ÎCCJ, Decizia nr. 26/2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2022, în baza art. 250

2

din C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin ordonanța nr. 458/P/2017 din data de 20 martie 2018, astfel cum a fost modificată prin încheierea nr. 309 din 17 mai 2018 a judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție (dosar nr. x/2018) și menținută prin sentința penală nr. 137 din 31 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, până la concurența sumei de 267.577 Euro (echivalent 1.248.487,52 RON), asupra următoarelor bunuri, proprietatea inculpatului A.:

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 1.900 mp din acte și de 1.732 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 5.100 mp din acte și de 5.307 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. -Jiu.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în Mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj, în suprafață construită de 225,59 mp, împreună cu suprafața de 25,6 mp cotă de teren aferent, activ cunoscut sub denumirea Cofetărie - Laborator Parc, înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în Mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj, constând în apartament cu 4 camere și dependințe, în suprafață utilă de 78,48 mp, împreună cu suprafața de 13,25 mp, constând în suprafață balcon și 21 mp cotă teren aferent locuinței, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 1.900 mp din acte și de 1.732 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a Loc. Runcu - OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 5.100 mp din acte și de 5.307 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a Loc. Runcu - OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu.

A fost desființată, în parte, ordonanța contestată și s-a dispus înlăturarea dispozițiilor privind luarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit asupra:

- cotei părți de 1/2 din imobilul situat în Mun. Tg. -Jiu, str. x, jud. Gorj, în suprafață construită de 225,59 mp, împreună cu suprafața de 25,6 mp cotă de teren aferent, activ cunoscut sub denumirea Cofetărie - Laborator Parc, înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu;

- cotei părți de 1/2 din imobilul situat în Mun. Tg. -Jiu, str. x, jud. Gorj, constând în apartament cu 4 camere și dependințe, în suprafață utilă de 78,48 mp, împreună cu suprafața de 13,25 mp, constând în suprafață balcon și 21 mp cotă teren aferent locuinței, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în cauză, ordonanța de instituire a sechestrului asigurător, în vederea recuperării pagubei cauzată prin infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., a avut ca temei dispozițiile art. 249 alin. (1) și (4) teza I din C. proc. pen., corelate cu art. 112 din C. pen., referitoare la instituția confiscării speciale.

Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 19 februarie 2018 de B. a rezultat că inculpatul a înstrăinat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. x situat la etajul 2 al imobilului din Mun. Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, către C..

De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26 februarie 2018 de B., inculpatul a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului - spațiu comercial situat în localitatea Târgu-Jiu, str. x (fostă str. x), jud. Gorj, cu denumirea D., către E., ambele bunuri făcând obiectul sechestrului luat prin ordonanța procurorului.

Potrivit prevederilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Or, din datele Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară a rezultat că inculpatul nu mai deținea în proprietate cotele părți din cele două imobile situate în mun. Tg. -Jiu la data dispunerii măsurii (20 martie 2018).

De asemenea, la data înstrăinării acestor imobile, nu exista vreo interdicție de vânzare instituită în mod legal, astfel că transferul de proprietate a avut loc cu respectarea prevederilor legale.

Având în vedere cele menționate mai sus, Înalta Curte a reținut că imobilul - spațiu comercial situat în localitatea Târgu-Jiu, str. x (fostă str. x), jud. Gorj, cu denumirea D. și apartamentul nr. x situat la etajul 2 al imobilului din Mun. Târgu Jiu, str. x, jud. Gorj, nu se mai aflau în proprietatea contestatorului la momentul instituirii măsurii asiguratorii.

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 1.900 mp din acte și de 1.732 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 5.100 mp din acte și de 5.307 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. -Jiu.

Potrivit art. 250

2

din C. proc. pen., "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător".

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune".

Nu în ultimul rând, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., "măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora".

Din analiza modului de redactare a articolului 249 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al instanței supreme a constatat, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O astfel de situație este cea prevăzută de art. 249 alin. (7) din C. proc. pen., conform căruia "măsurile asigurătorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă".

O a doua categorie de situații derogatorii de la regula anterior menționată se regăsește în cuprinsul legilor penale speciale, care, în cazul unor infracțiuni anume prevăzute, statuează asupra obligativității dipunerii măsurilor asigurătorii, categorie căreia i se subsumează și Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. În acest sens, s-a reținut că, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, "în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie".

S-a observat, așadar, că, în general, luarea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organului judiciar, dar există și situații în care s-a prevăzut, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al dispunerii acestora, având în vedere natura faptelor comise ori consecințele lor asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

Raportând normele legale indicate la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți a constatat că acestea își găsesc aplicabilitate în prezentul dosar, inculpatul A. fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și pedepsită de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În condițiile în care dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 au caracter special și derogă în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat că, în materia faptelor de corupție sau asimilate acestora, organele judiciare nu pot aprecia asupra condiției referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, ci aceasta decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracțiunilor de corupție.

