ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3129/2022

Ședința publică din data de 31 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Inspecția Judiciara, solicitând instanței desființarea rezoluției nr. C20-1712 emisă de Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, în data de 11.01.2021 de respingere a plângerii și de clasare a dosarului x, plângere formulată de împotriva soluției de clasare emisă în 18.09.2020, în dosarului x, în datele de 23.12.2020 prin email constantin_x@x.com și 28.12.2020 (prin Poșta Română).

Prin sentința civilă nr. 863 din 2 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 863 din 2 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul - reclamant, invocând prevederile art. 45 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 și ale art. 45 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, a susținut că, între 30.12.2020 (când s-a primit apelul său, semnat olograf, prin Poșta Română) și 11.01.2021 (când s-a emis decizia C20-1712), au existat ambele exemplare de apel transmise la dosarul x; conform Legii 317/2004 și a Regulamentului Inspecției Judiciare, când sunt mai multe sesizări/acte identice, acestea se conexează.

A precizat că a trimis un apel, valid legal, semnat olograf, acesta regăsindu-se la dosarul x, în momentul în care s-a făcut cercetarea apelului său și trebuia luat în considerare, înainte de a se emite o decizie în acel dosar.

De asemenea, a mai arătat că nu știa că, după emiterea rezoluției inspectorului-sef C20-1712 prin care s-a clasat dosarul x, se va mai emite o a doua decizie - C21-11 - comunicata în data de 28.01.2021, tot de clasare a dosarului x, care era deja clasat prin prima decizie, astfel încât a promovat prezenta acțiune, plătind taxa de timbru de 50 de RON, fiind, așadar, prejudiciat prin plata acestei taxe.

Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Deși recurentul a invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contractorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în cuprinsul motivării cererii de recurs nu se regăsește nicio susținere care să poată fi subsumată acestui motiv de casare, neputând fi astfel analizat.

Analizând recursul declarat în raport cu aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat.

Reclamantul, prin acțiunea introductivă a solicitat desființarea rezoluției nr. C20-1712 emisă de Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, la data de 11.01.2021 de respingere a plângerii formulate împotriva soluției de clasare emisă la data de 18.09.2020, în dosarului x.

Făcând aplicarea prevederilor legale ale art. 45 și art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 la situația de fapt existentă în cauză, în mod corect instanța de fond a constatat că pârâta Inspecția Judiciară, reținând că plângerea formulată de reclamant nu îndeplinește condițiile de validitate cerute de lege, respectiv nu avea încorporată semnătura electronică, a respins plângerea.

Potrivit art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001, "3. semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, iar conform pct. 2 din același articol, 2. înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii."

Se impune a fi menționat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată".

În concret, semnătura electronică, în accepțiunea legii, reprezintă date în format electronic, care sunt atașate sau asociate altor date, tot în forma electronică, și care servesc drept metodă de identificare. Semnătura electronică cu valoare legală oferă garanția integrității, autenticității și nerepudierii mesajelor și documentelor electronice, făcând legătura neechivocă între informațiile semnate și semnatar.

De asemenea, mai trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în cazul neîndeplinirii condițiilor de formă a unei sesizări se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

În mod corect pârâta a făcut aplicarea prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și a art. 7 din Legea nr. 455/2001 care stipulează că, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Se constată astfel că pârâta a respectat prevederile legale menționate, comunicându-i reclamantului o rezoluție de respingere a plângerii.

Susținerile recurentului-reclamant că plângerea sa transmisă prin serviciile poștale ar fi trebuit să fie înregistrată sub același număr cu cea transmisă prin poșta electronică nu pot fi reținute, nefiind incidente dispozițiile legale pe care le invocă, care fac referire la înregistrarea sesizărilor adresate Inspecției Judiciare.

Mai mult, plângerea formulată de recurentul-reclamant care a respectat condițiile de formă a fost în înregistrată sub număr nou, fiind analizate susținerile invocate în cuprinsul acesteia, astfel încât în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu a suferit vreo vătămare, având posibilitatea să conteste rezoluția nr. C2l-11 a Inspectorului-șef, de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluției de clasare, printr-o acțiune distinctă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 863 din 2 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.