ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 62/28.06.2021, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în baza disp. art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, faptă prevăzută de - art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) ipoteza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la comiterea fără vinovăție a infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la comiterea fără vinovăție a infracțiunii de fals intelectual, prev. art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpata D., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, faptă prevăzută de: art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de APIA.

A fost lăsată nesoluționata acțiunea civilă formulată de UAT Răstoaca.

S-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile, aflate în proprietatea inculpaților, dispuse prin Ordonanțele din 19.12.2017.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Prin Decizia penală nr. 504/A din 25.04.2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

A desființat, în parte, Sentința penală nr. 62/28.06.2021 a Tribunalului Vrancea, iar în rejudecare,

A înlăturat dispozițiile privind achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (acte materiale din 15.05.2009, 10.05.2014 și 04.06.2014).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (acte materiale din 15.05.2009, 10.05.2014 și 04.06.2014), ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 397 și art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul B. la plata sumei de 18.738,64 RON către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială - comuna Răstoaca, județul Vrancea, reprezentând prejudiciu rămas neachitat din prejudiciul total de 47.738,64 RON produs prin săvârșirea infracțiunii mai sus arătate.

A modificat temeiul dispozițiilor privind achitarea inculpaților A. , B. , C. și a inculpatei persoană juridică D. (înființată prin încheierea nr. 28/13.05.2009 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în Dosarul nr. x/2009, cu sediul în comuna Răstoaca, județul Vrancea (la domiciliul lui A.), fără antecedente penale, având reprezentanți legali desemnați prin Hotărârile Adunării Generale pe E./C. în calitate de președinte), pentru celelalte infracțiuni deduse judecății, în privința cărora se menține soluția de achitare, în sensul reținerii prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen. în locul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind respingerea ca neîntemeiate a pretențiilor civile formulate de APIA și, în rejudecare, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

A înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind ridicarea măsurilor asiguratorii și, în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a menținut măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile, aflate în proprietatea inculpaților dispuse, prin Ordonanțele din 19.12.2017.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Sentinței penale nr. 62/28.06.2021 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație PÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Galați, la data de 09.05.2023.

Prin cererea de recurs în casație formulată, PÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Galați a arătat, în esență, că în cauză este incident cazul de recurs în casație prev. de art. 43 8 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - întrucât în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (acte materiale din 15.05.2009, 10.05.2014 și 04.06.2014), motivat de împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale.

A considerat că instanța a procedat în mod greșit, întrucât a apreciat că actele de procedură îndeplinite în perioada 1 februarie 2014 - 25 iunie 2018 nu și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție și nu a constatat că, în cazul prescripției răspunderii penale, Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii.

Pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., imputată inculpatului B. și sancționată cu închisoarea de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni (limitele prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. fiind închisoarea de la 2 la 7 ani, majorate cu o treime conform art. 132 din Legea nr. 78/2000) - termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, potrivit art, 154 alin. (1) lit. c) C. pen.

Potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., aceste termene încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni. Astfel, la data de 04.06.2014 a început să curgă termenul general de 8 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., care s-ar fi împlinit la data de 03.06.2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen.

Prescripția răspunderii penale a fost suspendată pe toată durata stării de urgență instituite prin Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și, ulterior, prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/14.04.2020, respectiv de la data de 16 martie 2020 până la data de 14 mai 2020 inclusiv. Potrivit art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 "prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență". Prin urmare, termenul de prescripție a fost suspendat timp de 60 zile, cât a durat starea de urgență instituită pe teritoriul României și acesta s-ar fi împlinit la data de 03.08.2022.

A arătat că, în cauză, în cursul urmăririi penale, au fost efectuate multiple acte de urmărire, inclusiv acte ce au fost comunicate suspecților/inculpaților, acte de întrerupere a cursului termenului general de prescripție, în conformitate cu legea în vigoare până la apariția Deciziilor CCR nr. 297, publicată în 26 aprilie 2018, și respectiv nr. 358, publicată în 09.06.2022.

Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, față de inculpatul B., dar și față de ceilalți inculpați, termenul de prescripție a răspunderii penale a fost întrerupt la data de 11.09.2017, după aducerea la cunoștința acestora a calității de suspect, urmare a emiterii ordonanței de continuare a urmăririi penale.

A susținut că înlăturarea termenului special de prescripție, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a CCR, este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național și nu doar pentru infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și de corupție, ci tuturor infracțiunilor cu excepția celor imprescriptibile.

A arătat că legătura cauzei cu dreptul U.E. este dată de obiectul acesteia, respectiv săvârșirea unor infracțiuni de corupție, pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

Față de aspectele menționate, a apreciat că, în cauză, nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalentă principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspecților/inculpaților și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație și casarea Deciziei penale nr. 504/A/25.04.2023, pronunțată în apel de Curtea de Apel Galați cu privire la încetarea procesului penal față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire a art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (acte materiale din 15.05.2009, 10.05.2014 și 04.06.2014), și să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, cu privire la inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii menționate.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 07 iunie 2023.

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 504/A din data de 25 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 1 și a stabilit termen de judecată, în ședință publică, la data de 25.10.2023, cu citarea părților și asigurarea apărării.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, parchetul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție.

Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului B. valorificată prin decizia recurată constă în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, la datele de 15.05.2009, 10.05.2014 și 04.06.2014, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de primar al comunei Răstoaca, a îndeplinit în mod defectuos mai multe acte, prin încălcarea dispozițiilor legale referitoare la atribuțiile și competențele primarului, producând astfel o pagubă Consiliului local al comunei Răstoaca în sumă totală de 47.738,64 RON.

