ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 834/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 19 ianuarie 2016, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București

Prin sentința civilă nr. 3362 din data de 23 mai 2018, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A.; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată; a obligat pe reclamant la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus.

I.3. Decizia pronunțată de Tribunalul București

Prin decizia nr. 3409A din data de 4 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3362 din data de 23 mai 2018, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă ca nefondat; a obligat pe apelantul-reclamant la 3.000 RON cheltuieli de judecată, în apel, onorariu de avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

I.4. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, atacată cu recurs

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de petentul A., ca nefondată.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva încheierii pronunțate la data de 29 iunie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016 a declarat recurs petentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 3 august 2021 sub nr. x/2016/a4.

Prin cererea transmisă în data de 12 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, în esență, recurentul-petent a arătat că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât cererile de recuzare a domnilor judecători C. și D. au fost soluționate cu încălcarea legii în sensul că, în speță, cele două completuri nu au fost legal sesizate, având în vedere că procedura de timbrare nu a fost demarată de instanță, cu scopul de a se soluționa cele două recuzări într-un ritm rapid.

Prin memoriu de recurs transmis la data de 5 octombrie 2021, prin intermediul poștei electronice, invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 1, 5 și 6 C. proc. civ., recurentul-petent a solicitat admiterea căii de atac și casarea încheierii atacate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-petent a susținut că au fost încălcate norme de procedură referitoare la repartizarea aleatorie, precum și prevederile O.U.G. nr. 7/2019, neexistând la dosar dovada repartizării aleatorii.

Ca atare, a apreciat că instanța de judecată care a soluționat cererea de recuzare nu a fost legal sesizată, fiind încălcate și prevederile art. 197 C. proc. civ. și cele ale art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care impuneau în prealabil timbrarea acțiunii, precum și dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe independente, prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recurentul-petent a apreciat că, prin necomunicarea termenului de timbrare a acțiunii, a fost împiedicat să precizeze motivele de recuzare ale doamnei judecător C..

Totodată, a arătat că judecătorul recuzat a fost repartizat, cu încălcarea legii, în trei dosare aflate pe rolul secției a IV-a civile a Curții de Apel București, în care a pronunțat soluții nelegale, cu nesocotirea prevederilor art. 14 alin. (5) și (6) și art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimata B. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca fiind nul și, în subsidiar, ca nefondat. Totodată, a solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea excepției nulității recursului, invocate în temeiul art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., intimata a arătat că, în opinia sa, recursul nu este motivat în termen, întrucât argumentele arătate în cele două memorii de recurs (din 12 iulie 2021 și 5 octombrie 2021) nu reprezintă motive de recurs, în sensul prevederilor procedurale aplicabile.

De asemenea, a apreciat că motivarea recursului nu este susceptibilă de încadrare în ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Totodată, a combătut cele arătate de către recurentul-petent în susținerea recursului, apreciind că afirmațiile acestuia sunt nefondate.

Recurentul-petent A. a formulat răspuns la întâmpinare solicitând înlăturarea apărărilor formulate de către partea adversă.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că: părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate; recursul este formulat și motivat în termenul prevăzut de lege; cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității; recurentul-petent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reținut că recurentul-petent a susținut incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., iar intimata a invocat excepția nulității recursului în raport de prevederile art. 489 C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar recurentul-petent a depus punct de vedere prin care și-a exprimat acordul ca recursul să fie judecat în complet de filtru, cu reluarea procedurii de timbrare. Intimata nu a formulat punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Recurentul-petent a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea recursului (100 RON), cerere care a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2022.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 1 martie 2022, s-a fixat termen la data de 12 aprilie 2022, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției nulității recursului.

II.4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, deși recurentul-petent a susținut incidența art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condițiile în care partea nu a adus încheierii recurate veritabile critici de nelegalitate, apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Astfel, prin încheierea atacă, instanța a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C. formulată de recurentul-petent, analizând-o prin raportare la prevederile art. 41, art. 42 și 44 alin. (1) C. proc. civ., ale art. 9-10 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor adoptat prin HCSM nr. 328/2005, precum și ale art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Instanța a concluzionat că nu se identifică existența unor împrejurări sau fapte care să pună în discuție imparțialitatea judecătorului C., dimpotrivă, sunt excluse orice bănuieli legitime cu privire la soluția procesului purtat de petent, iar împrejurarea că același judecător a mai soluționat alte dosare în care este implicat petentul, fiind pronunțate soluții care l-au nemulțumit, nu conduce, prin ea însăși, la crearea unei ipoteze care să pună în discuție imparțialitatea acestui judecător.

Or, prin susținerile formulate în cuprinsul memoriilor de recurs, recurentul-petent nu se referă la raționamentul instanței care a stat la baza adoptării soluției de respingere a cererii de recuzare și, deși invocă incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., nu a adus argumente care să tindă a demonstra nelegala alcătuire a instanței de judecată, încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiune nulității și nici faptul că încheierea nu ar cuprinde motivele pe care întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Recurentul-petent a invocat aspecte legate de pretinse nereguli privind repartizarea aleatorie și de faptul că nu i s-ar fi comunicat termenul în care trebuia să achite taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea cererii de recuzare, exprimându-și totodată nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate în cauzele în care este parte și față de împrejurarea că doamna judecător C. a făcut parte din completurile de judecată care au soluționat pricinile sale, pronunțând soluții care nu i-au fost favorabile.

O atare motivare a recursului îndreptată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de recurentul-petent nu îndeplinește rigorile impuse art. 488 alin. (1) Cod procedură, aceste susțineri neputând fi convertite în vreun motiv de casare, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate și neavând legătură cu raționamentul instanței care a determinat soluția de respingere a cererii.

Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, iar această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum susținerile formulate de recurentul-petent nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-petent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 29 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2022.