ÎCCJ, Decizia nr. 25/2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2414 din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția de tardivitate și a anulat, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B., moștenitoare ale defunctului C. împotriva Deciziei nr. 3264 din 6 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, s-a arătat că hotărârile pretins potrivnice sunt Decizia civilă nr. 3264 din 06.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosar nr. x/2015 și Decizia civilă nr. 478 din 31 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosar nr. x/2015

Ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor legale redate anterior, este Decizia civilă nr. 3264 din 06 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2015, astfel încât, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 06 noiembrie 2020.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost depusă la data de 25 martie 2021 (conform ștampilei Curții de Ape București), astfel încât față de data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, instanța a constatat că revizuirea a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, revizuentele A. și B. au formulat recurs.

În cuprinsul criticilor, au susținut nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Au arătat că cererea de revizuire nu este tardivă, întrucât deciziile pretins contrare au fost pronunțate în contradictoriu cu defunctul C., din culpa instanței; procedând în acest fel, instanța a aplicat greșit prevederile art. 184 C. proc. civ.

În consecință, recurentele au susținut că termenul pentru declararea căii de atac extraordinare a revizuirii a fost suspendat, făcând referire la art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., care prevede că termenul procedural se întrerupe și curge unul nou când intervine moartea părții. Ca urmare, întrucât revizuentele nu au fost parte din procesele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare, împotriva lor nu curge termenul de revizuire de 1 lună.

În subsidiar, au susținut și temeinicia cererii de revizuire, insistând că cele două decizii sunt contrare, astfel că se impune admiterea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentele și-au întemeiat criticile pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că analiza acestora urmează a fi făcută din prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată atât aplicarea art. 184 C. proc. civ., cât și calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri, așadar criticile au în vedere norme de procedură civilă și nu norme de drept material; în plus, în cuprinsul motivelor de recurs nu se regăsesc critici care să facă referire la lipsa motivării, la contradictorialitatea considerentelor sau la motive străine de natura cauzei, pe care instanța să le poată circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea, potrivit art. 174 C. proc. civ., care reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Sub imperiul acestui motiv de recurs se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, etc.; dispozițiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură.

În cazul nulității relative, art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevede condiția vătămării "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia".

În speța de față, prin memoriul de recurs, s-a susținut greșita aplicare a art. 184 alin. (4) C. proc. civ., pe motiv că Decizia nr. 3264/2020 a Curții de Apel București ar fi fost pronunțată în contradictoriu cu defunctul, iar nu cu recurentele; ca urmare, împotriva lor nu poate curge termenul de declarare al căii de atac extraordinare a revizuirii, cum greșit a constatat instanța de revizuire.

Aceste susțineri sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Potrivit art. 184 C. proc. civ., care reglementează curgerea termenelor:

"(1) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Se consideră că actul a fost comunicat părții și în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum și în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părți.

(3) Termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe față de cel lipsit de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.

(4) Termenul procedural se întrerupe și un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în următoarele cazuri:

Din cronologia evenimentelor, instanța reține că la 20 mai 2016 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București Dosarul nr. x/2015, ce avea ca obiect apelul formulat de C. împotriva Sentinței nr. 933 din 13 aprilie 2016 a Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Prin încheierea din 17 octombrie 2016, instanța a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București.

La termenul de judecată din 2 septembrie 2019, s-au prezentat A. și B., care au învederat instanței că apelantul C. a decedat, au depus certificatul de deces și cel de calitate de moștenitor nr. x din 24 octombrie 2017 emis de notarul public și au solicitat introducerea lor în cauză, în calitate de moștenitoare, precum și menținerea măsurii suspendării cauzei, întrucât dosarul anterior menționat nu fusese definitiv soluționat. Ca urmare, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a menținut măsura suspendării dispusă anterior.

La 30 iulie 2020, A. și B., în calitate de moștenitoare ale defunctului C., au formulat cererea de repunere pe rol a procesului; ca urmare, s-a acordat termen de judecată la 7 septembrie 2020, pentru când a fost citat defunctul C.

La termenul de judecată din 7 septembrie 2020, s-au prezentat A. și B., în calitate de moștenitoare ale defunctului C., prin avocat D., cu delegație la fila x.

La acest termen de judecată, instanța a rămas în pronunțare asupra apelului, iar prin Decizia nr. 3264 din 6 octombrie 2020, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul C. împotriva Sentinței civile nr. 933/13.04.2016, pronunțate de Tribunal Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Ilfov.

Înalta Curte reține că recurentele s-au prezentat în instanță, în locul defunctului lor tată, continuând demersul juridic inițiat de acesta, respectiv apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 933/13.04.2016 pronunțate de Tribunal Ilfov, secția civilă. Astfel, recurentele au adus la cunoștința instanței decesul apelantului, care s-a produs pe durata suspendării cauzei, și au solicitat introducerea în cauză în nume propriu, în calitate de moștenitoare, calitate dovedită cu certificatul de calitate de moștenitor.

Mai mult, la termenul de judecată la care apelul a fost soluționat, s-a prezentat avocatul ales al defunctului apelant, care a răspuns pentru apelantele reclamante A. și B., în calitate de moștenitoare ale defunctului C.; or, o eventuală viciere a procedurii de citare de la termenul din 7 septembrie 2020 nu mai poate fi pusă în discuție, față de prevederile art. 160 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, din cele anterior redate, Înalta Curte reține că A. și B. aveau cunoștință de procesul derulat, acestea formulând cerere de introducere în cauză, în calitate de moștenitoare ale defunctului C., cum reiese din certificatul de calitate de moștenitor nr. x din 24 octombrie 2017 emis de notarul public.

Ca urmare, deși în dispozitivul hotărârii este trecut defunctul C., și nu moștenitoarele acestuia (A. și B.) această împrejurarea nu are valențele juridice pe care le prezintă recurentele și nu reprezintă o vătămare în sensul textului de lege anterior redat, care să impună desființarea deciziei.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că termenul procedural de declarare a căii extraordinare de atac nu a fost întrerupt, ci a continuat să curgă împotriva recurentelor A. și B., în calitate de moștenitoare ale defunctului C., nefiind incident în cauză art. 164 alin. (4) C. proc. civ.

Față de considerentele anterior expuse, reținând deci că termenul de declarare al căii extraordinare de atac nu a fost întrerupt, Înalta Curte constată că este legală soluția pronunțată de instanța de revizuire, prin care cererea de revizuire a fost respinsă, ca tardiv formulată.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire, recurenta a susținut că Decizia civilă nr. 3264 din 06.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosar nr. x/2015 este contrară Deciziei civile nr. 478 din 31 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosar nr. x/2015

Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire, este Decizia civilă nr. 3264 din 06 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2015, care a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 3264 din 06 octombrie 2020 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 06 octombrie 2020 și s-a împlinit la 06 noiembrie 2020, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost depusă la 25 martie 2021 (conform ștampilei Curții de Apel, București), cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentelor din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere cele arătate mai sus, reținând că recurentele revizuente au formulat critici ce sunt nefondate și că decizia recurată este legală, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. și B., moștenitoare ale defunctului C. împotriva Deciziei nr. 2414 din 11 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2023.

GGC - ED