ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3558/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 1.08.2018, reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Decizia nr. 7361/29.09.2017, emisă de Comisia Specială De Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase comunicată în data de 09.1 1.2017, în dosarul nr. x/24.01.2006, să se efectueze un raport de expertiză prin care să se identifice suprafața de 19 ha și 2749 mp. de teren din București, Splaiul Unirii, fără număr, amplasat între următoarele vecinătăți: Centrala electrică de termoficare București sud; Bd. x, fostul splai Dudescu și str. x se determine valoarea unui metru pătrat de teren conform grilei notariale din anul 2013,precum și obligarea pârâtei să emită decizie de restituire în natură, dacă terenul este liber sau o parte din acesta, și/sau decizie de compensare prin puncte, în care valoarea terenului să fie stabilită într-un număr de puncte corespunzător valorii ce va fi calculată prin expertiză pe metru pătrat, dacă terenul nu este liber, sau pentru o parte din acesta, în măsura în care este ocupat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2169 din 5 iulie 2019, a respins cererea formulată de reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica A.", în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica A." a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins contestația formulată ca neîntemeiată, deoarece Așezămintele Brâncovenești "Biserica A.", este continuatoarea Așezăminte Brâncovenești -Fundațiunea Biserica A..

În timpul regimului comunist au funcționat sub regim de Biserică Fundațională Parohială, în baza art. 175 din Statutul pentru organizarea și funcționarea B.O.R., aprobat prin decretul nr. 233/1949, iar în prezent Fundația este persoană juridică de utilitate publică, figurând în Schema de funcții și personal a Arhiepiscopiei Bucureștilor, la pg. 10, poz. 23 -31, înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Culte - conform art. 8 alin. (1) din legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, cu precizarea că Arhiepiscopia Bucureștilor este parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române.

În ceea ce privește susținerea instanței de fond, că nu există la dosar dovezi din care să rezulte că era membră a unui cult religios, recurenta apreciază că este neavenită, cât timp, toate cele sfinte, icoanele, rânduielile, slujbele, au fost și sunt dintotdeauna - Creștin Ortodoxe

Biserica a fost una dintre primele edificii, în fapt un pilon important ce a stat la baza religiei Creștin Ortodoxe din România, din 1745, iar A. fost înființată din necesitatea la acele vremuri de a fi independentă, dar în același timp să poată desfășura activitățile specifice Religiei Creștin Ortodoxe, pe care o promova.

Recurenta susține că instanța de fond nu a luat în calcul și nici nu a analizat precizarea formulată și probele depuse o dată cu aceasta, din care rezultă în mod clar dreptul de proprietate al Bisericii A. din anul 1745.

Astfel cum rezultă din actul de danie din 1745 - depus la dosar - B., este lăsată în proprietatea Bisericii A., iar toate celelalte forme de administrare a moșiei sunt doar în scopul unei mai bune funcționări, dar și utilizări a acesteia, pentru ca proprietarul de drept, respectiv Biserica A., să beneficieze pe deplin de acestea, în sensul de a beneficia de cele necesare pentru a menține existența, dar și pentru a promova riturile și ideologiile creștin ortodoxe.

În ceea ce privește constatarea instanței de fond potrivit căreia "imobilul solicitat, astfel cum a fost identificat (teren în suprafață de 19 ha și 2749 mp.), nu este menționat în niciunul dintre înscrisurile aflate la dosarul administrativ depus la pârâtă, . . . . . . . . . .și că în documentele dosarului administrativ nu apare menționată B., sau existența vreunei legături între aceasta și terenul solicitat prin cererea de retrocedare" recurenta precizează că terenul de 19 ha și 2749 mp. cerut, reprezintă o parte din fosta moșie Manolache.

Recurenta mai susține că a depus dovada dreptului de proprietate, înscrisurile eliberate de către arhivele naționale, cartea de hotărnicie și raportul de expertiză care fac pe deplin dovada că B., a fost proprietatea sa.

Înscrisul datează din anul 1745, iar la acel moment actul de Danie era o dovadă temeinică și clară a constituirii dreptului de proprietate.

Faptul că au trecut de la momentul constituirii dreptului de proprietate 275 de ani, nu se poate spune că actul întocmit la acel moment nu mai este valabil astăzi, deoarece nu îndeplinește condițiile vremurilor noastre, cât timp s-a făcut dovada că această moșie a fost proprietatea recurentei până la momentul când a fost preluată de către statul român.

Recurenta mai susține că statutul pentru Organizarea și Funcționarea B.O.R. a fost aprobat în 23.02.1949, iar Biserica A. și Așezămintele acesteia au fost înființate cu 200 de ani înainte, iar în speță este absurd, să punem în discuție apartenența Biserici A. și a așezămintelor la o organizație religioasă, cât timp aceasta a funcționat și promovat Religia Creștin Ortodoxă, dinainte să se scrie în limba română cu caractere latine, iar prin aceasta se promova cultura și învățătura în Țara Românească.