În ce privește cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, instanța de apel a constatat intervenită prescripția răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție.

Examinând critica formulată în recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aceasta are caracter nefondat.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia CCR nr. 358/2022, deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Înalta Curte a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față.

În speță, Curtea de Apel Galați a valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, interpretând și aplicând normele de drept penal pertinente în concordanță cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menționate.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate în dezlegarea unei chestiuni de drept și situația factuală definitiv reținută prin hotărârea instanței de apel și care nu mai poate fi cenzurată de instanța de casație, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea dedusă judecății, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani și a început să curgă la data de 04.06.2014.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel, respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, rezultă că termenul de prescripție generală s-a împlinit, în cauză, în data de 03.06.2022.

Referitor la solicitarea Ministerului Public de a lăsa neaplicate Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum și Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se reține că prin cererea de recurs în casație s-a solicitat aceasta în considerarea hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, precum și în C-107/23.

Cu privire la argumentul parchetului referitor la hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție la data de 24.07.2023 în cauza C-107/23, reamintim că, dată fiind natura juridică a recursului în casație, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 din C. proc. pen. acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalității deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare, nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunțării hotărârii recurate.

Cu alte cuvinte, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8, pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate atât sub aspect factual, cât și legislativ. Astfel, în cazul prescripției răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei și legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanța de apel, având în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen în raport de cadrul normativ și interpretativ existent la data pronunțării deciziei.

Or, hotărârea Curții Europene de Justiție, Marea Cameră, în cauza C-107/23, a fost pronunțată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei atacate, așadar, legalitatea soluției de încetare din data de 13 iulie 2023 nu poate fi analizată în raport de această decizie.

Astfel, la momentul pronunțării deciziei atacate, calificarea în dreptul național a instituției prescripției ca fiind o instituție de drept substanțial, chestiune asupra căreia a statuat cu caracter obligatoriu instanța supremă prin decizia amintită, atrăgea incidența principiului legii penale mai favorabile, iar elementele de interpretare oferite prin Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19 nu ofereau argumente pentru o eventuală înlăturare a jurisprudenței obligatorii menționate.

În acest sens, este relevantă statuarea din cuprinsul paragrafului 209 din hotărârea pronunțată la data de 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion, în cuprinsul căreia Curtea precizează expres că, în cauzele în care s-a dispus sesizarea prealabilă, sunt antamate cerințele care decurg din articolul 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la un proces echitabil, situație în care nu poate fi opus un standard național de protecție a drepturilor fundamentale care să implice un risc sistemic de impunitate, instanța națională având obligația de a se asigura că infracțiunile ce intră în domeniul dreptului Uniunii fac obiectul unor sancțiuni penale care au un caracter efectiv și disuasiv. Curtea a subliniat, însă, că, în drept, ipoteza este distinctă de situația în care instanța națională ajunge să considere că obligația de a lăsa neaplicate dispozițiile naționale în cauză se lovește de principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este consacrat la articolul 49 din Cartă, situație în care nu este ținută să se conformeze acestei obligații (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M. A. S. și M. B., C-42/17, EU:C:2017:936, punctul 61).

Or, în speță în raport de deciziile obligatorii amintite, era incidentă tocmai ipoteza avută în vedere de Curtea de Justiție la pronunțarea Hotărârii din 5 decembrie 2017, M. A. S. și M. B., C-42/17, (Taricco 2), prin care s-a statuat în sensul că "Articolul 325 alin. (1) și (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanței naționale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracțiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziții interne în materie de prescripție care intră sub incidența dreptului material național și care se opun aplicării unor sancțiuni penale efective și disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripție mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepția cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.".

De altfel, acest raționament este reluat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în considerentele Hotărârii pronunțate în cauza C-107/23, (parag. 95 - 125), Curtea concluzionând că instanțele române nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile instanței de contencios constituțional amintite, în pofida existenței unui risc sistemic de impunitate a unor infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în măsura în care deciziile se întemeiază pe principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescripție referitor la infracțiuni.

Elementul de noutate în interpretarea articolului 325 alin. (1) TFUE și articolul 2 alin. (1) din Convenția PIF a constat în aceea că aplicarea de către o instanță națională a standardului național de protecție care repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, trebuie considerat ca fiind de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii, în sensul jurisprudenței amintite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, punctul 212).

Cât privește obligativitatea deciziei menționate care impune instanței naționale să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de pronunțarea Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, aceasta operează exclusiv în cauzele pendinte la data pronunțării acesteia în contextul în care legea procesual penală în vigoare nu reglementează un remediu pentru situația în care o hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă.

Înalta Curte reține totodată că principiul securității raporturilor juridice și cel al autorității de lucru judecat primează atât în ordinea juridică europeană, cât și în sistemele juridice naționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuând constant asupra necesității ca hotărârile judecătorești definitive să nu mai poată fi puse în discuție (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepția situației în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 și Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13).

În concluzie, analiza privind cazul de recurs în casație se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunțării deciziei în apel, instanța nefiind abilitată să reexamineze pe această cale hotărârea atacată prin prisma compatibilității acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă.

În limitele procesuale menționate, instanța de recurs în casație constată că, raportat la perioadele în care a fost săvârșită infracțiunea de abuz în serviciu prescripția răspunderii penale a fost considerată intervenită, în mod corect, prin raportare la termenul general de prescripție și data soluționării definitive a apelului, când a fost pronunțată decizia penală recurată, ținând seama de considerentele Deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, avute în vedere de instanța de apel.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 504/A din data de 25 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de către Parchet, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 504/A din data de 25 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B..

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2023.

GGC - NN