ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 1 august 2018, sub nr. x/2017 (după declinarea competenței de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 926/04.05.2018), reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa", în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a solicitat: (i) anularea Deciziei nr. 7361/29.09.2017, emisă de pârâtă în dosarul nr. x/24.01.2006; (ii) efectuarea unui raport de expertiză prin care să se identifice suprafața de 19 ha și 2749 mp. de teren din București, Splaiul Unirii, fără număr, amplasat între următoarele vecinătăți: Centrala electrică de termoficare București sud; Bd. x, fostul splai Dudescu și str. x, precum și să se determine valoarea unui metru pătrat de teren conform grilei notariale din anul 2013; (iii) obligarea pârâtei să emită decizie de restituire în natură, dacă terenul este liber sau o parte din acesta și/sau decizie de compensare prin puncte, în care valoarea terenului să fie stabilită într-un număr de puncte corespunzător valorii ce va fi calculată prin expertiză pe metru pătrat, dacă terenul nu este liber, sau pentru o parte din acesta, în măsura în care este ocupat; (iv) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2169 din 5 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa", în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2169 din 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa", întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 3558 din 9 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa" împotriva sentinței nr. 2169 din 5 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, în rejudecare: - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa", în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România; - a anulat Decizia nr. 7361 din 29 septembrie 2017, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România; - a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să procedeze la analiza pe fond a cererii formulate de reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa"; - a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 150 de RON, reprezentând taxă de timbru.

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, Comisia Specială de Retrocedare a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 3558 din 9 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, respectiv anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se că decizia atacată este potrivnică următoarelor decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal: decizia nr. 5639/18.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017; decizia nr. 5768/23.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017; decizia nr. 6043/03.12.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017; decizia nr. 6152/07.12.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017. Astfel, revizuenta apreciază că decizia atacată și deciziile menționate anterior sunt pronunțate în pricini asemănătoare, existând tripla identitate de părți (reclamantă fiind Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa", iar pârâtă Comnisia Specială de Retrocedare), obiect (contestații împotriva deciziilor emise de Comisia Specială de Retrocedare) și cauză (anularea deciziilor emise de comisie, prin constatarea calității de persoană îndreptățită la restituire a reclamantei Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa"), iar în litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2017 nu s-a invocat autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri. În opinia revizuentei, caracterul potrivnic al deciziei atacate constă în dezlegarea diferită pe care instanța de recurs a dat-o, în dosarul nr. x/2017, cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantei Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa" cu privire la imobilele solicitate prin cererile de retrocedare formulate în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, față de celelalte decizii, care nu au recunoscut această calitate în favoarea reclamantei.

Apărările formulate în cauză Intimata Așezămintele Brâncovenești "Biserica Domnița Bălașa" nu a depus întâmpinare față de cererea de revizuire formulată de Comisia Specială de Retrocedare. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este exercitată cu nerespectarea termenului legal, pentru următoarele considerente: Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuenta Comisia Specială de Retrocedare pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin urmare, acest caz de revizuire vizează reformarea ultimei hotărâri pronunțate, care va fi anulată în raport de prima hotărâre, ale cărei dispoziții vor fi menținute. Din perspectiva termenului de promovare a revizuirii, sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc un termen de depunere a căii extraordinare de atac de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Coroborând aceste dispoziții, rezultă că cererea de revizuire se îndreaptă împotriva ultimei hotărâri pronunțate, iar termenul de exercitare se calculează, cu necesitate, în raport de hotărârea a cărei anulare se solicită. Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 3558 din 9 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică deciziilor nr. 5639/18.11.2021, nr. 5768/23.11.2021, nr. 6043/03.12.2021 și nr. 6152/07.12.2021, pronunțate de Înalta Curte în alte pricini. Motivele de fapt și de drept invocate de revizuentă confirmă că obiectul revizuirii îl reprezintă decizia nr. 3558 din 9 iunie 2021, a cărei desființare se solicită, astfel încât hotărârea ce face obiectul reformării și în raport de care se calculează termenul de depunere a cererii de revizuire va fi această decizie. Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 9 iunie 2021, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 9 iulie 2021. Având în vedere că revizuenta a depus cererea de revizuire prin intermediul poștei electronice, la data de 15 februarie 2022, Înalta Curte constată că revizuirea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată. Într-adevăr, cauza de față prezintă o situație specifică, în sensul că, analizând datele rămânerii definitive a hotărârilor considerate potrivnice, se constată că revizuenta a înțeles să îndrepte cererea de revizuire împotriva hotărârii pronunțate inițial, și nu a ultimei hotărâri, contrar dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar această împrejurare nu poate schimba modul de calcul a termenului de exercitare a căii de atac. Astfel, deciziile pe care revizuenta le apreciază a fi legale, respectiv deciziile nr. 5639/18.11.2021, nr. 5768/23.11.2021, nr. 6043/03.12.2021 și nr. 6152/07.12.2021, au rămas definitive la data pronunțării lor (18.11.2021, 23.11.2021, 03.12.2021 și 07.12.2021), ulterior rămânerii definitive a deciziei contestate pe calea revizuirii, însă revizuenta nu a înțeles să îndrepte cererea de revizuire împotriva acestor hotărâri, astfel încât data rămânerii lor definitive nu poate fi luată în considerare pentru calcularea termenului de exercitare a cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 3558/09.06.2021. În concluzie, în ceea ce privește calcularea termenului de introducere a cererii de revizuire, va fi avută în vedere însăși hotărârea împotriva căreia se îndreaptă calea de atac, chiar dacă, din eroare sau cu bună știință, revizuenta atacă hotărârea pronunțată anterior, și nu ultima hotărâre. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Comisia Specială de Retrocedare, ca tardiv formulată. PENTRU ACESTE MOTIVE,