Cu privire la susținerea instanței de fond potrivit căreia nu ar exista dovezi în sensul în care Epitropia Așezămintelor Brâncovenești este una și aceeași entitate juridică cu A., recurenta arată că Epitropia este o formă de administrare, o funcție creată pentru a avea grijă de un bun, în speță bunurile unei biserici, în esență epitropia este incompatibilă cu dreptul de proprietate în integralitatea sa, această funcție ocupându-se doar de administrare a bunurilor- dezmembrămintele dreptului de proprietate.

Or, este de notorietate legătura indisolubilă dintre aceste nume și formele de organizare enumerate: Așezămintele Brâncovenești, A., Biserica, Fundația, - reprezentând însuși începuturile religiei creștine în România, dar și rolul important pe care l-a avut în promovarea acesteia.

Printre celelalte probe - înscrisuri, instanța de fond nu a avut în vedere Decizia nr. 439 emisă de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 67/20.03.1948, care face dovada pe deplin că Așezămintele Brâncovenești Biserica A. au continuat să existe, iar bunurile (terenurile) agricole ale acesteia, au fost excluse de la trecerea în patrimoniul Statului, "acestea urmând a fi conduse conform actelor sale de fundatiune"

În anul 1957, prin Decizia nr. 33, se decide de Arhiepiscopia Bucureștilor, că se aplică Bisericii Funcționale Biserica "A." dispozițiile Art. 175 din statutul de Organizare și funcționare a B.O.R., iar pe data de 1.01.1958 se instituie Epitropia Așezământului "A.".

Așezămintele Brâncovenești "Biserica A.", ca entitate de sine stătătoare au fost înființate prin Testamentul lăsat de A. și soțul acesteia C. din data de 01 aprilie 1745.

În anul 1838 au început să ființeze efectiv sub titulatura de Așezămintele Brâncovenești, ca instituție ce însumează toate fundațiile Brâncovenești (Biserica și Spitalul, Azilul și Școala) cu precizarea că fiecare fundație ce coexista în această instituție, avea buget și administrare proprie, fiind administrate de epitropi, la baza înființării acestei instituții fiind Testamentul lăsat de D., și cu autorizarea expresă a Domnului Țării Românești Alexandru Dimitrie Ghica, după ce acesta a fost cercetat de Tribunalul de Comerț al Ilfovului.

Ulterior, acestea și-au continuat activitatea până în anul 1951, când prin Decizia nr. 57147/05.07.1951 a fost constatată dizolvarea de plin drept a Așezămintelor Brâncovenești, ca persoană juridică dispunându-se totodată radierea acesteia din registrul de persoane juridice al Tribunalului Ilfov, excepție făcând recurenta-reclamantă.

În opinia recurentei, trebuie a fi avute în vedere și contractele de închiriere întocmite, prin care aceasta a fost obligată să dea în folosință, în perioada comunistă, terenurile către anumite întreprinderi de stat, cu precizarea că acestea nu au mai fost date înapoi, ci au fost preluate în mod abuziv de statul român, fără nici o dovadă.

Recurenta mai arată că prin sentința civilă nr. 161/20.02.2019, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/2017, se reține cu autoritate de lucru judecat că recurenta-reclamantă este continuatoarea Așezăminte Brâncovenești - Fundațiunea Biserica A..

Intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care aceasta va fi respinsă ca atare.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care va fi admis.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte are în vedere faptul că art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora "imobilele care au aparținut cultelor religioase din Romania și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".

Actul de fundație al așezămintelor brâncovenești este reprezentat de testamentul D.. Din Regulamentul pentru administrația așezămintelor brâncovenești rezultă faptul că acestea s-au compus din E. și A., persoane juridice de drept privat, având o administrare comună de către epitropii acestora.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod greșit a constatat că din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu se poate stabili că Așezămintele Brâncovenești constituite prin testamentul D. este aceeași entitate juridică cu Așezămintele Brâncovenești "Biserica A." în numele căruia a fost formulată cererea de retrocedare.

Înalta Curte are în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 161/20.02.2019, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/2017, se reține cu autoritate de lucru judecat că recurenta-reclamantă este continuatoarea Așezămintelor Brâncovenești - Fundațiunea Biserica A..

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere faptul că prin testamentul D. din anul 1895 au luat ființă Așezămintele Brâncovenești conform "Actului de Fundațiune al Așezămintelor Brâncovenești", iar în acest testament se prevede, că "spitalul acesta se va ocârmui în toata vremea de doi epitropi ... ca epitropii Spitalului să aibă și epitropia Sfintei Biserici, și totdeauna ocârmuirea acestor doua Așezări Brâncovenești adică a spitalului și a Sfintei Biserici să fie sub o epitropie. ...Acești epitropi se vor alege și se vor orândui pururea de Eforia acestui spital, care Eforie o încredințez pentru totdeauna, celui după vremi mitropolit al țării".

Din Hrisovul Domnului Dimitrie Ghica VV, din 25 martie 1836 -rezultă că Așezămintele Brâncovenești sunt conduse de Epitropia celor două așezări Brâncovenești (a Spitalului și a Sfintei Biserici), deci o singura Epitropie, care la rândul ei a fost încredințată a fi condusă pentru totdeauna de Eforia celui după vremi mitropolit al țării (respectiv Mitropolit Primat-actual Patriarh).

În anul 1912 este elaborat Regulamentul pentru Administrația Așezămintele Brâncovenești decretat prin Decretul Regal nr. 167/13.01.1912 al lui Carol I. Potrivit art. 1 din Regulament, Așezămintele Brâncovenești se compun din E. și A.. Potrivit art. 2 Epitropia acestor Așezăminte formează Administrația centrală, care este comună, atât pentru serviciile privitoare la fundațiunea "Spitalul Brâncovenesc" cât și pentru acelea referitoare la fundațiunea "Biserica A.". Conform art. 6 din Regulament, Așezămintele Brâncovenești se administrează de doi epitropi, aleși și rânduiți după prevederile testamentului. La titlul VII din Regulament sunt prevăzute dispoziții privind funcționarea Bisericii A..

La data de 06.08.1924 Epitropia Așezămintelor Brâncovenești transmite sub nr. 1168 o solicitare Tribunalului Ilfov, înregistrată sub nr. x prin care aduce la cunoștință Tribunalului o serie de informații privind Așezămintele Brâncovenești, constând în: componență, mod de înființare, sediu, împrejurarea că nu au alte sedii secundare sau filiale, modul de administrare. Urmare acestui fapt, Epitropia Așezămintele Brâncovenești se regăsește înregistrată la nr. 94/1924 în evidențele Tribunalului Ilfov, iar potrivit art. 2 din Legea nr. 21/1924, persoanele de drept privat existente la data promulgării legii (08.02.1924) se conduc în continuare potrivit actelor care le-au constituit.

Prin Decizia nr. 202 din 31 ianuarie 1948, publicată în Monitorul Oficial nr. 27 (partea 1 A) din 3 februarie 1948, în temeiul legii nr. 248 pentru instituirea Comisiunii ministeriale pentru redresare economică și stabilizare monetară, publicată în Monitorul Oficial nr. 159 din 15 iulie 1947, miniștrii secretari de stat, au decis prin articolul 1 că: Bunurile de orice fel aparținând instituțiilor Eforia Spitalelor civile, Așezămintele Brâncovenești și Epitropia Sfântului Spiridon din Iași trec în patrimoniul Statului, pe data publicării prezentei deciziuni. La lit. a) din decizia menționată, se precizează că spitalele, azilele, băile și apele minerale trec la Ministerul Sănătății. La articolul 4 se precizează că actuala conducere a instituțiunilor prevăzute la articolul 1, va gera patrimoniile respective până la definitiva lor lichidare, cu excepția eforiilor și epitropiilor, ale căror atribuțiuni încetează pe data publicării prezentei deciziuni.

Prin Decizia nr. 237 din data de 17 februarie 1948, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 (partea 1 B) din 21 februarie 1948, prin articolul 1, punctul III se autorizează R.E.Z.I.M să procedeze de urgență la preluarea bunurilor agricole aparținând Așezămintelor Brâncovenești.

Prin Decizia nr. 439 din data de 17 martie 1948 a Departamentului Agriculturii si Domeniilor, publicată în M.O. nr. 67 (partea 1 B) din 20 martie 1948 se reține că A. este deosebită de E., a căror bunuri agricole au trecut în patrimoniul Ministerului de Agricultură și Domenii pe baza deciziei nr. 202 din 1948 a Comisiei ministeriale de redresare economică și stabilizare monetară și se decide că bunurile agricole aparținând Bisericii A. să fie excluse de la trecerea în patrimoniul Direcției Generale R.E.Z.I.M, urmând să fie administrate conform actelor sale de fundație, cu începere de la data prezentei deciziuni.

În data de 3 august 1948 se emite Decretul nr. 177 privind Regimul General al Cultelor Religioase iar potrivit art. 29 "Bunurile mobile și imobile ale cultelor religioase, ale diferitelor părți constitutive, așezămintelor, asociațiunilor ordinelor congregațiunilor vor fi inventariate de organele lor statutare. Organele centrale ale cultelor religioase vor comunica toate datele cu privire la aceste inventare Ministerului Cultelor, pentru exercitarea dreptului de verificare și control."

