ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19 ianuarie 2016, sub nr. x/2016*, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 3362 din 23 mai 2018, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea, ca neîntemeiată; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus.

I.3. Decizia pronunțată de Tribunalul București, în apel:

Prin decizia civilă nr. 3409A din 04 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3362 din 23 mai 2018, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., ca nefondat; a obligat apelantul la 3.000 RON cheltuieli de judecată, în apel, onorariu de avocat redus, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

I.4. Încheierea și decizia pronunțate de Curtea de Apel București, în recurs:

Prin încheierea de ședință din 02 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 542 R din 06 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității declarării recursului; a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3409A din 04 noiembrie 2019 și a încheierilor de ședință din 3 decembrie 2018, din 10 decembrie 2018, din 04 martie 2019, din 06 mai 2019 și din 09 septembrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de ședință din 02 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 octombrie 2021, sub nr. x/2016*/a8, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

Prin rezoluția din 01 noiembrie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, s-a solicitat părților să precizeze dacă înțeleg să-și exprime acordul ca, în situația în care recursul este admisibil în principiu, să fie soluționat de către completul de filtru prevăzut de art. 493 C. proc. civ.

II.1. Cererea de recurs:

Prin cererea de recurs, invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., reclamantul a susținut nelegalitatea încheierii atacate pentru următoarele argumente: au încălcate nromele de procedură privind repartizarea aleatorie a cauzelor, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 7/2019, la dosar nefiind dovada repartizării aleatorii a completelor de judecată; instanța de judecată nu a fost legal sesizată cu soluționarea cererii de recuzare; au fost încălcate prevederile art. 197 C. proc. civ. ce impuneau timbrarea acțiunii; prin necomunicarea termenului de timbrare a acțiunii a fost împiedicat să-și precizeze motivele de recuzare, fiindu-i încălcat dreptul de acces la un proces echitabil în fața unei instanțe independente, respectiv art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; judecătorul împotriva căruia a formulat cererea de recuzare a încălcat prevederile art. 14 alin. (5) și (6), art. 15, art. 16, art. 222, art. 232, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Totodată, a precizat că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare nu i-a fost comunicată și își rezervă dreptul de a completa motivele de recurs după primirea actului de procedură.

La data de 15 iunie 2022, prin poștă electronică, recurentul A. a depus completarea motivelor de recurs ce vizează încheierea de ședință 02 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ.

În motivare, a arătat că față de încheierea atacată, ce i-a fost comunicată la data de 09 iunie 2022, își menține motivele de recurs expuse în cererea inițială, însă a apreciat că se impun a fi efectuate anumite precizări în sprijinul invocării prevederilor art. 488 C. proc. civ.

Astfel, a susținut că instanța apreciind că judecătorul C. nu putea fi recuzat, în temeiul art. 41 alin. (1) C. proc. civ., a concluzionat că petentul nu putea formula o astfel de cerere în temeiul art. 41 și art. 42 C. proc. civ., deși dispozițiile legale menționate nu au fost invocate de către petent în susținerea cererii de recuzare, ci prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. în considerarea faptului că judecătorul C. a făcut parte din compunerea a 4 complete din cadrul secției și că îi revenea obligația de a se abține de la judecarea cauzei.

A precizat că nu există o dovadă a repartizării aleatorii a dosarelor pe complete, iar instanța s-a pronunțat fără a fi legal sesizată.

II.2. Apărările formulate în cauză:

La data de 25 octombrie 2022, prin poștă electronică, în termen legal, intimata B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca fiind nul, iar, în subsidiar, ca, nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, a arătat că respectiva cale de atac nu a fost motivată în termenul legal, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., în sensul în care la data de 04 octombrie 2022, prin e-mail, cererea de recurs a fost comunicată Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, recurentul indicând ca fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., însă în realitate, recursul vizează nemulțumirile acestuia față de magistrații care au făcut parte din completul de judecată sau față de faptul că ar fi fost împiedicat să își precizeze motivele de recuzare ale judecătorului sau că domnul judecător C. ar fi fost repartizat "cu mâna prin încălcarea legii în 4 dosare", reținându-se precizarea acestuia că își rezervă dreptul de a completa motivarea cererii de recurs după primirea încheierii de respingere a cererii de recuzare, însă argumentele expuse nu reprezintă motive de recurs în sensul prevederilor aplicabile, ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii de atac în termenul prevăzut de lege.

Din perspectiva dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a arătat că în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu pot fi identificate veritabile critici la adresa încheierii de respingere a cererii de recuzare și nici nu se demonstrează în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la motivele de casare enumerate.

Pe fondul recursului, relativ la primul motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a precizat că recurentul nu a indicat care prevederi au fost încălcate în alcătuirea completului de judecată, motivele indicate nefiind susținute de dovezi.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susținut că încheierea atacată nu a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ., art. 15, art. 16, art. 222, art. 223 și art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., în sensul în care judecății cererii de recuzare îi sunt aplicabile reguli de procedură specifice, derogatorii de la normele de procedură generale.

Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimata a arătat că recurentul nu a prezentat acele motive contradictorii sau străine de natura cauzei sau care lipsesc din cuprinsul încheierii atacate.

A arătat că în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății nu pot fi identificate veritabile critici la adresa încheierii de respingere a cererii de recuzare și nici nu se demonstrează în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la motivele de casare enumerate.

II.3. Procedura de filtrare a recursului:

Raportul întocmit în cauză, la data de 23 februarie 2022, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, la data de 09 martie 2022, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar, prin punctul de vedere la raport, depus la data de 20 martie 2022, prin poștă electronică, recurentul-reclamant a arătat că își menține motivele de recurs astfel cum au fost formulate în termen, precizând că încheierea atacată nu i-a fost încă comunicată, însă urmează să efectueze demersuri pentru a obține o copie de pe aceasta pentru a completa motivele de recurs.

Prin încheierea de ședință din 10 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus continuarea procedurii de filtrare a recursului, având în vedere că, prin cererea de recurs, petentul a precizat că încheierea, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, nu i-a fost comunicată și că își rezervă dreptul de a completa motivele de recurs după primirea încheierii, aspect menționat în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și reiterat în cadrul punctului de vedere la raport, reținând că la dosarul de recurs se află dovezile de comunicare a deciziei civile nr. 542 din 06 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, context în care a apreciat ca fiind utilă soluționării recursului emiterea unei adrese către această instanță cu mențiunea de a preciza dacă s-a procedat la comunicarea încheierii de ședință din 02 iulie 2021, iar în caz afirmativ, de a înainta dovezile de comunicare a încheierii.

Cu adresa nr. x/2016* din 15 iunie 2022, înregistrată la data de 16 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a înaintat dovada comunicării încheierii de ședință din 02 iulie 2022 către recurentul-reclamant .

Suplimentul la raport a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluția din 04 ianuarie 2023, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamantul A. Traian împotriva încheierii de ședință din 02 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

La data de 07 februarie 2023, prin poștă electronică, recurentul-reclamant a depus note de ședință, prin care a arătat că încheierea atacată i-a fost comunicată după efectuarea demersurilor de către instanța de recurs, că a depus, în termenul legal, detalierea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., invocând prevederile Legii nr. 310/2018, ulterioară Deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A precizat că argumentele invocate de partea adversă sunt netemeinice și nelegale, precizând, față de aspectele reținute în suplimentul la raport, că se impune respingerea întâmpinării în lipsa datei certe a comunicării corespondenței în măsura în care intimata nu face dovada depunerii acesteia în termen, solicitând aplicarea prevederilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând recursul în condițiile art. 499 raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În prealabil, cu privire la completarea motivelor de recurs, depusă la data de 15 iunie 2022, prin poștă electronică, se rețin următoarele:

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevăd ca regulă generală faptul că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare va putea fi atacată numai odată cu fondul cauzei, iar ca excepție, pentru situația în care hotărârea ce urmează a fi pronunțată asupra cauzei este definitivă, prevede posibilitatea atacării, pe cale separată, cu recurs a încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare.

O normă juridică nu poate fi privită în mod izolat de ansamblul reglementării din care face parte, astfel că rațiunea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., respectiv aceea de înlăturare a posibilității de tergiversare a judecății în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural, subzistă și în ipoteza tezei a doua a art. 53 alin. (1), drept pentru care legiuitorul a stabilit că termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la comunicarea hotărârii pronunțate asupra fondului și nu de la data comunicării încheierii respective, concluzie ce rezidă din analiza sintactică a textului legal, care face referire la hotărârea prin care s-a soluționat cauza, precum și la comunicarea acestei hotărâri.

Potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) C. proc. civ., punctul de plecare a termenului este stabilit, ca regulă, de momentul comunicării actului de procedură, care, în speță, este reprezentat de decizia nr. 542 R din 06 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3409A din 04 noiembrie 2019 și împotriva încheierilor din datele de 03 decembrie 2018, 10 decembrie 2018, 04 martie 2019, 06 mai 2019 și 09 septembrie 2019 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, decizia menționată fiind o hotărâre definitivă în condițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În aceste coordonate se are în vedere adresa nr. x/2016*/a8, prin intermediul căreia Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a înaintat procesul-verbal de comunicare din care rezultă că încheierea ce face obiectul prezentului recurs a fost depusă la data de 09 iunie 2022, la cutia poștală aparținând recurentului, situată în București, str. x .

Având ca reper data comunicării deciziei nr. 542 R din 06 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, respectiv 29 septembrie 2021, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul de recurs, Înalta Curte observă că, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 05 octombrie 2022, aceasta fiind data limită până la care recurentul avea posibilitatea să depună motivele de recurs, în completarea cererii inițiale înaintate curții de apel prin intermediul poștei electronice, la data de 04 octombrie 2021, ora 21

40

, înregistrate la data de 05 octombrie 2021, potrivit ștampilei de intrare aplicate pe adresa aflată la dosarul de recurs.

