ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 74 din 20 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 80 C. pen., s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. și conducerea pe drumul public a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 alin. (3) C. pen., a fost aplicat inculpatului un singur avertisment, fiind atenționat asupra conduitei sale viitoare, respectiv adoptarea unei comportament mai diligent atât în raporturile personale, cât și profesionale, pentru evitarea consecințelor la care se poate expune, dacă va mai comite infracțiuni, respectiv posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoare cu suspendare sub supraveghere sau chiar a unei pedepse privative de libertate.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 82 alin. (3) C. pen. privind anularea renunțării la pedeapsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.

Prin decizia penală nr. 715 din data de 11 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, a fost desființată în totalitate sentința apelată și, pe fond:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., pentru infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Curtea de Apel Bacău a reținut că atât prescripția răspunderii penale, cât și întreruperea prescripției sunt instituții de drept substanțial, în privința cărora se aplică regulile legii penale mai favorabile atât în ceea ce privește termenele, cât și în ceea ce privește cauzele de întrerupere sau suspendare.

Jurisprudența Curții Constituționale a statuat în același sens, anume că, în materia prescripției răspunderii penale se aplică regulile legii penale mai favorabile (Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012). Totodată, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională, deoarece respectivele dispoziții legale sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma «oricărui act de procedură» din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție.

Prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale în ansamblul lor.

Întrucât prevederile art. 155 alin. (1) C. pen. au natura unei legi penale substanțiale, principiul legii penale mai favorabile este pe deplin aplicabil, inclusiv în cazul actelor normative declarate neconstituționale. Cele două decizii ale Curții Constituționale se aplică tuturor cauzelor penale care erau pendinte la data de 25 iunie 2018 și niciun act procedural efectuat până la data de 25 iunie 2018 nu poate produce efecte întreruptive de prescripție a răspunderii penale, în baza unei prevederi legale care, încă de la intrarea sa în vigoare, a configurat o unică soluție normativă neconstituțională, sancționată ca atare.

Instanța de apel a reținut că, în prezenta cauză, legea penală mai favorabilă evaluată în mod global, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, este cea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 și data de 30 mai 2022, deoarece, în această perioadă, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. nu au inclus vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției, condiții în care prescripția specială nu va opera, urmând a fi evaluată numai prin raportare la termenele generale prevăzute de art. 154 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., curtea de apel a constatat că, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., la data de 11 decembrie 2016, data comiterii celor două fapte de către inculpatul A., a început să curgă termenul general de prescripție de 5 ani, care s-ar fi împlinit la data de 10 decembrie 2021, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen., dacă nu ar fi aplicabilă vreuna dintre cauzele de suspendare a cursului prescripției.

În speță, cursul prescripției a fost suspendat timp de 60 de zile, conform art. 43 alin. (2) din Anexa 1 la Decretul Președintelui nr. 195 din 16 martie 2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020), aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3 din 19 martie 2020, pentru încuviințarea măsurii adoptate de Președintele României privind instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 19 martie 2020), respectiv conform art. 64 alin. (5) din Anexa 1 la Decretul Președintelui nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020), aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 16 aprilie 2020, pentru încuviințarea măsurii adoptate de Președintele României privind prelungirea stării de urgență pe întreg teritoriul României (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 16 aprilie 2020).

Suspendarea cursului prescripției pentru 60 de zile își produce efectele juridice potrivit art. 156 C. pen., astfel că termenul general de 5 ani al prescripției răspunderii penale s-a împlinit, în speță, la data de 8 februarie 2022.

*****

Împotriva deciziei penale nr. 715 din data de 11 august 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În motivarea căii de atac, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în argumentarea căruia a susținut, în esență, că instanța de apel a constatat în mod eronat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale a inculpatului A., pentru cele două fapte reținute în sarcina sa.

