ÎCCJ, Decizia nr. 20/2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 3320 din 8 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Comisia Specială de Retrocedare împotriva Deciziei civile nr. x din 9 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, ca tardiv formulată.

Recursul

Împotriva deciziei sus menționate, revizuenta a declarat recurs, care a fost întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că s-a apreciat greșit că în cadrul cererii de revizuire trebuie să se solicite anularea ultimei decizii pronunțate; revizuenta a înțeles să solicite anularea primei decizii pronunțate, care nu îi este favorabilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A reiterat împrejurarea că pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrat un număr de 14 litigii, ce aveau ca obiect anularea deciziilor emise de Comisia Specială de Retrocedare cu privire la imobilele solicitate de către Așezămintele Brâncovenești Biserica A., prin depunerea cererilor de retrocedare pe rolul Comisiei speciale de retrocedare, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Instanța de revizuire a constatat că cererea a fost îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 3558 din 9 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică deciziilor nr. 5639/18.11.2021, nr. 5768/23.11.2021, nr. 6043/03.12.2021 și nr. 6152/07.12.2021, pronunțate de Înalta Curte în alte pricini.

Recurenta a susținut că sunt pe deplin îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză regăsindu-se tripla identitatea de părți, cauză și obiect, astfel încât se impunea admiterea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurenta și-a întemeiat criticile formulate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prima critică, ce privește soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire, urmează a fi făcută din prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri, așadar criticile au în vedere norme de procedură civilă și nu norme de drept material.

Cu privire la critica privind greșita respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte reține următoarele:

În esență, recurenta a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că poate solicita anularea primei hotărâri pronunțate, iar termenul de declarare se va calcula în același mod.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 3558 din 9 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică deciziilor nr. 5639/18.11.2021, nr. 5768/23.11.2021, nr. 6043/03.12.2021 și nr. 6152/07.12.2021, pronunțate de Înalta Curte în alte pricini.

Din analiza cererii de revizuire, cu care a fost învestită instanța, reiese că obiectul revizuirii îl reprezintă Decizia nr. 3558 din 9 iunie 2021, a cărei desființare se solicită, astfel încât hotărârea ce face obiectul reformării și în raport de care se calculează termenul de depunere a cererii de revizuire va fi această decizie, care a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 3558 din 9 iunie 2021 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 9 iunie 2021 și s-a împlinit la 9 iulie 2021, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă prin intermediul poștei electronice, la 15 februarie 2022, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Restul criticilor din memoriul de recurs sunt, în realitate, argumente pentru admiterea cererii de revizuire; acestea însă nu pot fi analizate de instanța de judecată, care este chemată să soluționeze recursul declarat împotriva soluției de respingere, ca tardivă, a căii extraordinare de atac; doar în cazul unei eventuale admiterii a cererii de recurs, ar ajunge instanța să analizeze fondul cererii de revizuire și să aprecieze asupra incidenței art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere cele arătate mai sus, reținând că recurenta revizuentă a formulat critici ce sunt nefondate și că decizia recurată este legală, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Comisia Specială de Retrocedare împotriva Deciziei nr. 3320 din 08 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2023.

GGC - ED