ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 652/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la 17 iulie 2019, reclamanta Parohia Cărămidarii de Jos, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 8568/24.04.2019 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei și admiterea cererii nr. x/17.11.2005, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menționate.

2.1. Prin sentința civilă nr. 457 din 19 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția civilă, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că în cauză sunt incidente prevederile Legii 165/2013, iar din cuprinsul acestor dispoziții legale, reiese că cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România intră în sfera de aplicare a Legii 165/2013, astfel că deciziile emise în soluționarea cererilor pot fi contestate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul.

Așadar, prevederile art. 35 alin. (1) și alin. (11) stabilesc instanța competentă atât din punct de vedere material (secția civilă a tribunalului) cât și din punct de vedere teritorial (tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul).

În cauză, imobilul care face obiectul deciziei nr. 8568/24.04.2019 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România se află în București astfel că instanța competentă este Tribunalul București, secția civilă.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1521 din 9 octombrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că obiectul prezentei cauze este reprezentat de contestația formulată împotriva Deciziei nr. 8568/24.04.2019 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, iar, prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 2 alin. (1) lit. f), art. 10 lit. f) din Legea 554/2004 competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la normele legale care reglementează competența de soluționare a pricinii, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal dând eficiență dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul București, secția a IV-a civilă a făcut aplicarea art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Parohia Cărămidarii de Jos, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 8568/24.04.2019 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei, admiterea cererii nr. x/17.11.2005 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menționate.

În ceea ce privește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, se reține că potrivit art. 3 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială...(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de-zile de la comunicarea acestora...", iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel

Trebuie observat că, prin acțiunea formulată, reclamanta solicită anularea deciziei și admiterea cererii nr. x/17.11.2005, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menționate, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, Comisiei speciale de retrocedare, situație care nu se circumscrie ipotezelor reglementate de art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 165/2013.

Este adevărat că prin art. 35 alin. (1

1

) din Legea nr. 165/2013, se prevede că:

"Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiuni", însă nu se poate ignora faptul că norma specială de competență reprezentată de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 nu a fost abrogată, în condițiile stabilite prin Legea nr. 24/2000.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres."

În consecință, este posibilă abrogarea implicită a unei norme speciale sau cuprinse într-un act normativ special printr-o lege generală ulterioară dacă există o dispoziție legală expresă în acest sens, fiind aplicabil principiul lex posterior derogat priori.

Or, este indubitabil că O.U.G. nr. 94/2000 își găsește incidența în materia imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, în timp ce dispozițiile Legii nr. 165/2013 cu modificările ulterioare, reprezintă un act normativ cu aplicabilitate generală în materia imobilelor preluate abuziv de către stat.

Ca urmare, O.U.G. nr. 94/2000 reprezintă o lex specialis, astfel că, pentru a opera abrogarea implicită a art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, era necesar ca Legea nr. 212/2018, prin care a fost modificată Legea nr. 165/2013, să cuprindă o manifestare de voință expresă a legiuitorului care să vizeze efectele normei speciale.

Pe de altă parte, în cauza de față, reclamanta contestă o decizie emisă de Comisia specială la care face trimitere art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, aflată chiar în sfera acțiunilor care atrag competența de soluționare a instanței prevăzute de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin urmare, în cazul contestației împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

Întrucât imobilul solicitat prin cererea de retrocedare nr. x/17.11.2005 este situat din punct de vedere administrativ în municipiul București, str. x nr. 2, arondat Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, aceasta este instanța competentă să judece prezentul litigiu, sens în care Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2021.