ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 526/A din 09 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 28.03.2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 și art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; -să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Vâlcea .

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta 70 de zile muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Stoenești sau Primăriei comunei Bunești, județul Vâlcea.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, s-a încetat procesul penal față de inculpatul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 19 din C. proc. pen., art. 998 și urm. din C. civ. (1864), a fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente C. și în solidar cu inculpatul B., la plata sumei de 207.017,14 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale, calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data achitării integrale a debitului principal, către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente C., la plata sumelor de 433.005,79 RON, 523.592,92 RON și 602.172,73 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale, calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data achitării integrale a debitului principal, către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

S-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin ordonanța nr. 88/P/2012 din 22.05.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A..

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri:

- cererile de sprijin financiar pe suprafață pentru campaniile 2008, 2009, 2010 și 2011, depuse de C. din comuna Stoenești, județul Vâlcea la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură - Centrul Județean Vâlcea;

- declarațiile-anexă 32 și 13 la formularul cererii unice de plată pe suprafață, pentru campaniile 2009, 2010 și 2011.

În baza art. 274 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente C., la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul B..

Prin decizia penală nr. 526/A din 09 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva sentinței penale nr. 51 din 28 martie 2022, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr. x/2018, intimați fiind inculpatul A., partea responsabilă civilmente C., cu sediul în județul Vâlcea și partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

S-a desființat în parte sentința penală și, rejudecând:

S-a înlăturat din sentință soluția de condamnare a inculpatului A. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., cu toate consecințele (inclusiv pedepsele complementare și accesorii).

În baza art. 396 alin. (6) și (8) din C. proc. pen. cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022 a CCR și la Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a modificat temeiul legal al obligării prin sentința apelată a inculpatului A., în solidar cu partea responsabilă civilmente C., la 4.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, reținând incidența art. 275 alin. (3) lit. b) și art. 274 alin. (3) din C. proc. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B., împotriva sentinței penale nr. 51 din 28 martie 2022, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe apelantul - inculpat B., la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 600 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 526/A din 09 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.

Prin motivele formulate s-a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casație, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen.

S-a apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. - întrucât în mod greșit Curtea de Apel Pitești a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale.

S-a considerat că instanța a procedat în mod greșit, apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripției răspunderii penale, Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii cu efecte contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept a Uniunii.

În consecință, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracțiunea ce face obiectul cauzei este una din infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, care înlătură noțiunea de instituție autonomă a prescripției din interpretarea globală a legii penale mai favorabile.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței, în esență, că, în calitate de președinte al C. din comuna Stoenești, județul Vâlcea, inculpatul A. a folosit în cadrul campaniilor din anii 2008, 2009, 2010 și 2011 documente false și inexacte la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură - Centrul Județean Vâlcea și a declarat aspecte necorespunzătoare adevărului prin cererea de sprijin financiar pe suprafață și declarațiile anexă cererii de sprijin financiar, având ca rezultat obținerea pe nedrept ca sprijin financiar a sumei de 1.980.729,1 RON din bugetul comunității europene.

Istoricul reglementării legale

La data faptelor comise în perioada 2008 - 2011, în vigoare era C. pen. din 1968. Acest act normativ reglementa în Titlul VII, Capitolul II art. 121-124 privind instituția prescripției răspunderii penale, în cadrul căreia erau prevăzute atât termenele generale și speciale de prescripție, cât și (în art. 123 alin. (1) cazurile de întrerupere ale cursului termenului general de prescripție. În ceea ce privește cazurile de întrerupere, în art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior se prevedea că termenul prescripției generale putea fi în întrerupt prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului.

La 1 februarie 2014, vechiul C. pen. a fost abrogat și a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Noul C. pen.. În cadrul acestui act normativ, instituția prescripției răspunderii penale era tratată într-un mod similar vechii reglementări, dar cu diferențe majore în privința cauzelor de întrerupere a cursului termenului general de prescripție, în sensul că acesta se întrerupea prin îndeplinirea oricărui act de procedură (art. 155 alin. (1), spre deosebire de C. pen. anterior în care actul de procedură, pentru a produce efectul întreruptiv, trebuia să fie dintre cele care se comunicau învinuitului sau inculpatului.

