ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 67/2022

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului în casație recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2/A din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 11.01.2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (6) rap.la art. 16 lit. f) teza a-II-a din C. proc. pen., raportat la Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, pronunțate de CCR și Decizia nr. 67/2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. trimis în judecată, prin rechizitoriul emis în data de 23.08.2021, în dosarul de urmărire penală nr. 22/P/2018 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Pitești sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale); spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 26 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpații A. și B., prin care au solicitat disjungerea acțiunii civile.

În temeiul disp.art. 20 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de U.A.T.C. Prundeni, prin care a solicitat obligarea inculpaților A. și B., la plata sumei de 356.610 RON.

În temeiul art. 25 rap. la art. 397 din C. proc. pen. coroborat cu art. 1357 și urm. din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației) și în consecință au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B., să achite părții civile suma de 240.346 RON (din care 191.811 RON din Fondul European de Dezvoltare Regională și 48.535 RON de la bugetul de stat).

S-a menținut în parte, măsura sechestrului asigurător, până la concurența sumei de 240.346 RON asupra bunurilor proprietatea inculpatului A., dispuse prin ordonanța emisă în data de 20.07.2021 de D.N.A.-S.T Pitești în dosarul de urmărire penală nr. 22/P/2018.

În temeiul art. 25 alin. (3) și art. 256 din C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor astfel cum au fost menționate în sentință.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 2/A din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva sentinței penale nr. 1 din 11 ianuarie 2023, pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2021.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

S-a înlăturat dispoziția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii civile formulate de U.A.T. Comuna Prundeni față de inculpații A. și B. și dispoziția de menținere a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților până la concurența sumei de 240.346 RON.

În temeiul art. 25 rap. la art. 397 din C. proc. pen. coroborat cu art. 1357 și urm. din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de U.A.T. Comuna Prundeni prin primar și au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. să achite părții civile suma de 115.814 RON, despăgubiri civile.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea inculpaților A. și B., dispusă prin ordonanța emisă în data de 20.07.2021 de D.N.A. - S.T Pitești în dosarul de urmărire penală nr. 22/P/2018, până la concurența sumei de 356.160 RON (115.814 RON și 240.346 RON), în vederea garantării recuperării pagubei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 1 din 11 ianuarie 2023, pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2021.

Decizia penală nr. 2/A din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost comunicată, printre alții, către inculpatul A. la data de 23.01.2024.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 22.02.2024, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 2/A din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 12.02.2024.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Pitești la data de 23.02.2024, părților civile UATC Prundeni la 19.02.2024, Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene la data de 21.02.2024 și inculpatului B..

S-a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu a fost de comunicată către partea civilă Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Administrației, astfel că, la data de 16.04.2024 s-a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către partea civilă, cererea fiind comunicată acesteia la data de 22.04.2024.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 07.05.2024, când, față de imposibilitatea obiectivă de întocmire a raportului de către magistratul asistent, s-a dispus amânarea cauzei la data de 04.06.2024.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen. și a solicitat suspendarea executării hotărârii.

S-a susținut că, în cauză, cazurile de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen. sunt incidente, deoarece s-a reținut că inculpatul A. a comis faptele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal prin intervenirea prescripției răspunderii penale, dar faptele nu sunt prevăzute de legea penală, în varianta lipsei de tipicitate a faptelor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale); spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de 18

l

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., vizând conținutul normelor de incriminare în plan obiectiv și subiectiv prin raportare la situația factuală din dosar.

De asemenea, s-a menționat că în dosar nu există probe certe care, dincolo de orice dubiu, să stabilească vinovăția penală a recurentului în plan subiectiv, în sensul că acesta a acționat în calitatea sa de primar al comunei Prundeni, județul Vâlcea și ordonator de credite cu intenția de a prejudicia U.A.T. Comuna Prundeni cu suma totală de 356.160 RON. În acest context factual și lipsă de probe doveditoare în acuzare, care să facă dovada că A. în calitatea sa de primar al comunei Prundeni și donator de credite a încălcat prin faptele sale (în cele 2 acte materiale) prevederi cuprinse în acte normative cu putere de lege, soluția de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. este nelegală, fapta imputată pentru care s-a încetat procesul penal nu intră sfera penalului, în cauză, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii amintite în plan subiectiv, elementele de tipicitate ale conținutului normei de incriminare prin raportare la situația factuală în speță nefiind întrunite.

Soluția corectă, cu corespondent în probele cauzei ce se impunea a se aplica în dosar era aceea a achitării recurentului A. de orice penalitate, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

S-a mai invocat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos cuvenit, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale). Primarul A. a obținut fonduri europene pentru U.A.T. Prundeni, nicidecum nu a înregistrat pagube, s-a dorit înlăturarea acestuia din funcție cu orice preț și deoarece locuitorii comunei îl votau în permanență pentru rezultatele obținute, s-a continuat seria reclamațiilor și implicarea unor procurori abuzivi care i-au înscenat dosarele penale.

