ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 820/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.06.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Prim-Ministrul României:

(1) să se constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie, în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015;

(2) să fie aplicat Primului-Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019;

(3) să fie fixat cuantumul penalităților în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosar nr. x/2015

Prin sentința nr. 1785 din 13 octombrie 2022, Curtea a respins excepția prescripției dreptului de a cere executare silită, excepția lipsei de obiect, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâți, ca neîntemeiate.

A admis excepția inadmisibilității în privința capătului de cerere având ca obiect fixarea cuantumului penalităților și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

A respins în rest cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, recurentul-reclamant susține că prima instanță face confuzie între solicitarea de a se acorda penalități pe zi de întârziere, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și stabilirea penalităților definitive, conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Prin capătul trei de cerere, întemeiat pe disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat fixarea cuantumului penalităților în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 10 zile, ce au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Penalitățile se acordă în condițiile disp. art. 906 C. proc. civ., conform cărora, când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 RON la 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

Din modul de redactare a petitului numărul trei, susține recurentul-reclamant, s-a solicitat aplicarea primei etape din procedura de executare silită prevăzută de Legea contenciosului, urmând ca după aceea să se continue cu o cerere separată, întemeiată pe disp. art. 24 alin. (4) din aceeași lege, prin urmare este criticabilă admiterea excepției inadmisibilității acestui capăt de cerere, hotărârea cuprinzând doar motive străine de natura cauzei.

Prin urmare, recurentul-reclamant solicită, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În subsidiar, recurentul-reclamant solicită casarea sentinței atacate și rejudecarea pe fond a procesului, în sensul admiterii cererii, amendarea prim-ministrului, fixarea cuantumului penalităților în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere.

În ceea ce privește critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține greșita admitere a excepției inadmisibilității capătului trei al cererii, acordarea penalităților în valoare de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la 08.05.2019 și până la îndeplinirea obligației, așa cum s-a stabilit și prin Decizia nr. 12/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin întâmpinarea formulată de intimații-pârâți Prim-ministrul României și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului s-a invocat excepția nulității recursului și excepția lipsei de interes a recursului.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului exercitat în cauză

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, reținând că, în dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut existența unor motive străine de natura pricinii, raportat la obiectul acțiunii, precum și încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sentinței, prin admiterea excepției inadmisibilității capătului trei al cererii.

Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes invocată de intimații-pârâți, în raport de obiectul acțiunii, prin care s-a solicitat, alături de aplicarea unei amenzi conducătorului autorității pârâte și fixarea cuantumului penalităților, cerere ce este distinctă în raport cu eventuala executare silită a obligației de a plăti penalitățile de întârziere.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă motive străine de natura pricinii, ca urmare a confuziei făcute de prima instanță între disp. art. 24 alin. (3) și art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Cu privire la motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant critică soluția de admitere a excepției inadmisibilității capătului de cerere referitor la acordarea penalităților în temeiul disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii îl reprezintă aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorității pârâte și fixarea cuantumului pretențiilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, calculate de la expirarea termenului de 30 zile de la rămânerea definitivă a Deciziei nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind fixarea cuantumului penalităților, întrucât reclamantul nu a parcurs procedura prevăzută de disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 24 alin. (4) din același act normativ.

Conform disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților, debitorul, în mod culpabil, nu exercită obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților [...].

Înalta Curte, în acord cu cele arătate de prima instanță constată că disp. art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004, sunt incidente și în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă, în speță, Decizia nr. 2370/08.05.2019, instanța de judecată a stabilit penalități aplicabile pârâtului, pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul disp. art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în același sens pronunțându-se și Decizia nr. 2/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Așadar, procedura prevăzută de art. 24 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 este aplicabilă în cauză, iar reclamantul nu a urmat această procedură, solicitând direct fixarea sumei ce reprezintă penalități pe zi de întârziere.

Față de acestea, Înalta Curte va constata că excepția inadmisibilității capătului de cerere a fost corect admisă, motivarea corespunde obiectului și termeiului juridic al cererii, nefiind întrunite motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. .

În consecință, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității și excepția lipsei de interes a recursului invocate de intimații-pârâți.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1785 din 13 octombrie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.