ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 338/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă la data de 12.12.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Așezămintele Brâncovenești "Biserica A." a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 7357/29.09.2017 emisă de pârâtă, efectuarea unui raport de expertiză prin care să se identifice suprafața de 854 mp teren situată în București, Splaiul Unirii fără număr, amplasată între Centrala electrică de termoficare București sud, Bd. x, fostul Splai Dudescu și Str. x și să se determine valoarea unui metru pătrat de teren conform grilei notariale din 2013 și obligarea pârâtei să emită decizie de restituire în natură, dacă terenul sau o parte din acesta este liber și/sau decizie de compensare prin puncte, în care valoarea terenului să fie stabilită într-un număr de puncte corespunzător valorii ce va fi calculată prin expertiză pe metru pătrat, dacă terenul nu este liber, sau pentru o parte din acesta, în măsura în care este ocupat. Prin sentința civilă nr. 925 pronunțată la data de 04.05.2018 Tribunalul București, secția a-V-a civilă a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Așezămintele Brâncovenești Biserica A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 01.08.2018.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1861 din 29 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință. S-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Așezămintele Brâncovenești "Biserica A." în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat apel reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. In susținerea apelului s-a arătat, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă că aceasta a făcut dovada capacității de folosință. A arătat recurenta - reclamantă că Asezămintele Așezămintele Brâncovenești Biserica A., au fost înființate prin testamentul lăsat de A. și soțul acesteia B. din data de 01 aprilie 1745. In anul 1838 au început să ființeze efectiv sub titulatura de Așezămintele Brâncovenești, ca instituție ce însumează toate fundațiile Brâncovenești (Biserica și Spitalul, Azilul și Școala). Ulterior acestea și-au continuat activitatea până în anul 1951, când prin Decizia nr. 57147/05.07.1951 a fost constatată dizolvarea de plin drept a Așezămintelor Brâncovenești, ca persoană juridică dispunându-se totodată radierea acesteia din registrul de persoane juridice al Tribunalului Ilfov, excepție făcând reclamanta, întrucât prin Decizia nr. 33/1957 s-a hotărât de Arhiepiscopia Bucureștilor, că se aplică Bisericii Funcționale Biserica "A." dispozițiile art. 175 din statutul de Organizare și funcționare a B.O.R., iar pe data de 1.01.1958 s-a instituit Epitropia Așezământului "A.". De asemenea, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 161/20.02.2019 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/2017, se reține în mod clar cu autoritate de lucru judecat că reclamanta are capacitate de folosință.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare prin întâmpinare a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului. In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că în mod corect prima instanță a reținut că persoana juridică Așezămintele Brâncovenești a încetat prin Decizia nr. 56147/05.07.1951 emisă de Ministerul Justiției, Decizia nr. 35/1957 neavând și neputând avea efectul de înființare a unei persoane juridice.

Soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: 5.1 Argumentele de fapt relevante: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 7357/29.09.2017 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să emită decizie de restituire în natură a terenului în suprafața de 854 mp, situat în București, Splaiul Unirii fără număr, amplasat între Centrala electrică de termoficare București sud, Bd. x, fostul Splai Dudescu și Str. x, sau decizie de compensare prin puncte, în care valoarea să fie stabilită într-un număr de puncte corespunzător valorii ce va fi calculată prin expertiză pe metru pătrat, dacă terenul nu este liber, sau pentru o parte din acesta, în măsura în care este ocupat. Prin decizia nr. 7357/29.09.2017 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 depusă de Așezămintele Brăncovenești "A.". în motivarea deciziei s-a arătat că solicitatantul nu a depus înscrisuri din a căror coroborare să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și nici înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului de către statul român de la acesta în perioada de referință a O.U.G. nr. 94/2000. Prin sentința pronunțată, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei constatând lipsa capacității de folosință. A reținut instanța de fond că în anul 2011 a fost înființată o persoană juridică diferită de persoana reclamantului sub aspectul formei de organizare - fundație. De asemenea în raport de faptul că cererea de retrocedare a fost depusă în anul 2006 de către "Așezământul Brâncovenesc Biserica A.", s-a constatat că această cerere nu a fost formulată de "Fundația Așezămintele Brâncovenești Biserica A." întrucât această persoană juridică nu exista la data formulării cererii de retrocedare, fiind înființată 5 ani mai târziu. S-a reținut că nu are calitatea de reclamant "Fundația Așezămintele Brâncovenești Biserica A." și că extrasul din Registrul national al persoanelor juridice privește o altă persoană. 5.2. Considerentele instanței de recurs. Recursul este o cale de atac de reformare, care urmărește, așa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Caracterul nedevolutiv al recursului decurge, pe de o parte, din înseși motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ce vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, iar, pe de altă parte, din faptul că, așa cum precizează art. 492 din C. proc. civ., în fața instanței de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor noi. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mai sus amintite, precum și a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, se desprinde concluzia, consacrată și în jurisprudența constantă anterioară modificării codului de procedură, că instanța supremă se pronunță exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situații de fapt pe deplin stabilită. Sentința a fost pronunțată în considerarea dispozițiilor art. 176 coroborat cu art. 56 alin. (3) și art. 247 alin. (1) din C. proc. civ. prin raportare excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, excepție de fond, absolută și peremptorie. Conform dispozițiilor art. 56 alin. (1) din C. proc. civ. poate să fie parte în judecată orice persoană care are folosință drepturilor civile, iar potrivit dispozițiilor art. 205 din C. civ., persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor, capacitate care încetează în condițiile art. 244 din același act normativ. Astfel, capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, reprezintă aplicarea în plan procesual a capacității civile, și doar radierea unei persoane juridice din registrul în care a fost înscrisă are drept efect încetarea capacității procesuale de folosință și de exercițiu a acesteia, din momentul radierii sale, persoana juridică nemaiexistând și nemaiputând fi parte într-o actiune judiciară. În realitate problema de drept care se impune a fi dezlegată nu este lipsa capacității de folosință a reclamantei, care a depus în acest sens extras din Registrul National al persoanelor juridice - Fundații, ci împrejurarea dacă recurenta - reclamantă este sau nu titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, îndreptățită potrivit O.U.G. nr. 94/2000 la restituirea patrimoniului vechilor Așezăminte Brâncovenești. Este adevărat că dificultatea în a stabili părțile raportului de drept litigios provine chiar din obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta urmărind prin demersul procesual să facă dovada de continuator în drepturi al fostelor Așezăminte Brâncovenești - Fundațiunea Biserica A., însă în mod greșit prima instanță a analizat cauza prin raportare la capacitatea de folosință, fără a dezlega fondul litigiului. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a clarificat cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii, respectiv cererea de anulare a Deciziei nr. 7357/29.09.2017 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, iar principiul respectării dublului grad de jurisdicție impune trimiterea cauzei spre rejudecare. 5.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Toate argumentele prezentate mai sus sunt în măsură să atragă casarea sentinței în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să o analizeze sub toate aspectele.