Nici condițiile de tipicitate ale infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale - facturile fiscale nr. x/26.11.2012 și nr. /30.09.2013) nu sunt îndeplinite în cauză. Contractul de consultanță dintre PFA C. și D." având ca obiect "consultanță managerială proiecte" și "contravaloare contract consultanță" a fost realizat, activitățile prevăzute au fost prestate și nu a fost incidentă sfera penalului.

S-a susținut că inculpatul A. nu a comis nici infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau în bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de 18

l

lin.(l) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), întrucât în speță lipsesc elementele de tipicitate în plan obiectiv și subiectiv ale conținutului normei de incriminare prin raportare la situația factuală din dosar.

Inculpatul A. a precizat în fața Curții de Apel Pitești în mod explicit și ferm voința sa de a se continua procesul penal și a se dispune achitarea fiind nevinovat.

S-a precizat aspectul că inculpatul în ultimul cuvânt avut pe fondul cauzei a contestat existența vreunui prejudiciu în patrimoniul vreunei persoane juridice, solicitând respingerea acțiunii civile în procesul penal, ceea ce denotă cu evidență că voința inculpatului a fost aceea de continuare a judecării procesului, cu achitarea sa de orice penalitate și nu încetarea procesului penal pentru prescripția răspunderii sale penale. La fond, cauza s-a soluționat fără să existe un acord de voință al inculpatului, nemijlocit și riguros privind continuarea sau nu a judecării procesului penal, împrejurare în care prima instanță ar fi trebuit să dispună continuarea judecății și nu încetarea procesului penal cum greșit, nelegal a dispus. Urmarea constatării inexistenței vreunui prejudiciu real, corect și clar stabilit printr-o expertiză tehnică contabilă financiară, instanțele trebuiau să dispună achitarea recurentului privind săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în mod greșit.

În situația expusă, deoarece inculpatul nu și-a exprimat personal dreptul derivat dreptul la apărare vizând încetarea procesului penal, soluția de încetare a procesului penal adoptată de Tribunalul Vâlcea și Curtea de Apel Pitești este nelegală, soluția de achitare a inculpatului de orice penalitate fiind prioritară în dosar, întrucât faptele reținute în sarcina lui A. nu întrunesc elementele de tipicitate ale conținutului normelor incriminare.

Lipsa de vinovăție penală a inculpatului are consecințe asupra modului de soluționare a laturii civile a cauzei când nu se mai poate antama acordarea de despăgubiri civile și/sau măsuri de confiscare a vreunor sume de bani de la inculpat, toate acestea urmarea achitării inculpatului de orice penalitate, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin criticile formulate, recurentul inculpat A. nu susține reanalizarea pe fond a acuzațiilor care au condus la reținerea vinovăției sale și pe fond încetarea procesului penal prin intervenirea prescripției răspunderii penale ci, relevă interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de apel în analiza elementelor constitutive ale infracțiunilor imputate inculpatului prin ignorarea cerințelor normelor de incriminare, prin lipsa de tipicitate a conținutului acestora, prin raportare la situația actuală din dosar.

Analiza făcută de către instanța de apel elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul este acuzat nu a fost efectuată din perspectiva elementelor de tipicitate, atât obiectivă, cât și subiectivă și prin interpretarea greșită a legii și s-a reținut, în mod nelegal, că sunt realizate activități ilicite care se subsumează elementului material al laturii obiective al infracțiunilor deduse judecății, cât și existența elementului intenție în derularea acelor activități considerate greșit ca incidentând sfera penalului.

În concluzie, s-a susținut că, în speță se impune achitarea inculpatului A. pentru aspectul că planează un evident dubiu asupra acțiunii incriminate imputată recurentului în a se constitui sau nu în elementul material al infracțiunilor ce formează obiectul cauzei, neexistând în cauză certitudinea cerinței esențiale vizând intenția și scopul în care A. a acționat în calitate de primar al Comunei Prundeni, implicit asupra acestor din urmă aspecte în dosar planând același dubiu.

În cauză, la data de 23.02.2024, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție a depus concluzii scrise și raportat la motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., s-a susținut că deși inculpatul a invocat lipsa de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzută de norma de incriminare în legătură cu faptele imputate acestuia, din analiza deciziei pronunțate de instanța de apel se constată că nu a fost dispusă/menținută o soluție de condamnare cu privire la inculpatul recurent, context în care, se desprinde cu evidență concluzia inadmisibilității recursului în casație întemeiat pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acest motiv de casare vizând exclusiv ipoteza în care se raportează la o hotărâre definitivă de condamnare.