În acest sens, s-a arătat că faptele deduse judecății au fost comise la data de 11 decembrie 2016, iar actele de procedură îndeplinite în mod legal în cauză și comunicate inculpatului pe tot parcursul procesului penal au avut aptitudinea de a întrerupe cursul prescripției răspunderii penale și rămân valabile, întrucât sunt guvernate de principiul tempus regit actum (ordonanța procurorului din 13 martie 2017, prin care a fost confirmată ordonanța prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect, ordonanța procurorului din 20 iunie 2017 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, aducându-i-se la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale). Trimiterea în judecată a inculpatului s-a dispus prin rechizitoriul nr. x/2017 din 7 noiembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, fiind comunicat inculpatului în procedura de cameră preliminară și, ulterior îndeplinirii acestor acte de procedură, a început să curgă un nou termen general de prescripție.

S-a subliniat că, întrucât întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere între anii 2018 și 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție efectuate anterior, în perioada anilor 2014-2018, deoarece nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

În procesul penal, ca efect al principiului legalității, sub aspect procedural este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, avându-se în vedere întotdeauna legea în vigoare în momentul efectuării actului procesual, sens în care efectele întreruperii cursului prescripției răspunderii penale se produc instantaneu, de drept, acestea neputând fi înlăturate prin acte normative ulterioare sau prevederi declarate neconstituționale. |

În final, Ministerul Public a arătat că a lipsi de efectul întreruptiv actele de procedură care, conform celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 297/2018, se comunicau inculpatului, ar lăsa practic fără conținut instituția întreruperii prescripției răspunderii penale, dincolo de limitele temporale și argumentele avute în vedere de Curtea Constituțională.

În consecință, un act procedural valabil întocmit anterior Deciziei nr. 297/2018, care se comunică inculpatului, are aptitudinea de a întrerupe termenul de prescripție a răspunderii penale, întrucât este prevăzut de o normă procesual penală și nu poate intra sub incidența principiului specific dreptului penal substanțial, respectiv principiul retroactivității legii penale mai favorabile.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 11 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv 10 ianuarie 2023, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspect factual, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, la data de 11 decembrie 2016, orele 16:40, în timp ce se afla la locuința numitului B. din comuna Filipeni, sat Fruntești, jud. Bacău, inculpatul ar fi luat autoutilitara acestuia, marca x cu nr. de înmatriculare x din fața locuinței și ar fi condus-o pe o distanță de aproximativ 300 de metri pe DJ 241B, fără a poseda permis de conducere și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, respectiv, 0,90 g‰ alcool pur în sânge la proba I și 0,80 g‰ alcool pur în sânge la proba II, fapte ce se circumscriu infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel Bacău a constatat că legea penală în ansamblu mai favorabilă în speță este cea în vigoare în intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, întrucât, în această perioadă, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. nu au inclus vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție. Prin urmare, având în vedere data comiterii celor două fapte deduse judecății, respectiv, 11 decembrie 2016, dar și suspendarea pe o durată de 60 de zile a cursului prescripției în contextul adoptării stării de urgență, termenul general de 5 ani al prescripției răspunderii penale s-a împlinit la data de 8 februarie 2022.

Examinând critica formulată în recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, aceasta are caracter nefondat.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Înalta Curte a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față.

În faza judecării apelului, Curtea de Apel Bacău a valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale a inculpatului A., ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, interpretând și aplicând normele de drept penal pertinente în modalitatea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de 335 alin. (1) C. pen. și art. 336 alin. (1) C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani și a început să curgă la data de 11 decembrie 2016, data săvârșirii infracțiunilor.

De vreme ce, pe de o parte, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, iar, pe de altă parte, cursul prescripției a fost suspendat în speță pe o perioadă de 60 de zile, ca efect al adoptării reglementărilor specifice instituirii stării de urgență pe teritoriul României, rezultă că termenul de prescripție generală s-a împlinit, în cauză, la data de 8 februarie 2022.

În consecință, în privința inculpatului A. este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 715 din data de 11 august 2022, pronunțată de Curtea de Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 715 din data de 11 august 2022, pronunțată de Curtea de Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.

GGC - MM