ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva Deciziei penale nr. 125/2021 din 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 29/13.01.2020 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. x/2017 s-a dispus în baza art. 336 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 335 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (în varianta conducerii având exercitarea dreptului de a conduce suspendată).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 38 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa ce a mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, astfel încât, în final, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare.

În temeiul art. 97 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 9 luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 C. pen., a fost obligat intimatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., s-au impus intimatului următoarele obligații: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urma a presta o muncă neremunerată pe o durată de 120 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Piatra-Neamț, județul Neamț, sau în cadrul Primăria comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Neamț, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția intimatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În esență, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A., care la data de 29.09.2016, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, având o alcoolemie de 2,20 mg./l alcool pur în sânge și permisul de conducere reținut din data de 23.10.2015, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.,ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv. Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă întrucât, deși conștient de faptul că nu trebuie să conducă un autovehicul după ce a consumat băuturi alcoolice și având dreptul de conducere suspendat, totuși a condus autovehiculul în cauză în aceste condiții.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 29.09.2016, lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Piatra-Neamț - Biroul Rutier, au fost sesizați prin SNUAU 112 cu privire la faptul că pe str. x din Piatra-Neamț, județul Neamț, s-a produs un accident rutier soldat că pagube materiale și rănirea unei persoane.

Din cercetări a rezultat faptul că, la data de 29.09.2016, în jurul orei 2030, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe str. x din mun. Piatra-Neamț, județul Neamț, nu a observat semiremorca marca x cu nr. x, care se afla oprit pe banda I a sensului de deplasare Piatra-Neamț - Bicaz și a intrat în coliziune cu acesta. În urma impactului, autoturismul condus de inculpat a rămas cu parbrizul blocat în colțul din stânga spate al semiremorcii, iar inculpatul A. a părăsit locul producerii accidentului, fiind identificat la scurt timp pe str. x.

Inculpatul A. a fost transportat la Spitalul Județean Neamț pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale și pentru a-i fi recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând o alcoolemie de 2,20 g/l alcool pur în sânge la prima probă (ora 2125), cea de-a doua probă fiind refuzată (buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. A12/1643 A din 01.10.2016).

Potrivit adresei nr. x din 06.01.2017, I.P.J. Neamț - Serviciul Rutier a comunicat faptul că inculpatul A. figurează în baza de date ca fiind deținător al unui permis de conducere categoria B, seria x nr. x, care figura ca fiind reținut din data de 23.10.2015, ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Inculpatul A. a recunoscut că a condus auto marca x cu nr. x pe drumurile publice din mun. Piatra-Neamț la data de 29.09.2016, deși avea dreptul de a conduce suspendat, însă susține că a consumat alcool după producerea accidentului aspect care este contrazis de celelalte probe administrate în cauză și care au fost reținute ca fiind pertinente și concludente prin raportare și la faptul că, fapta de a consuma alcool după producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea unei persoane, chiar dacă este vorba de însăși conducătorul auto care a provocat accidentul, este contrară dispozițiilor art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Această situație de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor probe: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto; proces-verbal de depistare a inculpatului A.; buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. A12/1643 A din 01.10.2016; adresa din 06.01.2017 a I.P.J. Neamț. - Serviciul Rutier; în parte declarațiile suspect/inculpat A., administrate în cursul urmăririi penale și declarațiile martorilor B., C., administrate în faza de judecată.

Instanța a reținut că fapta inculpatului A., care la data de 29.09.2016, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe str. x din mun. Piatra-Neamț, județul Neamț, având o alcoolemie de 2,20 mg./l alcool pur în sânge, și permisul de conducere reținut din data de 23.10.2015, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.,ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv.

Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă întrucât, deși conștient de faptul că nu trebuie să conducă un autovehicul după ce a consumat băuturi alcoolice și având dreptul de conducere suspendat, totuși a condus autovehiculul în cauză în aceste condiții.

