ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.05.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3042/2022

HOTĂRÂRE
26.05.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3042/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a IX-a în data de 07.12.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună:

Prin sentința civilă nr. 674 din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

A fost anulată Hotărârea CSM, secția pentru Judecători nr. 628/09.04.2020.

A fost obligat pârâtul CSM la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea de transfer a reclamantului, de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria Sectorului 1 București/Judecătoria Sectorului 5 București.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a procedat la o greșită aplicare a dispozițiilor din Legea nr. 554/2004, a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum și a deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020.

Recurentul a susținut că soluția dispusă prin hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere și nu a condus la o vătămare a vreunui drept al intimatului-reclamant. Respingerea cererii de transfer și a plângerii prealabile a fost făcută în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 care se bucurau de prezumția de constituționalitate la momentul emiterii actului administrativ atacat, precum și a prevederilor art. 1 și art. 4 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

A apreciat recurentul că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere întrucât respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de regulament, iar situația expusă de intimatul-reclamant nu putea duce prin ea însăși la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private.

A menționat recurentul că, și în cazul în care s-ar aprecia că hotărârea este lovită de nulitate ca efect al aplicării deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020, instanța de fond a obligat în mod greșit Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să admită cererea de transfer a pârâtului.

A invocat recurentul decizia nr. 715/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în care s-a reținut că soluția din recurs trebuie să se limiteze la anularea hotărârilor adoptate asupra cererilor de transfer, CSM rămânând învestit și urmând să le soluționeze după punerea în acord cu Constituția a dispozițiilor art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Hotărârii CSM, secția pentru Judecători nr. 628/09.04.2020, obligarea pârâtului CSM la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea de transfer a reclamantului, de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria Sectorului 1 București/Judecătoria Sectorului 5 București.

Soluționând cauza, prima instanță a admis acțiunea și a anulat Hotărârea CSM, secția pentru Judecători nr. 628/09.04.2020, obligând pârâtul CSM la emiterea unei hotărâri prin care sa admită cererea de transfer a reclamantului, de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria Sectorului 1 București/Judecătoria Sectorului 5 București.

Înalta Curte reține că, în cauză, a fost contestată Hotărârea CSM, secția pentru Judecători nr. 628/09.04.2020, temeiul de drept al acestei hotărâri prin care s-a respins cererea de transfer a reclamantului fiind dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prevederile din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1347/17.09.2019.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020 s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, și în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor, precum și art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, sunt neconstituționale.

În esență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor legale prin care este reglementată instituția transferului, fără stabilirea condițiilor în care se realizează transferul și care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. (4) și (5), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 125 alin. (2) și art. 133 alin. (1) din Constituție. Or, aceste dispoziții legale au stat la baza emiterii hotărârii CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituționale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor, fapt care generează o stare de impredictibilitate, fiind încălcate art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar, se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a mai arătat de asemenea că, în ceea ce privește statutul judecătorilor și procurorilor, elementele esențiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forță juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă (regulamentul de transfer).

Așadar, continuă Curtea Constituțională, revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituția transferului și criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) și, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

În ceea ce privește sentința atacată, deși instanța de fond reține corect incidența Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020 și faptul că analiza legalității hotărârii contestate și, implicit, a cererii de transfer, nu mai poate fi realizată prin prisma criteriile prevăzute de Hotărârea CSM – secția pentru Judecători nr. 1347/2019, în mod greșit a obligat pârâtul să emită o hotărâre de transfer a reclamantului de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria Sectorului1 București/Judecătoria Sectorului 5, apreciind că sunt întrunite condițiile legale în acest scop.

Înalta Curte consideră că nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor CSM, ci și în privința înseși cererilor de transfer sunt incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020.

Astfel, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale și urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar și că nu pot fi prevăzute prin Regulament condițiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Așadar nu se poate apela la alte legi care reglementează instituția transferului (dreptul muncii, C. civ., etc) pentru a "împrumuta" de la acestea condițiile transferului, cu atât mai mult cu cât elementele esențiale ale raporturilor de muncă ale judecătorilor și procurorilor sunt reglementate prin Legea nr. 303/2004, lege specială în raport cu cele invocate de instanța de fond.

În consecință, în respectarea principiului legalității, nu se putea dispune de către instanța de judecată asupra cererii de transfer, în condițiile declarării neconstituționalității textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condițiile de transfer.

Legiuitorul având obligația de a pune în acord cu Constituția prevederile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuția de a dispune asupra cererilor de transfer, Înalta Curte consideră că soluția instanței de fond trebuia să se limiteze la anularea hotărârii adoptate asupra cererii de transfer, CSM rămânând învestit cu aceasta și urmând să o soluționeze după punerea în acord cu Constituția a dispozițiilor art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004.

Așa fiind, Înalta Curte consideră întemeiată critica recurentului-pârât sub aspectul aplicării greșite a art. 18 din Legea nr. 554/2004 prin obligarea acestuia la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul intimatului-reclamant de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria Sectorului1 București/Judecătoria Sectorului 5.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 674 din 14 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va obliga pârâtul CSM să analizeze cererea de transfer formulată de reclamant.

Va menține dispoziția privind anularea Hotărârii CSM – secția pentru Judecători nr. 628/09.04.2020.

Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 674 din 14 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Obligă pârâtul CSM să analizeze cererea de transfer formulată de reclamant.

Menține dispoziția privind anularea Hotărârii CSM – secția pentru Judecători nr. 628/09.04.2020.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 26 mai 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-20
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2882/2022
Ședința publică din data de 20 mai 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de A
ÎCCJ 2023-10-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4695/2023
Ședința publică din data de 19 octombrie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la
ÎCCJ 2022-06-02
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3184/2022
Ședința publică din data de 2 iunie 2022 Asupra cererii de renunțare la judecata cererii; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înreg
ÎCCJ 2022-05-31
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3129/2022
Ședința publică din data de 31 mai 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistra
ÎCCJ 2023-05-25
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2847/2023
Ședința publică din data de 25 mai 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A
Sursă