insistent atât peste președintele completului, cât și peste partea adversă căreia președintele de complet îi acordase cuvântul.

În cauză, judecătorului i se impută faptul că a învederat reclamantei din cauza respectivă, sub sancțiunea aplicării amenzii judiciare, faptul că nu are dreptul să se interpună peste cuvântul judecătorului ori al părții adverse și poate să pună concluzii numai atunci când i se acordă cuvântul, conform regulilor specifice ședinței de judecată, iar nu potrivit modului în care se procedează în dezbaterile din mass-media.

În ceea ce privește poliția ședinței de judecată și puterile conferite judecătorului care conduce ședința de judecată, dispozițiile art. 217 alin. (1), (6) și (9) din C. proc. civ. prevăd următoarele:

"Art. 217. - Poliția ședinței de judecată

(1) Președintele completului de judecată exercită poliția ședinței, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii și a bunei-cuviințe, precum și a solemnității ședinței de judecată.

(6) Președintele atrage atenția părții sau oricărei alte persoane care tulbură ședința ori nesocotește măsurile luate să respecte ordinea și buna-cuviință, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei.

(...)

(9) Când cel care tulbură liniștea ședinței este însuși apărătorul părții, președintele îl va chema la ordine și, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putință, procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispozițiile art. 191 fiind aplicabile."

În circumstanțele expuse, intervenția judecătorului se circumscrie competenței atribuite președintelui de complet prin dispozițiile citate, astfel că modalitatea în care domnul judecător A. a condus dezbaterile în dosarul respectiv nu depășește cadrul legal de desfășurare a procesului civil.

Împrejurarea că președintele completului a pus în vedere reclamantei din cauza respectivă că urmează să aplice sancțiunea amenzii judiciare pentru nerespectarea ordinii cuvântului în cadrul dezbaterilor nu poate fi calificată, în sine, drept o abordare marcată de apostrofări, aprecieri șicanatorii, tendențioase, de superioritate ori lipsite de respect, care să fie de natură a afecta solemnitatea ședinței, buna administrare a actului de justiție, demnitatea funcției de magistrat ori prestigiului justiției, așa cum s-a reținut în hotărârea atacată.

Însă, prin faptul că, în exercitarea atribuțiilor conferite președintelui de complet, a comparat conduita reclamantei cu o conduită specifică dezbaterilor din mass-media, care nu este permisă în timpul ședinței de judecată, pârâtul judecător s-a îndepărtat de la cerințele de solemnitate și obiectivitate pe care avea obligația de a le respecta în conducerea ședinței de judecată în interacțiunea cu părțile din cauzele aflate pe rol. Atenționarea reclamantei din dosarul în discuție cu referire la aparițiile acesteia în mass-media conturează o conduită caracterizată de subiectivism și prejudecată în legătură cu activitățile extrajudiciare ale persoanei respective, care nu este specifică unei atitudini obiective și imparțiale, ca etalon esențial al întregii activități desfășurate de magistrat în exercițiul funcției.

În analiza proporționalității dintre obligația președintelui de complet de a asigura poliția ședinței, ordinea și solemnitatea ședinței de judecată, pe de o parte, și conduita analizată, pe de altă parte, se apreciază că pârâtul judecător și-a îndeplinit prompt obligațiile procedurale ce îi reveneau în conducerea ședinței, însă modalitatea concretă în care a înțeles să poarte discuțiile cu reclamanta din cauza respectivă nu este întru-totul adecvată standardelor de solemnitate și obiectivitate pretinse unui magistrat, fără însă a fi caracterizată de intensitatea și amploarea necesare pentru a se reține o atitudine nedemnă în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Referirile pe care judecătorul le-a făcut cu privire la distincția dintre dezbaterile specifice unei ședințe de judecată și dezbaterile purtate în mass-media conferă conduitei judecătorului valențe negative implicite, sub aspectul aprecierilor lipsite de obiectivitate față de reclamanta din dosarul nr. x/2020, prin trimiterile exprese la activitățile extrajudiciare ale persoanei respective, intervenția magistratului neputând fi calificată drept o modalitate oportună prin care judecătorul urmărește să se asigure că participanții la actul de judecată înțeleg și respectă specificul procedurii judiciare.

Pentru aceste argumente, se reține că modul în care judecătorul a exercitat atribuțiile specifice președintelui de complet în cadrul reglementat de art. 217 din C. proc. civ., deși nu întru-totul acceptabil din perspectiva standardelor funcției de magistrat, nu poate fi asociat, sub aspectul elementului material al laturii obiective, unei atitudini nedemne în sensul art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, fiind inutilă analiza consecințelor faptei, a legăturii de cauzalitate ori a laturii subiective a abaterii disciplinare, cu consecința constatării caracterului neîntemeiat al acțiunii disciplinare, pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale abaterii analizate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va respinge acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului București pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 30J din 15 decembrie 2021, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.

Casează hotărârea atacată.

Respinge acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului București pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.