La individualizarea pedepselor la care urma a fi condamnat inculpatul, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, respectiv împrejurarea că există o frecvență ridicată a unor fapte de acest gen și potențialul pericol deosebit de ridicat privind siguranța traficului rutier, și împrejurarea că inculpatul a comis această faptă fără a justifica în vreun fel existența unei cauze obiective și imperative care să îl fi determinat să săvârșească astfel de fapte, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, mai scăzut având în vedere că în cauza de față nu s-au produs și alte consecințe din culpa inculpatului; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, fără a exista cauze obiective care să determine comiterea faptelor; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpatul recunoscând în permanență și regretând doar în parte comiterea faptelor și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului care are vârsta - 43 ani, cetățean român, stare civilă - necăsătorit, studii liceale, fără obligații militare, fără ocupație stabilă, fără antecedente penale, precum și neincidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează sau care agravează răspunderea penală. În baza tuturor acestor considerente instanța a apreciat ca scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului a unor pedepse cu închisoarea orientate mai mult spre minimul special decât spre maximul special.

În consecință, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. În baza art. 335 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (în varianta conducerii având exercitarea dreptului de a conduce suspendată). În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 38 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa ce a mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare astfel încât în final a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare.

În temeiul art. 97 alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 9 luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului următoarele obligații să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată pe o durată de 120 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Piatra-Neamț, județul Neamț, sau în cadrul Primăria comunei Dumbrava Roșie, județul Neamț, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Neamț, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru a decide în acest sens instanța a reținut ca fiind întrunite în cauza de față condițiile prevăzute de art. 91 alin. (1) C. pen. în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 1 an și 9 luni fiind mai mică decât limita maxim stabilită de 3 ani; inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa amenzii dar nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii; inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; iar, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, care a fost una bună așa cum rezultă din actele depuse la dosar de către acesta, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, nefiind incidente niciunul dintre cazurile de exceptare prevăzute de art. 91 alin. (3) C. pen., respectiv a) pedeapsa aplicată să fie numai amenda; b) aplicarea pedepsei să fi fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată; sau c) inculpatul să se fi sustras de la urmărire penală ori judecată sau să fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

În aceste sens, s-a avut în vedere alcoolemia stabilită față de inculpat care a fost de 2,20 mg/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv o valoare mult superioară limitei inferioare prevăzute de legea pentru ca fapta comisă să fie încadrată ca și infracțiune, precum și faptul că acesta a condus un autoturism care era înmatriculat în mod legal și care poseda toate actele necesare pentru a circula pe drum public în condițiile în care inculpatul cunoștea faptul că are dreptul de conducere suspendat, dar și împrejurarea că în cauza de față s-au produs și alte consecințe din culpa inculpatului, respectiv un accident rutier soldat cu pagube materiale semnificative și cu accidentarea inculpatului iar autoturismul a fost condus pe o distanță relativ scurtă pe o stradă dintr-un oraș cu un trafic rutier redus ca și intensitate raportat la ora comiterii faptei.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț și inculpatul A..

Prin Decizia nr. 12 din 10 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 29/13.01.2020, pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, în Dosarul nr. x/2017, cu privire la greșita condamnare pentru infracțiunea de conducere unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.. A fost desființată sentința apelată sub acest aspect, și, reținând cauza spre rejudecare și pe fond s-a repus în individualitate pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 9 luni închisoare, în pedepsele componente și:

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 C. pen., întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., s-a menținut condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (în varianta conducerii având exercitarea dreptului de a conduce suspendată) prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pedeapsă de executat fiind 9 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu au fost contrare deciziei, inclusiv modalitatea de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea sub supraveghere. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț împotriva Sentinței penale nr. 29/13.01.2020, pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, în Dosarul nr. x/2017. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

La termenul din data de 10.11.2020, Curtea a constatat că din dosarul de urmărire penală lipsește ordonanța de începere a urmăririi penale in rem pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. și a pus în discuție acest aspect.

Prin adresa din 04.01.2021, înregistrată sub nr. x/20217 din data de 06.01.2021 Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț, a comunicat, la solicitarea instanței, că la urma Dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț nu se regăsește ordonanța de începere a urmăririi penale in rem pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. ori ordonanță de schimbare a încadrării juridice cu privire la această infracțiune.

Prioritar, Curtea a analizat acest motiv de nelegalitate, constând în lipsa actului procedural de începere a urmăririi penale in rem pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

S-a reținut că în speță prin ordonanța din data de 29.09.2016 (fără a avea un număr unic alocat) s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin 2 și 3 din C. pen., părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin 1 din C. pen. și conducerea unui vehicul de către o persoană având dreptul de conducere suspendat prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Prin Ordonanța nr. x/2016 din data de 20.04.2017 organul de cercetare penală a dispus continuarea urmăririi penale in personam față de A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere a fost suspendat și are o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 335 alin. 2 din C. pen. și art. 336 alin. (1) din C. pen.

Prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 20.04.2017 procurorul a dispus confirmarea în continuare a urmăririi penale față de A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere a fost suspendat și are o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) din C. pen.

În fine, prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 23.11.2017 procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere a fost suspendat și are o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) din C. pen.

În cadrul dosarul, Curtea a constatat că nu există o ordonanță prin care să se dispună începerea urmăririi penale in rem pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 din C. pen. conform art. 305 din C. proc. pen.. De altfel, din procesul-verbal de sesizare din oficiu rezultă că organul de cercetare penală nu s-a sesizat cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Ulterior, în urma recoltării probelor biologice de sânge de la A. și depunerii la dosar a buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 01.10.2016, organul de cercetarea penală a dispus prin Ordonanța nr. x/2016 din data de 20.04.2017, efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam față de A., ordonanță confirmată de procuror Ordonanța nr. x/P/2016 din 20.04.2017.

În concluzie, Curtea a constatat că în ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale in personam deși urmărirea penală in rem nu începuse și nici nu exista un act de sesizare din oficiu.

Or, potrivit art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă (...) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Potrivit art. 305 alin. (1) din C. proc. pen.: (1) Când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită ori a cărei săvârșire se pregătește, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut. (2) Începerea urmăririi penale și respectiv continuarea efectuării urmăririi penale se dispun prin ordonanță care cuprinde, după caz, mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) lit. a) - c) și g). (3) Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia și dosarul cauzei.

Conform dispozițiilor art. 309 alin. (1) din C. proc. pen., "acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)".

Totodată, Curtea a apreciat că aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) și art. 15 și art. 305 din C. proc. pen., care dispun în sensul că "procurorul este obligat să pună în mișcare și să exercite acțiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârșirea unei infracțiuni și nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) și (3)", precum și că "acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia".

Analizând coroborat dispozițiile art. 7 alin. (1), art. 15, 305 și art. 309 alin. (1) din C. proc. pen., se pot desprinde condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune punerea în mișcare a acțiunii penale. Astfel, procurorul trebuie să constate existența unor probe din care să rezulte că o persoană a săvârșit o infracțiune, pe de-o parte, precum și inexistența unei cauze legale, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (1) din același act normativ, care să împiedice punerea în mișcare a acțiunii penale, pe de altă parte.

Or, în cauza dedusă judecății lipsesc actul de sesizare și ordonanța de începerea a urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ce reprezintă condiții prevăzute de lege, necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

În consecință, Curtea a apreciat că apelul inculpatului A. este întemeiat l-a admis cu consecința pronunțării unei soluții de încetare a procesului penal sub aspectul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Referitor la cea de a doua infracțiune ce a făcut obiectul judecății, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat, Curtea a constatat că în cauză, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă, administrate echitabil atât în acuzare, cât și în apărare pe tot parcursul cercetărilor penale, cu declarațiile nuanțate date de inculpatul A., rezultă că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor, a dat faptei comise o corectă încadrare juridică, a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii în sensul că a descris în detaliu fapta săvârșită, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a indicat elementele de fapt și temeiul de drept care justifică soluția dată în cauză.

De altfel, inculpatul A. în mod constant a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii de conducere având dreptul de a conduce suspendat.

S-a constatat că instanța de fond, în mod legal, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege. Văzând declarațiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale, Curtea a reținut că inculpatul a recunoscut necondiționat fapta de conducere a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, în modalitatea expusă în rechizitoriu, sub aspectul laturii obiective și subiective, astfel încât se impunea aplicarea unei pedepse reduse.

În raport de circumstanțe reale de comitere a faptei de conducere fără permis, dar și văzând persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea a constatat că pedeapsa de 9 luni închisoare a fost judicios stabilită, un cuantum care este suficient pentru a se asigura scopul pedepsei și a menținut această pedeapsă.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului A., Curtea a constatat raportându-se la criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., că s-a făcut o justă apreciere a acestora, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, în raport de circumstanțele reale și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, suspendarea executării pedepsei fiind de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român și a menținut această pedeapsă precum și modalitatea de individualizare a executării acesteia.