În ceea ce privește motivul recursului în casație întemeiat pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., s-a precizat că, așa cum soluția de condamnare greșită constituie motiv de casare, la fel și hotărârea prin care s-a dispus încetarea procesului penal conduce la anularea hotărârii, atunci când a fost reținută în mod greșit existența vreunui dintre cazurile prevăzute în art. 16 alin. (11) lit. e)-j) din C. proc. pen.

În acest context, s-a precizat că din cuprinsul deciziei instanței de apel se observă că a fost efectuată o analiză judicioasă a prevederilor incidente în materia prescripției răspunderii penale din perspectiva Deciziilor CCR nr. 297/2018 și 358/2022 Deciziei I. C. civ..J. nr. 67/2022, cât și prin raportare la eventuala aplicabilitate a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C-107/23 PPU, sens în care, s-a reținut că a intervenit prescripția răspunde penale cu privire la infracțiunile deduse judecății, motiv pentru care, a fost menținută soluția de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., astfel cum a s-a dispus cu ocazia soluționării fondului cauzei.

În aceeași ordine de idei, s-a precizat faptul că la termenul din data de 26.10.2022, în raport de Deciziile CCR nr. 297/2018 și 358/2022 și Decizia I. C. civ..J. nr. 67/2022, instanța de fond a pus în discuție faptul că a intervenit prescripția răspunderi penale cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și B., iar la interpelarea instanței, în raport de dispozițiile art. 18 din C. proc. pen., inculpații A. și B. au precizat că nu solicită continuarea procesului penal.

Prin încheierea din 04 iunie 2024, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 2/A din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021. S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători, s-a acordat termen la data de 24 septembrie 2024, cu citarea recurentului-inculpat A. și a intimatelor părți civile și s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de inculpatul A..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește și condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație s-a reținut că rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele (A.) domiciliul acestuia, în prezent fiind în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Târgu Jiu precum și hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 2/A/Ap din data de 08.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cererea fiind semnată de apărătorul inculpatului, avocat E., cu delegație aflată la fila x.

Raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, s-a reținut prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că recurentul și-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen., susținând, în esență, că soluția de încetare a procesului penal pronunțată de ambele instanțe este nelegală, întrucât se impune achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., deoarece faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele de tipicitate din conținutul normelor incriminate, interpretarea și aplicarea legii s-a făcut în mod greșit de către instanța de apel în analiza elementelor constitutive prin raportare la normele de incriminare, astfel că, din modul în care acesta a formulat motivele de recurs în casație s-a apreciat că argumentele dezvoltate, se circumscriu formal cazurilor invocate, cu precizarea că motivele referitoare la neîntrunirea laturii subiective exced sferei cazului de recurs în casație invocat, care vizează exclusiv ipoteza lipsei incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară) și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege". S-a reținut că elementele de tipicitate subiectivă, analiza conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză pe care instanțele inferioare și-au fundamentat soluția, a fiabilității acestora ori a eventualelor contradicții între ceea ce rezultă din probe, pe de o parte, și starea de fapt reținută de instanță, pe de altă parte, ori modul de administrare a probatoriului excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la cererea formulată de recurentul inculpat prin care a solicitat suspendarea executării hotărârii în temeiul art. 430 din C. proc. pen., s-a constatat că este neîntemeiată, întrucât, în contextul admiterii în principiu a prezentei căi extraordinare de atac și a posibilelor soluții pe fondul acesteia, argumentele prezentate în susținerea solicitării nu relevă necesitatea dispunerii măsurii cu caracter excepțional prev. de art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2/A din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța de casație examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizând acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Jurisprudența Înaltei Curți a relevat în mod constant că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, precum și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În acest context, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs în casație dedusă judecății, inculpatul A. nu a invocat veritabile aspecte de nelegalitate a soluției de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției penale, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., motivele de critică formulate vizând, în concret achitarea, întrucât a precizat în fața instanței de apel că solicită continuarea procesului penal și achitarea, deoarece este nevinovat.

Verificând, din această perspectivă, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, deși inculpatul susține că în fața instanței de apel a solicitat continuarea procesului penal, ambele instanțe au reținut că inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal conform art. 18 din C. proc. pen., pentru a putea demonstra existența unui caz împiedică exercitarea acțiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen., instanța de fond, în mod legal, a dat eficiență incidenței uneia dintre cauzele ca lipsesc de obiect acțiunea penală, prin reținerea incidenței prescripției răspunderii penale și pronunțarea soluției de încetare a procesului penal.

Totodată, se reține că la termenul din data de 26.10.2022, în raport de Deciziile CCR nr. 297/2018 și 358/2022 și Decizia I. C. civ..J. nr. 67/2022, instanța de fond a pus în discuție faptul că a intervenit prescripția răspunderi penale cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și B., iar la interpelarea instanței, în raport de dispozițiile art. 18 din C. proc. pen., inculpații A. și B. au precizat că nu solicită continuarea procesului penal.