În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 548/2019, Curtea Constituțională a stabilit că:

"reglementarea acestor excepții a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate".

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanța de judecată din perspectiva dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen. se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între restrângerea dreptului de proprietate și scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

În aceste sens, prin Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că "instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)".

În plus, s-a reținut că analiza existenței justului echilibru între cerințele interesului general al comunității și cerința de a proteja drepturile fundamentale ale persoanei se realizează și din perspectiva criteriilor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia protecției proprietății și a dreptului la un proces echitabil, prin raportare la durata procedurii, complexitatea ridicată a cauzei, la conduita acuzaților și a autorităților judiciare, dar și a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării, precum și a intervalului de timp în care acestea s-au aflat sub puterea sechestrului.

Așadar, în ceea ce privește proporționalitatea măsurii față de scopul urmărit, instanța trebuie să examineze dacă întinderea măsurii (atât cu privire la valoarea sechestrată, cât și cu privire la durata acesteia) este proporțională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii ori a reparării pagubei produse prin infracțiune).

Din această perspectivă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători a avut în vedere natura acuzațiilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., respectiv infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și pedepsită de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., infracțiune susceptibilă de producerea unei pagube materiale, precum și faptul că, prin hotărârea apelată, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea respectivei infracțiuni, soluție care, deși nu este definitivă, nu poate fi ignorată în analiza efectuată prin prisma dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., în condițiile în care a fost pronunțată în urma administrării unui probatoriu complex și a stat la baza menținerii de către prima instanță a măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra bunurilor aparținând acuzatului, în limitele valorice stabilite prin hotărâre.

Completul de 5 Judecători al instanței supreme a apreciat că, în cauză, exigențele referitoare la proporționalitatea măsurilor asigurătorii sunt respectate, astfel încât nu se poate discuta despre o sarcină excesivă față de inculpat sau despre o încălcare a dispozițiilor de nivel convențional, constituțional și legal care protejează dreptul de proprietate și care să justifice soluția de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor aparținând inculpatului A..

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, raportându-se la dispozițiile art. 250

2

din C. proc. pen., a constatat că, și la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii asigurătorii prin hotărârea instanței de fond (în urmă cu aproximativ 1 an), aceasta fiind, în continuare, necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 din C. proc. pen., și anume pentru a se asigura recuperarea eventualului prejudiciu.

A mai constatat că, raportat la cuantumul prejudiciului stabilit prin hotărârea apelată, la complexitatea cauzei, dar și la stadiul procedurii judiciare în calea ordinară de atac, se poate aprecia, în mod întemeiat, că, la momentul procesual actual, în privința măsurilor asigurătorii menținute prin sentința penală apelată se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, și interesul personal al acuzatului de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Prin urmare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a menținut măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin ordonanța nr. 458/P/2017 din data de 20 martie 2018, astfel cum a fost modificată prin încheierea nr. 309 din 17 mai 2018 a judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte (dosar nr. x/2018) și menținută prin sentința penală nr. 137 din 31 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, până la concurența sumei de 267.577 Euro (echivalent 1.248.487,52 RON), asupra următoarelor bunuri, proprietatea inculpatului A.:

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 1.900 mp din acte și de 1.732 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 5.100 mp din acte și de 5.307 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. -Jiu.

Împotriva încheierii din data de 20 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2022, în termen legal, a formulat contestație apelantul intimat inculpat A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 17 martie 2023, sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat, în mod aleatoriu, la data de 27 martie 2023, termen la care au avut loc dezbaterile.

Susținerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales al contestatorului și cuvântul acestuia din urmă au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Prin contestația formulată, în esență, contestatorul a solicitat admiterea căii de atac, desființarea încheierii contestate, în ceea ce privește menținerea măsurilor asigurătorii dispuse față de acesta și, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 458/P/2017 din data de 20 martie 2018, astfel cum a fost modificată prin încheierea nr. 309 din data de 17 mai 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, menținute prin sentința penală nr. 137 din data de 31 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând contestația formulată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători o apreciază ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin ordonanța nr. 458/P/2017 din data de 20 martie 2018 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, până la concurența sumei de 10.796.662,8 euro, asupra următoarelor bunuri, proprietatea inculpatului A.:

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în Mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj, în suprafață construită de 225,59 mp, împreună cu suprafața de 25,6 mp cotă de teren aferent, activ cunoscut sub denumirea Cofetărie - Laborator Parc, înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în Mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj, constând în apartament cu 4 camere și dependințe, în suprafață utilă de 78,48 mp, împreună cu suprafața de 13,25 mp, constând în suprafață balcon și 21 mp cotă teren aferent locuinței, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 1.900 mp din acte și de 1.732 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a Loc. Runcu - OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 5.100 mp din acte și de 5.307 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a Loc. Runcu - OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu.