Referitor la apelul declarat de parchet, Curtea a constatat că acesta este nefondat. Astfel, sentința apelată este criticată pentru că prima instanță nu a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. prin Sentința penală nr. 808/09.12.2016 definitivă prin Decizia penală nr. 421/30.03.2017 (Dosar nr. x/2016) deși faptele deduse judecății și pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința apelată sunt concurente, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 97 alin. (1) din C. pen.

Din actele dosarului, rezultă că în fața primei instanțe, procurorul de ședință a pus concluzii de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății și "se reține că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este concurentă cu fapta din 2014 pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei".

Prin Decizia nr. LXX/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanță". În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut "câtă vreme examinarea cauzei de către instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenței sale funcționale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanță, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanță însăși a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință".

Or, în cauză prima instanță nu a dispus contopirea și nici procurorul de ședință nu a solicitat anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. prin Sentința penală nr. 808/09.12.2016 definitivă prin Decizia penală nr. 421/30.03.2017, și ulterior contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate în cauză, limitându-se a solicita doar a se reține că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este concurentă cu fapta din 2014 pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În concluzie, pentru a nu-l priva pe inculpat de dublul grad de jurisdicție, în ceea ce privește efectuarea operațiunii de contopire, și făcând aplicarea Deciziei nr. LXX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care își menține aplicabilitatea și după intrarea în vigoare a noului C. pen., Curtea constată că susținerile parchetului privind nelegalitatea sentinței apelate sunt neîntemeiate.

* * *

Decizia a fost comunicată la 11 martie 2021 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, și la 12 martie 2021, prin afișarea înștiințării, inculpatului A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat prezentul recurs în casație, la data de 30 martie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În motivele scrise de recurs în casație, s-a susținut că Decizia penală nr. 125 din data de 10.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie este nelegală, în ceea ce privește încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu motivarea că lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Instanța de fond a constatat existența infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 91 - 93 din C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de inculpat și a desființat hotărârea primei instanțe cu privire la condamnarea inculpatului la 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., motivând că, în cauza dedusă judecății lipsesc actul de sesizare și ordonanța de începere a urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii menționate, ce reprezintă condiții prevăzute de lege, necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

S-a menționat că, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu prin procesul-verbal întocmit la data de 29.09.2016, ca urmare a unui apel prin SNUAU 112, cu privire la un eveniment rutier, respectiv în jurul orelor 20:25, în timp ce conducea autoturismul marca x pe str. x, inculpatul A. a intrat în coliziune cu semiremorca marca x care era staționată, în urma impactului conducătorul auto a părăsit locul accidentului și figurează cu dreptul de a conduce suspendat.

Prin ordonanța din data de 29.09.2016, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) din C. pen., părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen. și conducerea unui vehicul de către o persoană a cărei drept de a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Prin ordonanța din data de 20.04.2016, organele de cercetare penală au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărei drept de a conduce a fost suspendat și are o îmbibație alcoolică peste limita legală, fapte prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și art. 336 alin. (1) din C. pen., ordonanță confirmată la aceeași dată, prin ordonanța procurorului.

Prin ordonanța procurorului din data de 23.11.2017, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

S-a susținut că decizia Curții de Apel Bacău este nelegală și se impune a fi casată cu privire la motivul de încetare a procesului penal, în condițiile în care, prin lipsa ordonanței de începere a urmăririi penale in rem sub aspectul infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., inculpatului nu i s-a cauzat o vătămare a intereselor sale, care a fost acoperită ulterior ca urmare a efectuării în continuare a urmăririi penale, a punerii în mișcare a acțiunii penale și sub aspectul acestei infracțiuni, cât și prin aducerea la cunoștință a învinuirii, atât în calitate de suspect, cât și de inculpat, și cu privire la această infracțiune. Nulitatea relativă constând în încălcarea dispozițiilor legale, în afara celor prevăzute de art. 281 din C. proc. pen. poate fi invocată până la închiderea procedurii de camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, iar ea se acoperă dacă persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege.