Mai mult decât atât, instanța de apel a analizat criticile formulate de inculpatul A. și în motivarea deciziei la fila x a reținut că instanța de fond a pus în discuție incidența prescripției răspunderii penale și a întrebat expres pe inculpați dacă înțeleg să solicite sau nu continuarea procesului penal, drept pe care inculpații nu au înțeles să-l exercite, așa cum reiese neîndoielnic din conținutul încheierii de ședință, iar pentru inculpatul A., apărătorul ales a arătat că acesta nu solicită continuarea procesului penal, ci aplicarea prevederilor ar. 154 deoarece răspunderea penală este prescrisă. Astfel, s-a apreciat că inculpatul nu a uzat de dreptul prev. de art. 18 din C. proc. pen., în fața primei instanțe, drept statuat exclusiv în favoarea inculpaților, poziție adoptată de inculpat în mod voit și în deplină cunoștință de cauză.

Prin sentința primei instanțe, ce a fost menținută în apel, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., a fost încetat procesul penal pentru comiterea infracțiunii sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale); spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Așadar, referitor la motivul de critică invocat în susținerea cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte reține că infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 13

2

din Lege a nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), se pedepsește cu închisoarea 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni, infracțiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), se pedepsește cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani, iar infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), se pedepsește cu închisoarea la 2 ani la 7 ani, iar complicele se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor conform disp. art. 49 din C. pen.

Potrivit disp. art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani închisoare. Totodată, conform disp.art. 154 alin. (2) teza a-III-a din C. pen., în cazul infracțiunilor continuate,termenele de prescripție încep să curgă de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Astfel, Înalta Curte constată că s-a împlinit termenul general al prescripției răspunderii penale, pentru infracțiunea prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), reținută în sarcina inculpaților A., sub forma autoratului, întrucât termenul de 8 ani prev. de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., care a început să curgă de la data de la data de 02.10.2013, fiind data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, conform disp.art. 154 alin. (2) teza a-III-a din C. pen., s-a împlinit la data de 02.10.2021.

Totodată, s-a împlinit termenul general al prescripției răspunderii penale,pentru infracțiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), reținută în sarcina inculpatului A., sub forma autoratului, întrucât termenul de 8 ani prev. de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., care a început să curgă de la data de la data de 03.10.2013, ca fiind data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni conform disp.art. 154 alin. (2) teza a-III-a din C. pen., s-a împlinit la data de 03.10.2021.

De asemenea, s-a împlinit termenul general al prescripției răspunderii penale și pentru infracțiunea prev. de 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), reținută în sarcina inculpatului A., sub forma autoratului, întrucât termenul de 8 ani prev. de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., care a început să curgă de la data de 05.02.2014, data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni conform disp.art. 154 alin. (2) teza a-III-a din C. pen., s-a împlinit la data de 05.02.2022.

În raport și de disp. art. 155 din C. proc. pen., în perioada 02.10.2013-05.02.2022 nu a intervenit întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale, întrucât în intervalul 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/2018 pronunțată de CCR) și data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a Ordonanței nr. 71/2022), dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., nu includeau vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție conform deciziei CCR nr. 358/2022, aceste dispoziții reprezentând legea penală mai favorabilă, așa cum s-a statuat prin decizia nr. 67/2022 pronunțată de ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În ceea ce privește criticile formulate în sensul că hotărârea prin care s-a dispus încetarea procesului penal conduce la anularea hotărârii, atunci când a fost reținută în mod greșit existența vreunui dintre cazurile prevăzute în art. 16 alin. (11) lit. e)-j) din C. proc. pen., Înalta Curte reține că din cuprinsul deciziei instanței de apel se observă că a fost efectuată o analiză judicioasă a prevederilor incidente în materia prescripției răspunderii penale din perspectiva Deciziilor CCR nr. 297/2018 și 358/2022 Deciziei I. C. civ..J. nr. 67/2022, cât și prin raportare la eventuala aplicabilitate a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C-107/23 PPU, sens în care, s-a reținut că a intervenit prescripția răspunde penale cu privire la infracțiunile deduse judecății, motiv pentru care a fost menținută soluția de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., astfel cum a s-a dispus cu ocazia soluționării fondului cauzei.

În ceea ce privește invocarea cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., criticile ce vizează lipsa de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzută de norma de incriminare în legătură cu faptele imputate acestuia, din analiza deciziei pronunțate de instanța de apel se constată că inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal, astfel că s-a dispus o soluție de încetare a procesului penal fără a se face analiza tipicității infracțiunii, context în care s-a desprins cu evidență concluzia inadmisibilității recursului în casație întemeiat pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte constată că fondul criticilor invocate de inculpatul A. nu vizează, în realitate, nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei, cu consecința achitării și stabilirii unei eventuale alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2/A din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2/A din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2024.