Prin încheierea nr. 309 din data de 17 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară de la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 250 C. proc. pen., a admis contestația formulată de inculpatul A. împotriva ordonanței nr. 458/P/2017 din data de 20 martie 2018 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, a desființat, în parte, ordonanța contestată și a dispus înlăturarea dispozițiilor privind luarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit asupra:

- cotei părți de 1/2 din imobilul situat în Mun. Tg. -Jiu, str. x, jud. Gorj, în suprafață construită de 225,59 mp, împreună cu suprafața de 25,6 mp cotă de teren aferent, activ cunoscut sub denumirea Cofetărie - Laborator Parc, înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu;

- cotei părți de 1/2 din imobilul situat în Mun. Tg. -Jiu, str. x, jud. Gorj, constând în apartament cu 4 camere și dependințe, în suprafață utilă de 78,48 mp, împreună cu suprafața de 13,25 mp, constând în suprafață balcon și 21 mp cotă teren aferent locuinței, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Gorj - BCPI Tg. -Jiu.

Prin sentința penală nr. 137 din data de 31 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr. 458/P/2017 din data de 20 martie 2018, astfel cum a fost modificată prin încheierea nr. 309 din data de 17 mai 2018 a judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție (dosar nr. x/2018), până la concurența sumei de 267.577 Euro (echivalent 1.248.487,52 RON), asupra următoarelor bunuri, proprietatea inculpatului A.:

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 1.900 mp din acte și de 1.732 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. -Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 5.100 mp din acte și de 5.307 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. -Jiu.

Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Totodată, se reține că, potrivit art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 din Convenție, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanțe ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri, sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult, prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă".

În continuare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că, potrivit dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător.

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Nu în ultimul rând, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate, în vreme ce alin. (5) al aceluiași articol statuează că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Se constată că normele legale anterior menționate reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Prin dispozițiile procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea măsurilor asiguratorii, putându-se dispune, în raport cu particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanța trebuie să se raporteze atât la dispozițiile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), dar și la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății.

Jurisprudența europeană în materia drepturilor omului a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 7 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 9 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

din C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acest context, indiferent dacă instituirea măsurii asigurătorii derivă sau nu din lege, verificările efectuate de instanța de judecată în considerarea art. 250

2

din C. proc. pen. se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între restrângerea dreptului de proprietate și scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Astfel, în speță, se constată proporționalitatea valorii sechestrate cu scopul urmărit prin intituirea măsurii asigurătorii, în raport cu natura acuzațiilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., respectiv infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și pedepsită de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., infracțiune susceptibilă de producerea unei pagube materiale, precum și în raport cu faptul că, prin hotărârea apelată, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea respectivei infracțiuni, soluție care, deși nu este definitivă, este necesar a fi avută în vedere în analiza efectuată prin prisma dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., în contextul în care, la pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a avut în vedere un vast material probatoriu.

În ceea ce privește primul motiv de critică invocat în susținerea prezentei căi de atac, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători îl apreciază ca fiind neîntemeiat, reținând în acest sens că, deși inițial scopul pentru care măsura asiguratorie a fost instituită în cauză a vizat asigurarea recuperării unui eventual prejudiciu, ulterior măsura a fost menținută, prin sentința instanței de fond, apelată de contestator, în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, din această perspectivă realizându-se de către instanța de apel, în procedura prevăzută de dispozițiile art. 250

2

din C. proc. pen., verificarea subzistenței temeiurilor care au determinat luarea, respectiv menținerea măsurii asigurătorii.

Pe de altă parte, cu referire la criticile formulate de contestator, circumscrise celui de al doilea motiv de contestație, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că, în condițiile în care acestea se subsumează unui motiv de apel, iar cauza a rămas în pronunțare în calea de atac a apelului, nu pot constitui obiect de analiză în actualul cadru procesual.

Drept urmare, în contextul factual al cauzei, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că se impune menținerea în continuare a măsurii asiguratorii, astfel cum s-a dispus prin încheierea contestată, în interesul bunei înfăptuiri a justiției, criticile invocate în calea de atac nefiind de natură să justifice o altfel de soluție.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondată, contestația formulată de apelantul intimat inculpat A. împotriva încheierii din data de 20 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de apelantul intimat inculpat A. împotriva încheierii din data de 20 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2023.