Așadar, completarea motivelor de recurs depuse de recurent la data de 15 iunie 2022, prin poștă electronică, s-a produs cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., sens în care, pe de o parte, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca analiza susținerilor deduse judecății pe această cale să se producă numai în măsura în care își găsesc corespondent în acele critici expuse prin cererea inițială.

Pe de altă parte, în lumina exigențelor instituite de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, prin intermediul unor veritabile critici la adresa hotărârii atacate în considerarea argumentelor arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În alte cuvinte, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Circumstanțiind aspectele de ordin teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că niciuna din criticile expuse de recurent nu se subsumează vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta conține o înșiruire de texte legale și afirmații generale ce nu sunt structurate din punct de vedere juridic și nu constituie în sens propriu argumente de nelegalitate a încheierii recurate.

Astfel, în privința mențiunii recurentului că încheierea recurată ar fi nelegală, ca fiind rezultatul încălcării normelor de procedură în ceea ce privește repartizarea aleatorie a cauzei prevăzute de O.U.G. nr. 7/2019, prin care a fost modificat art. 14 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și lipsa dovezii repartizării aleatorii a completurilor de judecată, nu este motivată în niciun fel în cererea de recurs.

Simpla susținere a încălcării unui text legal, fie el și art. 14, în forma modificată și completată [art. 29 alin. (5)], în lipsa unor precizări punctuale a regulilor de repartizare față de care să se poată considera încălcat acest text de lege în raport cu conținutul reglementării sale și cu modalitatea în care instanța a soluționat cererea de recuzare, nu reflectă o motivare a recursului în sens procedural, ci nemulțumirea generică a recurentului legată de o astfel de procedură subsumată unei pretinse încălcării a dispozițiilor legale invocate ce nu este aptă să determine reformarea încheierii sau să demonstreze nelegalitatea acesteia din perspectiva vreunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privește încălcarea normelor referitoare la compunerea sau constituirea instanței, de tipul celor ce reglementează, de pildă, numărul necesar de judecători pentru a alcătui completul de judecată sau regimul juridic al incompatibilităților, acesta nefiind incident în speță prin raportare la critica învederată în condițiile în care, de altfel, C. proc. civ. a alocat un motiv distinct de recurs pentru încălcarea regulilor de repartizare aleatorie a cauzelor [art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ..].

Recurentul a mai susținut că modalitatea prin care completul nelegal învestit a înțeles să soluționeze cererea de recuzare relevă încălcarea prevederilor art. 197 C. proc. civ. ce impuneau în prealabil timbrarea acțiunii, iar prin necomunicarea termenului de timbrare a acțiunii a fost împiedicat să precizeze motivele de recuzare a domnului judecător C. fiindu-i astfel încălcat accesul la un proces echitabil în fața unei instanțe independente, prevăzut de dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, propriile aprecieri asupra modului în care s-a desfășurat judecata cererii de recuzare se circumscriu unei atitudini subiective generate de măsura dispusă de instanță, care în speță, nu corespunde așteptărilor părții, însă o atare conduită negrefându-se pe aspectele care au format convingerea instanței în sensul respingerii cererii de recuzare nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac a recursului din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căroar nerespectare atrage sanțiunea nulității, însă recurentul, deși, s-a prevalat de textul de lege enunțat sub aspectul încălcării principiului contradictorialității [art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ..], a principiului oralității [art. 15 C. proc. civ..], a principiul nemijlocirii [art. 16 C. proc. civ..], a principiului dreptului la apărare [art. 222 C. proc. civ..], a dispozițiilor art. 232 C. proc. civ. privind redactarea încheierii de ședință, în motivarea recursului nu evidențiază modalitatea în care au fost încălcate dispozițiile legale enumerate, astfel că în lipsa oricărei motivări a recursului în această privință, instanța de recurs nu poate realiza un control judiciar efectiv.

Nu sunt decelate în concret nici critici care să poată fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., chiar dacă recurentul reclamă o carență a motivării încheierii atacate, în contextul exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pe care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și-a fundamentat soluția de respingere a cererii de recuzare, ceea ce conduce la concluzia că invocarea acestui text de lege în cadrul temeiului de drept al cererii de recurs, s-a produs pur formal, câtă vreme recurentul nu a indicat niciun argument esențial care să nu fi fost avut în vedere de către curtea de apel sau o altă critică ignorată de instanță în soluționarea cererii de recuzare.

De altfel, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în argumentarea soluției de respingere a cererii de recuzare, ca neîntemeiată, dispusă prin actul procedural contestat, a reținut că aspectele invocate de petent în demersul judiciar inițiat nu sunt de natură să releve o situație care să compromită imparțialitatea domnului judecător C., nefiind incident niciunul dintre cazurile de recuzare prevăzute la art. 41 și art. 42 C. proc. civ.

Prin urmare, cum criticile formulate de recurent, prin cererea de recurs dedusă judecății, nu se grefează pe considerentele încheierii atacate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a celor ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul A. Traian împotriva încheierii de ședință din 02 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. Traian împotriva încheierii de ședință din 02 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2023.