La data 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a României a pronunțat Decizia 297, prin care a constatat că "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională". Totodată, în cuprinsul motivării în ultimul paragraf (34), Curtea Constituțională a apreciat că soluția legislativă prevăzută de vechiul C. pen., care prevedea întreruperea cursului termenului general de prescripție prin îndeplinirea oricărui act de procedură ce trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului, era conformă dispozițiilor Constituției. Decizia nr. 297/2018 a devenit obligatorie pentru toate organele judiciare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 25 iunie 2018. De asemenea, trebuie precizat că în jurisprudența sa constantă Curtea Constituțională a României a stabilit că hotărârile sale sunt general obligatorii atât în privința dispozitivului, cât și în privința considerentelor.

Ulterior acestei decizii, practica instanțelor de judecată a cunoscut mai multe abordări în privința efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, motiv pentru care unele instanțe au solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 475 C. proc. pen., interpretarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din noul C. pen. în lumina deciziei Curții Constituționale. Prin decizia nr. 5/2019 din 21 martie 2019, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins ca inadmisibile solicitările de interpretare formulate de instanțele de judecată, apreciind că acestea îi depășesc competențele, solicitându-se în fapt o interpretare a deciziei Curții Constituționale.

În continuare, atât în practica judiciară, cât și în doctrina de specialitate, o opinie a devenit majoritară, aproape unanim acceptată, în sensul aplicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale a României ca o decizie interpretativă al cărei efect principal era obligarea organelor judiciare să-și adapteze practica îi conformitate cu interpretarea dată de către instanța de contencios constituțional normei de drept (prevăzute de art. 155 alin. (1) din noul C. pen.), respectiv cea cuprinsă în paragraful 34 al deciziei, conform căreia cauzele de întrerupere a cursului termenului general de prescripție din vechea reglementare care operau prin îndeplinirea oricărui act de procedură ce trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului, era conformă dispozițiilor Constituției.

Aplicând această interpretare, instanțele de judecată au considerat ca acte întrerupătoare ale cursului termenului general de prescripție toate actele ce trebuiau comunicate suspectului sau inculpatului (acestea fiind calitățile analoage celor prevăzute de vechiul C. pen., respectiv învinuit sau inculpat).

La data de 26 mai 2022, Curtea Constituțională s-a pronunțat din nou cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) Noul C. pen. prin Decizia nr. 358, care a devenit obligatorie organelor judiciare de la data publicării în Monitorul Oficial al României nr. 565/09.06.2022. Prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) Noul C. pen.. În esență, în cuprinsul motivării, Curtea Constituțională a explicat natura juridică a deciziei sale anterioare (nr. 297/2018), în sensul că aceasta nu era una interpretativă, ci o decizie simplă de neconstituționalitate care, odată cu declararea neconstituțională a sintagmei "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul art. 155 alin. (1) Noul C. pen., obliga legiuitorul să intervină în mod activ pentru clarificarea normei legale. Curtea Constituțională a mai arătat că inacțiunea legiuitorului a determinat organele judiciare să se substituie acestuia și să identifice cauzele de întrerupere a cursului termenului general de prescripție, fapt care ar fi generat o nouă situație lipsită de claritate și imposibilitate de aplicare a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din noul C. pen. după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018. Concluzionând, Curtea Constituțională a stabilit că "în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297/2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației penale nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Ca urmare a constatării expuse în paragraful 73 din Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, în majoritatea dosarelor privind infracțiuni de corupție, fraudă în legătură cu fondurile europene sau T.V.A., inculpații au solicitat constatarea împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale, întrucât în perioada cuprinsă între cele două hotărâri ale Curții Constituționale, legea română nu ar fi prevăzut niciun caz de întrerupere a acestuia.