Astfel, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie, conform art. 342 din C. proc. pen., verificarea, după trimiterea în judecată a inculpatului, prin rechizitoriul procurorului, a următoarelor aspecte: competența instanței; competența organelor de urmărire penală; regularitatea rechizitoriului, respectiv verificarea condițiilor de formă extrinseci ale rechizitoriului, neregularitatea formală a actului de sesizare ce vizează aspecte cu privire la existența mențiunilor obligatorii prev. la art. 328 din C. proc. pen., printre care fapta și persoanele pentru care s-au efectuat urmărirea penală, pentru determinarea limitelor urmăririi penale, fiind analizată ordonanța de începere a urmăriri penale in rem, ordonanța prin care s-a dispus continuarea efectuării urmăririi penale față de suspect și confirmarea acesteia, atunci când măsura a fost dispusă de organul de cercetare penală, ordonanța prin care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, ordonanța prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale sau a acțiunii penale, încadrarea juridică a acesteia, motivele de fapt și de drept, etc. De asemenea, sunt verificate de către judecătorul de cameră preliminară condițiile de fond intrinseci ale rechizitoriului, neregularitatea de conținut a actului de sesizare, legalitatea și loialitatea administrării probelor, legalitatea efectuării actelor procedurale de către organele de urmărire penală pentru a verifica incidența sancțiunii nulității (absolute sau relative). Astfel, se va verifica dacă actele procesuale sau procedurale au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, în ordinea impusă de C. proc. pen., dacă au fost parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale prevăzute de C. proc. pen. sau dacă este incident vreunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzută expres de ort. 281 din C. proc. pen. sau de art. 345 din C. proc. pen. ori a unui caz de nulitate relativă, în condițiile art. 282 din C. proc. pen.

Astfel, în termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară, inculpatul/persoana vătămată/partea civilă ori instanța, din oficiu, poate să invoce, printre altele, nelegalitatea efectuării actelor procesuale/procedurale de către organele de urmărire penală, de exemplu, nelegala punere în mișcare a acțiunii penale, pentru care nu a fost începută sau extinsă urmărirea penală, așa cum este situația în cauza pendinte.

S-a menționat că într-adevăr, din dosarul de urmărire penală lipsește ordonanța de începere a urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., însă s-a apreciat că aceasta constituie o nulitate relativă, prev. de art. 282 din C. proc. pen., ce nu a fost invocată de inculpat sau de apărătorul acestuia ori de instanță, din oficiu, în procedura camerei preliminare și a fost acoperită ca urmare a faptului că inculpatul A. a fost audiat cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., faptă pentru care se dispusese efectuarea în continuare a urmăririi penale la data de 20.04.2017, confirmată de procuror la aceeași dată, atât în calitate de suspect, cât și de inculpat, la datele de 14.11.2017 și 30.11.2017, de fiecare dată fiind asistat de apărător ales, ocazie cu care a recunoscut faptele comise și reținute în sarcina sa.

Instanța de apel, Curtea de Apel Bacău, în cursul judecării apelurilor, a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț să comunice dacă în Dosarul nr. x/2016 se regăsește ordonanța de începere a urmăririi penale in rem pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ori ordonanța de schimbare a încadrării juridice cu privire la această infracțiune, răspunsul unității de parchet fiind că la urma dosarului nu se regăsește o astfel de ordonanță.

S-a apreciat că instanța de apel nu putea să dispună încetarea urmăririi penale, în temeiul art. 396 alin. (1), (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., apreciind că lipsește o condiție prev. de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, întrucât această deficiență a organului de urmărire penală a fost acoperită la închiderea procedurii de cameră preliminară, prin examinarea cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, art. 282 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen., persoana interesată, respectiv inculpatul, neinvocând-o în termenul prevăzut de lege.

Din examinarea dosarului, rezultă că în procedura camerei preliminare, la data de 05.03.2018, inculpatul, prin apărător ales, a formulat concluzii scrise, invocând mai multe neregularități referitoare la administrarea probatorului în cursul urmăririi penale, printre care nu s-a aflat și lipsa începerii urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., iar prin încheierea din 05.03.2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Piatra-Neamț, în temeiul art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2016 din data de 12.12.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sal a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., respingând ca nefondate excepțiile invocate de acesta și dispunând începerea judecății.

În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea Deciziei penale nr. 125 din data de 10.02.2021 a Curții de Apel Bacău și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se pronunța o hotărâre legală și temeinică cu privire la infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., reținută în sarcina inculpatului A..

Cererea de recurs în casație a fost comunicată inculpatului A., procedându-se la afișarea înștiințării. Nu au fost formulate concluzii scrise de către inculpatul A. până la momentul trimiterii dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv 15 aprilie 2021.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19 aprilie 2021.

Prin încheierea din 21 septembrie 2021, Înalta Curte în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva Deciziei penale nr. 12 din 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2017.

