ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1798/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.06.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Prim-Ministrul României:

(1) să se constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie, în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015;

(2) să fie aplicată Primului-Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019;

(3) să fie fixat cuantumul penalităților în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr. x/2015.

Prin sentința nr. 1723 din 7 octombrie 2022, Curtea a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, lipsei de obiect a cererii și lipsei de interes, invocate de pârâți, ca nefondate.

A respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând în fond procesul, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de executare silită, amendării prim-ministrului și fixării cuantumului penalităților în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere.

Arată recurentul-reclamant că debitorul a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale B. S.A. până la limita de 8% din capitalul social.

Debitorul nu a pus în aplicare dispozițiile art. 9 menționat, pentru că nu a reglementat prin H.G. vânzarea a 8% din acțiunile B. către salariații B., ci doar a 1%.

A citat recurentul dispozițiile art. 4 alin. (3) și art. 78 din Legea nr. 24/2000, și a susținut că limita de 8% din capitalul social trebuie înțeleasă în sensul că salariații B. nu pot cumpăra, la prețul de privatizare cu care a cumpărat și B., mai mult de 8% din capitalul social al B., iar nu că Guvernul are căderea să stabilească discreționar orice procent inferior lui 8.

Dacă s-ar interpreta că Guvernul poate stabili orice procent mai mic de 8, atunci ar putea stabili și procentul de 0, anulând rațiunea legii.

Pe de altă parte, prin H.G. nr. 746/2022, Guvernul nu a stabilit procedurile, termenele și condițiile în care salariații pot cumpăra acțiunile B., ci doar a promis că, în viitor, va face acest lucru ministrul Energiei.

În aceste condiții, H.G. nr. 746/2022 este o formă fără fond, nepunând în aplicare legea, iar pârâtul nu și-a îndeplinit obligația impusă prin Decizia nr. 2370/08.05.2019, soluția primei instanțe fiind greșită și nelegală.

Prin întâmpinarea formulată de intimații-pârâți Prim-ministrul României și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului s-a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului exercitat în cauză

Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate prin recurs, a apărărilor și susținerilor formulate prin întâmpinare și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prezenta acțiune, întemeiată pe disp. art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, are în vedere neexecutarea hotărârii judecătorești prin care s-au acordat penalități de întârziere întemeiate pe prevederile art. 18 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ.

Instanța de fond, constatând îndeplinită obligația dispusă prin Decizia nr. 2370/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținut că nu mai pot fi aplicate motivele de constrângere prevăzute de art. 24 din Legea contenciosului administrativ.

Acest motiv de casare vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale. Astfel, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă, cu titlu de exemplu, nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii ș.a.m.d.

Or, recurentul-reclamant nu a indicat ce normă de procedură ar fi încălcat instanța în adoptarea soluției, astfel că instanța de control judiciar nu poate analiza hotărârea recurată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, Guvernul României urma să stabilească cota procentuală ce va fi achiziționată de salariați, deoarece aceștia au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare, precum și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor.

Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, s-a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni, reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, iar vânzarea se va realiza cel mai târziu până la data de 31.12.2023.

S-a prevăzut, la art. 2 din H.G. nr. 746/2022, că, în termen de 180 zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020, ministrul energiei aprobă prin ordin, procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor.

Din cuprinsul normelor sus-menționate, reiese faptul că salariații au dreptul să achiziționeze acțiunile până la limita de 8% din capitalul social, neexistând un procent fix de 8%, astfel cum susține recurenta-reclamantă.

Intimatul-pârât Guvernul României, prin adoptarea H.G. nr. 746/2022, a stabilit procentul și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor, de către salariați, iar emiterea de către ministrul energiei a unui ordin prin care să se aprobe procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor se realizează strict în cadrul stabilit prin hotărârea de guvern și în executarea acesteia, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) și art. 78 din Legea nr. 24/2000.

Față de acestea, Înalta Curte reține că prima instanță în mod corect a apreciat că obligația stabilită prin hotărârea judecătorească reprezentată de Decizia nr. 237/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a fost îndeplinită, motiv pentru care nu se mai pot aplica mijloacele de constrângere prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv amenda și penalitățile de întârziere.

Prin urmare, alegațiile recurentului nu sunt apte să demonstreze nelegalitatea hotărârii primei instanțe, care este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1723 din 7 octombrie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.