La data de 23 februarie 1949 se emite Decretul nr. 233 prin care se aprobă Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, înregistrat la Ministerul Cultelor sub numărul 4593 din 17 februarie 1949.

Prin adresa nr. x/1951 din 11. VI.1951 Ministerul Finanțelor se adresează Așezămintelor Brâncovenești/Spitalul Brâncovenesc arătând că administratorul lichidator a fost descărcat de gestiune, întrucât au fost respectate dispozițiile Deciziunii nr. 202/1948 (decizie care prevedea că bunurile aflate în proprietatea Așezămintelor Brâncovenești trec în proprietatea statului).

Prin cererea nr. x din 26 iunie 1951, Administratorul Lichidator pentru Epitropia Așezămintele Brâncovenești, față de Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 82395/951, menționat și în adresa ce constituie Anexa 10, a solicitat încetarea personalității juridice pentru Așezămintele Brâncovenești.

Prin Deciziunea nr. 57147 din 05 iulie 1951 a Ministerului Justiției, având în vedere Decizia nr. 202 din 31 ianuarie 1948 se constata dizolvarea de plin drept a Epitropiei Așezămintele Brâncovenești.

Având în vedere Decizia nr. 202 din 31 ianuarie 1948 și Decizia nr. 439 din data de 17 martie 1948 se concluzionează că dizolvarea de plin drept a Epitropiei Așezămintele Brâncovenești se referă doar la Spitalul Brâncovenesc și nu și la Biserica A..

Prin Decizia nr. 33/1957 a Preafericitului Părinte Patriarh Justinian s-a decis începând cu 01.01.1958, aplicarea bisericii fundaționale A. a disp. art. 175 din Statutul B.O.R și s-a instituit la data de 01.01.1958 Epitropia Așezământului A.. Conform art. 175 din Statutul B.O.R conform căruia bisericile ctitorești, întemeiate pe baza actelor de fundații, se conduc de epitropii speciale potrivit acelor acte și stau sub conducerea chiriarhului sau delegatului său.

Din cuprinsul Deciziei nr. 33/1957 a Patriarhului Justinian rezultă doar conferirea canonică a statului de biserică ctitoricească, fundațională, sub jurisdicția și controlul autorității bisericești din punct de vedere administrativ gestionar și religios, în conformitate cu prevederile statutare și Regulamentul BOR aprobat în 1949 prin Decretul 233/23.02.1949.

Astfel, s-a reținut că Epitropia Așezământul Brâncovenesc-Biserica A., în prezent cu denumirea Așezământele Brancovenești-Biserica A., funcționează ca biserică fundațională, în baza art. 180 din Statutul B.O.R, aprobat prin H.G nr. 53/2008 (anterior funcționând, în aceeași formă, în baza Statutului B.O.R aprobat prin Decret 233/1949, respectiv Decretului nr. 177/1948) și au avut o existență neîntreruptă, având astfel calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire.

Continuitatea entității reclamante s-a constatat și datorită faptului că prin actele administrative menționate, autoritățile statului au recunoscut calitatea reclamantei de continuatoare a Așezămintelor Brâncovenești, relevante în acest sens fiind titlurile de proprietate emise de Comisiile Județene Giurgiu și Teleorman ori Dispoziția Primarului General al Mun. București emisă în baza Legii nr. 10/2001. De asemenea, s-a reținut că, în cauză, continuitatea entității reclamante este susținută și prin contractele de comodat depuse, contracte încheiate în intervalul 1949-1984, ca de altfel și prin adresa Ministerului Culturii și Cultelor nr. C766/A.L/08.05.2006 și adresa x/20.09.2018 a Secretariatului de stat pentru culte, cele din urmă statuând în mod expres asupra existenței continue din anul 1835.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care o va casa, cu consecința admiterii în parte a acțiunii reclamantei, în sensul obligării pârâtei să analizeze pe fond cererea.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea reclamantei, va anula Decizia nr. 7361 din 29 septembrie 2017 emisă de pârâtă, va obliga pârâta să emită o nouă decizie prin care să procedeze la analiza pe fond a cererii formulate de reclamantă și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta în cuantum de 150 de RON, reprezentând taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Așezămintele Brâncovenești "Biserica A." împotriva sentinței nr. 2169 din 5 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica A.", în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Anulează Decizia nr. 7361 din 29 septembrie 2017 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să procedeze la analiza pe fond a cererii formulate de reclamantă "Așezămintele Brâncovenești "Biserica A.".

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta în cuantum de 150 de RON, reprezentând taxă de timbru.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2021.