ÎCCJ, Decizia nr. 181/2022

Prin Decizia nr. 79 din 4 aprilie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 5.198 din 2 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2021, pentru considerentele arătate în continuare.

Prioritar, instanța de recurs a constatat că, deși recurentul a înțeles să-și întemeieze cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ., criticile formulate se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 din C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs invocat în cauză, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurentul critică hotărârea atacată susținând faptul că doi dintre judecătorii care au intrat în alcătuirea completului ce a soluționat Dosarul nr. x/2021 s-ar fi aflat în starea de incompatibilitate absolută reglementată de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., dat fiind faptul că ar fi pronunțat, în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal, încheierea nr. 1.812 din 23 martie 2021, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. de strămutare a dosarului nr. x/2019/a1 al Curții de Apel Ploiești secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând susținerile recurentului, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., a cărui încălcare a fost invocată de către recurentul-revizuent, s-a reținut că acest prim motiv de recurs este nefondat, întrucât niciunul dintre judecătorii care au alcătuit completul de judecată care a pronunțat hotărârea atacată nu a pronunțat vreo încheiere sau hotărâre prin care să se fi soluționat aceeași pricină, într-un alt stadiu procesual. Sub acest aspect a fost avută în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la natura juridică a încheierii prin care se soluționează cererea de strămutare (Deciziile Curții Constituționale nr. 1294 din 8 octombrie 2009, nr. 354 din 3 iunie 2021 și nr. 236 din 19 aprilie 2018).

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs a reținut că sunt nefondate criticile referitoare la pronunțarea Deciziei nr. 5198 din 2 noiembrie 2021 cu încălcarea art. 6, art. 7 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 223 alin. (3), art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 430 alin. (1) - (4), art. 431 alin. (2) și art. 583 din C. proc. civ.

Prin urmare, s-a reținut că instanța de revizuire a hotărât, în mod corect, că autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care se dispune o măsură provizorie, în speță fiind vorba despre procedura suspendării actelor administrative prevăzute de Legea nr. 554/2004, diferă de autoritatea de lucru judecat a celorlalte hotărâri judecătorești pronunțate în materie contencioasă. Astfel, caracterul provizoriu al măsurilor dispuse printr-o hotărâre pronunțată asupra unei cereri de suspendare și cerința neprejudecării fondului impun ca hotărârea dată în această materie să aibă autoritate de lucru judecat doar față de o altă cerere de suspendare, cu aceleași părți, în temeiul aceleiași cauze și cu același obiect și numai dacă nu s-au modificat împrejurările care au determinat adoptarea soluției (a se vedea și Decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate - părți, obiect, cauză - pentru a putea fi examinată respectarea autorității de lucru judecat. În cauză, s-a constatat că instanța de revizuire a reținut, în mod întemeiat, că nu este îndeplinită condiția identității de obiect, cauză și părți, neoperând, astfel, efectul negativ al autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește solicitarea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii formulată de către recurent, instanța a reținut inadmisibilitatea acesteia, dat fiind faptul că, potrivit art. 514 din C. proc. civ., titularii cererii de sesizare a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii sunt, exclusiv, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel și Avocatul Poporului, o asemenea legitimare procesuală nefiind reglementată de legiuitor în sarcina sau în beneficiul Completului de 5 judecători și/sau a/al justițiabililor.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a formulat contestație în anulare recurentul-revizuent A. în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

În susținerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., sunt invocate următoarele erori materiale: (i) contrar dispozițiilor art. 235 din C. proc. civ., s-a reținut că încheierea nr. 1.812 din 23 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, nu este o încheiere interlocutorie și nu determină incompatibilitatea judecătorului în condițiile art. 41 din C. proc. civ. această eroare materială a determinat în mod greșit respingerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. (ii) în mod greșit instanța de recurs a considerat nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în susținerea căruia s-a invocat încălcarea art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., reținând că recurentul nu a făcut dovada nici unei vătămări aduse acestuia, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate; (iii) în mod greșit instanța de revizuire a reținut inaplicabilitatea art. 411 alin. (2) din C. proc. civ. (iv) în mod greșit a fost analizat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în susținerea căruia a fost invocată încălcarea prevederilor art. 430 alin. (1) și (2) și ar. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

În susținerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., se susține că instanța de recurs a omis să cerceteze: (i) motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., apreciind în mod greșit că încheierea nr. 1.812 din 23 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, nu este o încheiere interlocutorie; (ii) motivul de casare întemeiat pe încălcarea art. 430 alin. (1) și (2) și art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. (iii) motivul de casare întemeiat pe încălcarea art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. (iv) problema interpretării diferite de către trei instanțe diferite a definirii contractelor de furnizare de servicii medicale și a stabilirii secției la care trebuie judecate litigiile vizând aceste contracte, ceea ce impunea sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 519 din C. proc. civ.

Contestația în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., care prevăd următoarele:

"Art. 503. - Obiectul și motivele contestației în anulare

(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. deschide calea contestației în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori de natură procedurală, constând în omiterea sau confundarea unor elemente ori date materiale, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Erorile materiale avute în vedere de textul procedural sunt greșeli evidente de fapt, iar nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.

Or, în cauză, se constată că, pe calea contestației în anulare întemeiate pe motivul menționat anterior, sunt evocate critici cu privire la fondul litigiului dedus judecății, iar nu critici care să poată fi circumscrise noțiunii de eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În susținerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., criticile din contestația în anulare reprezintă veritabile critici de legalitate și temeinicie aduse hotărârii pronunțate în recurs, contestatorul fiind nemulțumit atât de soluția instanței de recurs, cât și de considerentele pe care se sprijină soluția de dispozitiv.

Din expunerea anterioară, se observă că instanța de recurs a reîncadrat criticile invocate de recurent în susținerea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ., în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 din C. proc. civ., analizând argumentele invocate în recurs și răspunzând detaliat acestora în cuprinsul considerentelor hotărârii.

În condițiile în care susținerile din contestația în anulare reprezintă veritabile critici referitoare la hotărârea instanței de recurs, acestea nu pot fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 503 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., care se referă strict și limitativ la erori materiale și la omisiunea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent.

Astfel fiind, analiza aspectelor de fapt și de drept invocate de contestator cu privire la soluția și considerentele hotărârii atacate excedează limitele învestirii instanței în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, restrânsă la motivele expres și limitativ reglementate de art. 503 din C. proc. civ., în cadrul căreia nu se poate proceda la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, întrucât s-ar aduce atingere principiului res judicata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de recurentul-revizuent A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 79 din 4 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2022.

GGC - ED