ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2882/2022

Ședința publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea actului administrativ emis de către pârât, respectiv Hotărârea nr. 534 din data de 02.04.2020 prin care a fost respinsă cererea sa de a fi transferată de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria Sectorului 2, Judecătoria Sectorului 3, Judecătoria Sectorului 5, obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul său de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria Sectorului 2, Judecătoria Sectorului 3, Judecătoria Sectorului 5, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 124 pronunțată la data de 05 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, și rejudecând cauza, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată în sensul anulării actului administrativ administrativ emis de către pârât, respectiv Hotărârea nr. 534 din data de 02 aprilie 2020 și obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să se dispună transferul recurentei de la Judecători Ploiești la Judecătoria Sector 2, Judecătoria Sector 3, Judecătoria Sector 5

În motivarea recursului, arată că din analiza hotărârii atacate rezultă în mod clar faptul că au fost preluate în mod complet argumentele pârâtului așa cum au fost prezentate în întâmpinare, fără a se lua în considerare motivele personale ale reclamantei si argumentele invocate.

Instanța a reținut că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personala a unui magistrat, fără a analiza în concret motivele invocate de către recurenta reclamantă prin cererea de chemare în judecată formulată, și a analizat doar situația statistică a Judecătoriei Ploiești. Astfel, instanța a ignorat motivele personale invocate de subsemnata, invocând doar un presupus interes general al instanțelor, neefectuând această analiză în concret prin "prisma raportului dintre interesul individual și cel general".

Susține recurenta că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii analizează cererile de transfer în mod discreționar, apreciind că, pentru unele persoane, admiterea cererii de transfer nu produce un dezechilibru in activitatea Judecătoriei Ploiești, iar pentru alte persoane admiterea acesteia ar conduce la agravarea dezechilibrului deja existent în activitatea Judecătoriei Ploiești.

Totodată, susține recurenta că la analiza cererii de transfer formulată nu a fost analizat deloc, de către pârât, criteriul situației familiale prevăzut de art. 4 din Regulamentul privind transferul judecătorilor invocat ca principal motiv al cererii de transfer, deși celelalte cereri de transfer analizate de pârât și admise de acesta, au fost analizate motivele personale ale colegelor recurentei, așa cum rezulta din Hotărârile CSM nr. 545 si 563 din data de 02.04.2020.

În raport de acest aspect apreciază recurenta că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii analizează cererile de transfer in mod discreționar, și i se impută acesteia, în mod grav și nedrept, un aspect ce are legătură directă doar cu un management defectuos din partea pârâtului.

Susține recurenta că nici acest aspect nu a fost analizat de către instanța de fond, astfel că apreciază recurenta că motivarea instanței de fond este superficială, de vreme ce niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu au fost analizate.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că hotărârea recurată este motivată, cuprinzând argumentele instanței cu privire la soluția adoptată, fără a cuprinde motive contradictorii sau numai străine de natura cauzei.

Se arată de către intimat că urmare verificării considerentelor sentinței atacate se poate observa că instanța de fond a procedat la o analiză de substanță a aspectelor de fapt și de drept incidente în cauză, analizând toate argumentele recurentei – reclamante, iar faptul că s-au avut în vedere o serie de argumente expuse în cuprinsul întâmpinării nu înseamnă că instanța de fond nu și-a motivat hotărârea, apărările Consiliului Superior a Magistraturii formând convingerea instanței în sensul soluției pronunțate ca urmare a pertinenței lor.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 534 din data de 02 aprilie 2020 prin care a fost respinsă cererea sa de transfer și obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să se dispună transferul său de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria Sectorului 2, Judecătoria Sectorului 3, Judecătoria Sectorului 5.

Prima instanță a respins cererea formulată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs reclamanta A. criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză, sentința atacată respectând cerințele impuse de art. 425 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Astfel, în lumina acestor dispoziții legale, din perspectiva exigenței de a motiva, instanța are obligația să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză și să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente, așa cum s-a evidențiat în doctrină, "considerentele hotărârii judecătorești trebuind să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicții, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul" (I. Leș, Noul C. proc. civ., vol. I 2011, p. 548).

În legătură cu acest aspect, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătorești, "motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloace de apărare, această garanție fiind esențială întrucât permite justițiabilului să se asigure că pretențiile sale au fost examinate, și deci, că judecătorul a ținut cont de ele; în ceea ce privește motivația, aceasta nu trebuie neapărat să fie lungă, trebuind să fie găsit un echilibru just între formularea scurtă și buna înțelegere a hotărârii".

Revenind la prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. și transpunând dispozițiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurenta reclamantă, Înalta Curte amintește că obligația instanței de fond de a motiva sentința pe care a pronunțat-o privește, în esență, arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a pronunțat soluția criticată cu recurs, criterii legale pe care sentința recurată le îndeplinește.

Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând, într-o manieră clară și coerentă, argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată, ceea ce face ca afirmațiile recurentei ce susțin motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 să apară ca fiind nefondate.

Din perspectiva temeiului de drept invocat în susținerea recursului, Înalta Curte este chemată a analiza numai aspectul de nelegalitate invocat prin cererea de recurs, respectiv "motivarea instanței de fond este superficială, de vreme ce niciunul dintre motivele invocate prin acțiune nu au fost analizate".

Afirmațiile recurentei sunt nefondate și incapabile să conducă la o eventuală reformare a hotărârii judecătorești ce face obiectul recursului, din această perspectivă.

Prioritar, reține Înalta Curte că în materia litigiilor privind transferul judecătorilor și procurorilor, la soluționarea cererilor de transfer trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 4 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, fără a exista o ordine de prioritate, oricare dintre acestea putând fi, într-un anumit caz concret, criteriul decisiv pentru admiterea sau respingerea cererii.

Se reține, totodată, că nu există nicio dispoziție care să instituie o ierarhie a criteriilor relevante pentru soluționarea cererilor de transfer, Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători revenindu-i obligația de a evalua aceste criterii prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general, putând da prevalență unuia dintre criterii în detrimentul altuia, însă este obligatoriu a fi efectuată o a analiză a tuturor criteriilor stabilite de art. 4 din Regulament, și, mai ales a motivelor personale care-l determină pe judecător să formuleze cerere de transfer.

Or, analizând hotărârea recurată, prin prisma motivului de casare invocat, se constată că instanța de fond a analizat legalitatea actului administrativ atacat prin raportare la criticile formulate de recurenta reclamantă, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente cauzei, fiind respectate exigențele prevăzute de art. 425 C. proc. civ., instanța de fond răspunzând în mod clar și concis criticilor formulate prin acțiune.

Astfel, instanța de fond a reținut caracterul legal al actului administrativ atacat, respectiv Hotărârea nr. 534/2020 prin raportare la art. 4 din Regulament ce prevede criteriile specifice ce urmează a fi avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer.

Totodată, Înalta Curte constată că s-a răspuns, prin analiza efectuată, criticilor privind nelegalitatea Hotărârii prin prisma unui exces de putere, reținându-se în esență dreptul autorității publice de a avea o marjă de liberă decizie la adoptarea hotărârilor care nu echivalează cu excesul de putere invocat.

Pe acest aspect, al libertății de analiză, s-a constatat de către instanța de fond respectarea limitelor în exercitarea dreptului de apreciere tocmai prin prisma faptului că în adoptarea Hotărârii nr. 534/2020, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere și a dat eficiență criteriilor legale ce se iau în analiză pentru soluționarea cererilor de transfer, cu atât mai mult cu cât intimatul pârât a indicat argumentele pentru care a dat prevalență unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer a recurentei reclamante.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a analizat și aspectele ce vizau situația personală a recurentei reclamante și nemulțumirea acesteia raportată la admiterea altor cereri de transfer din cadrul aceleiași instanțe.

Și din această perspectivă judecătorul fondului a reținut, prin raportare la art. 4 din Regulament, că situația personală reprezintă numai unul din criteriile ce pot fi avute în vedere, dar în egală măsură urmează a se da eficiență și criteriilor obiective care pot să stea la baza admiterii sau respingerii unor cereri de transfer.

Printre criteriile obiective instanța a reținut, pe de o parte, avizul negativ dat de către instanța de la care urma să se efectueze transferul, respectiv Judecătoria Ploiești, încărcătura cauzelor pe judecător peste media națională.

În privința motivelor personale ele au fost analizate, judicios reținând judecătorul fondului că "soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor obiective, o departajare din acest punct de vedere fiind dificil de realizat chiar și în condițiile în care ar exista o paritate între candidații pentru transfer la celelalte criterii".

Invocarea criteriului prin existența unor motive personale, în lumina dispozițiilor legale, nu poate înlătura prin el însuși celelalte criterii ce trebuie avute în vedere în analiza unei cereri de transfer, acest criteriu fiind suspus cerinței coroborării cu celelalte criterii prevăzute în Regulament astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor de judecată.

Altfel spus, toate criteriile sunt avute în vedere la analiza cererilor, dar acestea sunt subsumate dezideratului public de a se asigura buna funcționare a unei instanțe judecătorești, deziderat ce nu putea fi menținut decât prin efectuarea unei departajări in funcție de avizul acordat de instanțele implicate în procedura de transfer, de ocuparea posturilor solicitanților, precum și de volumul de activitate al instanțelor implicate, în condițiile în care au existat un număr de 8 cereri de transfer de la aceeași instanță, fiecare putând avea propriile motive personale.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 124 din 05 februarie 2021 a Curții de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.