S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 2. S-a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 21 septembrie 2021, pentru când va fi citat intimatul-inculpat A. și s-a emis adresă către Baroul București pentru a se desemna un apărător din oficiu pentru intimatul-inculpat A..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea formulată îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia nr. 12 din 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2017, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Totodată, s-a constatat că recursul în casație a fost declarat în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 435 - art. 436 C. proc. pen.. Cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului care a exercitat calea de atac și organul judiciar din care face parte, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac. S-a constatat că și condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, acesta invocând cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cu argumentarea că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului A., cu privire la infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

În consecință, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu a cererea și s-a stabilit termen de judecată la data de 2 noiembrie 2021.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva Deciziei penale nr. 125/2021 din 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. instanța de apel a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., apreciind că lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv, ordonanța de începere a urmăririi penale "in rem".

Este adevărat că, potrivit art. 16 lit. e) din C. proc. pen. se dispune încetarea procesului penal atunci când "lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale".

Doctrina și practica judiciară au arătat care sunt aceste situații de încetare a procesului penal: lipsa plângerii prealabile, lipsa autorizației prealabile, lipsa sesizării organului competent.

De asemenea, este adevărat că în C. proc. pen. sunt reglementate etapele/momentele procesuale ale efectuării urmăririi penale, în prezenta cauză fiind de interes disp. art. 305 alin. (1) - (3) C. proc. pen. cu referire la începerea urmăririi penale in rem (cu privire la faptă), respectiv, continuarea urmăririi penale in personam (cu privire la persoană).

Textul art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. trebuie corelat cu textul art. 305 alin. (4) C. proc. pen. conform căruia "Față de persoanele pentru care urmărirea penală este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile sau de îndeplinirea unei alte condiții prealabile, efectuarea urmăririi penale se poate dispune numai după obținerea autorizației ori după îndeplinirea condiției".

În consecință, se constată că legiuitorul distinge între aspectele procedurale anterioare punerii în mișcare a acțiunii penale și anumite condiții suplimentare pentru începerea urmăririi penale.

Împrejurarea că nu s-a regăsit în dosar ordonanța de începere a urmăririi penale in rem, deși este un moment procesual obligatoriu și prealabil continuării urmăririi penale in personam, are legătură cu legalitatea efectuării urmăririi penale, adică cu una din activitățile supuse controlului în camera preliminară.

Conform art. 342 C. proc. pen. Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Pe de o parte, actele și lucrările dosarului relevă că inculpatul nu a formulat o cerere de constatare a nelegalității efectuării actelor de urmărire penală cu privire la acest aspect, iar pe de altă parte, această deficiență a urmăririi penale nu este prevăzută de lege sub sancțiunea nulității absolute (care să poată fi invocată oricând în cursul procesului penal).

În final, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu privire la incidența cazului de casare de la pct. 8 prin Decizia nr. 46/RC/4.02.2021, pronunțată de secția penală, în care s-au arătat, în sinteză, următoarele: "În ipoteza în care instanța de apel a dispus încetarea procesului penal, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., referitoare la lipsa unei condiții prevăzute de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, cu motivarea că nu există o ordonanță de începere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale pentru variantele normative ale unei infracțiuni reținute prin rechizitoriu în sarcina autorului și nu există o ordonanță de extindere a urmăririi penale pentru fapta reținută prin rechizitoriu în sarcina complicelui, este incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., întrucât reluarea în cursul judecății a elementelor care fac obiectul procedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale și dacă există concordanță între faptele pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, eludează dispozițiile art. 342 - art. 347 C. proc. pen.. și aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară (...).

În conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen.. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau a sesizării organului competent ori a altei condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; intervenirea amnistiei sau a prescripției, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori a inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condițiile legii; existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existența autorității de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greșit încetarea procesului penal (...).

În acest sens, se are în vedere că reluarea în cursul judecății a aspectelor care fac obiectul procedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală, dacă există concordanță între faptele pentru care s-a dispus, prin ordonanță, efectuarea urmăririi penale, pentru care s-au pus în mișcare acțiunile penale și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, eludează dispozițiile art. 342 - art. 347 C. proc. pen.. și aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțată în cauză de judecătorul de cameră preliminară".

În consecință, pentru motivele arătate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., recursul în casație va fi admis, se va desființa, în parte, decizia atacată și se va dispune rejudecarea apelului declarat de inculpat.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea