ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 656/2022

Ședința publică din data de 29 martie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 9564/27.05.2021, solicitând anularea, în parte, a deciziei, respectiv art. 3, și admiterea integrală a cererii nr. x/24.01.2006, cu obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menționate.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1548 din 02 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, secțiile civile.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a făcut aplicarea art. 35 alin. (1

1

) din Legea nr. 165/2013, în esență, reținând că, în speță, cererea de retrocedare a fost formulată în temeiul O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, iar, pe parcursul soluționării acestei cereri de către Comisia Specială de Retrocedare, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Totodată, a constatat că, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, precum și ale art. 3 pct. 1 din același act normativ, Legea nr. 165/2013 este aplicabilă și cererii de retrocedare depusă la entitatea competentă, potrivit O.U.G. nr. 83/1999.

2.2. Prin sentința civilă nr. 124 din 01 februarie 2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamantă; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Curtea de Apel București; a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență; a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, secția a V-a civilă a reținut incidența prevederilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 și ale art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în sensul în care, prin decizia nr. 9564 din 27 mai 2021, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006, prin care reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1585 mp. situat în București, Calea x, având în vedere că imobilul "reprezintă zonă sistematizată și face parte din domeniul public al statului român".

A apreciat că intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe parcursul soluționării cererii de restituire în natură de către pârâta Comisia specială de retrocedare, nu are relevanță în privința competenței materiale de soluționare a contestației prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, cât timp aceste dispoziții au caracter special în materia retrocedării unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România în raport de prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 ce vizează în materie de competență, conform art. 33 și art. 34 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 și a celor emise de CNCI.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a V-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de către constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la prevederile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa prezentul litigiu.

Astfel, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1

1

) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul București, secția a V-a civilă a stabilit instanța competentă în raport de prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 9564/27.05.2021, solicitând anularea, în parte, a deciziei (art. 3) și admiterea integrală a cererii nr. x/24.01.2006, cu obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menționate.

Conform art. 3 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România:

"(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială (...) (7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de-zile de la comunicarea acestora...", iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Or, O.U.G. nr. 94/2000 își găsește incidența în materia imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, fiind un act normativ cu caracter special, în timp ce dispozițiile Legii nr. 165/2013, cu modificările ulterioare, reprezintă un act normativ cu aplicabilitate generală în materia imobilelor preluate abuziv de către stat.

Așadar, în cazul contestației împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul ce face obiectul cererii de retrocedare.

Din cuprinsul deciziei de retrocedare a cărei anulare se solicită, Înalta Curte constată că aceasta a fost emisă în temeiul art. 1 alin. (1), (3), (4) și (6), art. 3 alin. (1

1

) și (6), art. 5 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România soluționând, prin această decizie, cererea formulată, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, de Arhiepiscopia Bucureștilor în calitate de succesoare a Parohiei "Sf. Treime Dudești".

Ca atare, având în vedere că atât cererea de retrocedare cât și decizia contestată au fost întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, Înalta Curte reține că soluționarea litigiului este de competența instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (7) din aceeași ordonanță.

Astfel, față de cele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2022.