ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2667/2021

HOTĂRÂRE

07.12.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2667/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată, la data de 13 aprilie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, au solicitat anularea deciziei de retrocedare nr. 9236 din 6 august 2020 și anularea deciziei de rectificare nr. 9332 din 29 octombrie 2020 prin care au fost restituite Bisericii Evanghelice C.A. apartamentele nr. x, nr. 2, nr. 23, nr. 24 și nr. 24 A din str. x și nr. 9A.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 972 din data de 22 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, secție civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a făcut aplicarea art. 35 alin. (1

) din Legea nr. 165/2013, în esență, reținând că, în speță, cererea de retrocedare a fost formulată în temeiul O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, iar, pe parcursul soluționării acestei cereri de către Comisia Specială de Retrocedare, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Totodată, a constatat că, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, precum și ale art. 3 pct. 1 din același act normativ, Legea nr. 165/2013 este aplicabilă și cererii de retrocedare depusă la entitatea competentă potrivit O.U.G. nr. 83/1999.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 1431 din data de 25 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ si fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București și Curtea de Apel București, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Astfel, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a reținut incidența prevederilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, reținând că decizia de retrocedare nr. 9236 din data de 6 august 2020 este emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, urmare analizei cererii de retrocedare nr. x din data de 13 februarie 2003, formulată în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, iar la finalul acesteia, la art. 5 se menționează că poate fi atacata în 30 de zile de la comunicare la instanța de contencios administrativ în a cărei circumscripție teritorială se află imobilele solicitate.

A apreciat că nu se impun a fi avute în vedere dispozițiile aplicabile cererii de retrocedare depuse la entitatea competentă potrivit O.U.G. nr. 83/1999, deoarece obiectul prezentei cauze este reprezentat de contestarea deciziei de retrocedare nr. 9236 din 6 august 2020 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, urmare analizei cererii de retrocedare nr. x din data de 13 februarie 2003, formulata în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, nefiind deci aplicabile prevederile art. 35 alin. (1

) din Legea nr. 165/2013 în materie de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a IV-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de către constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la prevederile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa prezentul litigiu.

Astfel, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1

) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul București, secția a IV-a civilă a stabilit instanța competentă în raport de prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanții au solicitat anularea deciziei de retrocedare nr. 9236 din 6 august 2020 și a deciziei de rectificare nr. 9332 din 29 octombrie 2020, emise de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România prin care au fost restituite Bisericii Evanghelice C.A. apartamentele nr. x, nr. 2, nr. 23, nr. 24 și nr. 24 A din str. x și nr. 9A.

Conform art. 3 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România:

"(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială...(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de-zile de la comunicarea acestora...", iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Or, O.U.G. nr. 94/2000 își găsește incidența în materia imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, fiind un act normativ cu caracter special, în timp ce dispozițiile Legii nr. 165/2013 cu modificările ulterioare, reprezintă un act normativ cu aplicabilitate generală în materia imobilelor preluate abuziv de către stat.

Prin urmare, în cazul contestației împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.

Din cuprinsul deciziei de retrocedare a cărei anulare se solicită, Înalta Curte constată că aceasta a fost emisă în temeiul art. 1 alin. (1) și (3) și art. 3 alin. (1

) și (6) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România soluționând prin această decizie cererea formulată, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, de Parohia Evanghelică C.A. București.

Ca atare, având în vedere că atât cererea de retrocedare cât și decizia contestată au fost întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, Înalta Curte reține că soluționarea litigiului este de competența instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (7) din aceeași ordonanță.

Astfel, față de cele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.