Înainte de publicarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 358/2022 în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, prin O.U.G. nr. 71/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022 s-a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen. în sensul că, termenul de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului, adică exact în sensul art. 124 C. pen. din 1969, a celor statuate de Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 297/2018 și conform interpretării constante și unanime date de instanța supremă timp de aproape 4 ani (de la data publicării Deciziei nr. 297/2018 - 25.06.2018, până la publicarea Deciziei nr. 358/2022 la 09.06.2022).

Legătura cauzei cu dreptul uniunii europene

Legătura cauzei cu dreptul U.E. este dat de obiectul acesteia, respectiv săvârșirea unor infracțiuni de corupție care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

Necesitatea interpretării dreptului Uniunii Europene rezultă din imposibilitatea de a asigura respectarea obiectivelor de referință pe care România s-a obligat să le atingă în contextul aplicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în modalitatea impusă de Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, fapt care ar conduce la crearea unui risc sistemic de impunitate în toate cauzele penale, inclusiv în cele de corupție care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

S-a apreciat că înlăturarea termenului special de prescripție, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale și a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național și nu doar pentru infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și de corupție, ci a tuturor infracțiunilor cu excepția celor imprescriptibile.

Față de aspectele menționate, s-a apreciat că în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalentă principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate inculpaților și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

S-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2012 emis la data de 07.06.2018, anterior pronunțării și publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial nr. 518/25.06.2018.

După intrarea în vigoare a C. pen. și a C. proc. pen. la data de 01.02.2014, urmărirea penală s-a desfășurat în continuare prin ordonanța nr. 88/P/2012 din data de 26.02.2018 a Direcției Naționale Anticorupție, respectiv la data de 16.05.2018 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) și art. 5 alin. (1) C. pen.

Inculpatului A. i-a fost adusă la cunoștință calitatea de suspect în data de 02.03.2018, iar calitatea de inculpat i-a fost adusă la cunoștință în data de 23.05.2018 .

Prin urmare, fiind deja întrerupt cursul prescripției anterior pronunțării și publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 518/25.06.2018, s-a apreciat că nu mai este incidență situația de vid legislativ stabilită prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 565/09.06.2022 în considerente la paragraf 73; "... pe perioada cuprinsă între data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 518/25.06.2018 și până la intrarea în vigoare a unui act normativ 09.06.2022 care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea prescripției răspunderii penale" .

De asemenea, s-a apreciat că pentru evitarea continuării curgerii termenului de prescripție a răspunderii penale, se impune suspendarea cauzei în baza art. 413 alin. (1) pct. 1

1

din C. proc. civ. până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în urma sesizărilor Curții de Apel Brașov, secția Penală, prin încheierea din 10.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2018 la solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, secția Penală, respectiv încheierea din 10.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2018 la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, obiectul celor două cauze vizând infracțiuni prin care sunt aduse atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, la fel ca în prezenta cauză.

În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație, casarea deciziei penale nr. 526/A din 09 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția Penală, în dosarul nr. x/2018 cu privire la greșita încetare a procesului penal față de inculpatul A. și rejudecarea apelului procurorului de către Curtea de Apel Pitești, secția Penală.

Prin încheierea din 06 septembrie 2023, constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, Înalta Curte a dispus admiterea acesteia și fixarea unui termen la data de 18 octombrie 2023, în vederea soluționării recursului în casație și ulterior pentru termenul din 29 noiembrie 2023.

Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, a constatat că cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești îndeplinește formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., astfel că aspectele invocate în sensul constatării greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal pentru comiterea de către inculpatul A. a infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 5 alin. (1) din C. pen., prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, Înalta Curte constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., incident în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (lit. e); a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică (lit. f); a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii (lit. g); există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege (lit. h); există autoritate de lucru judecat (lit. i); a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii (lit. j).

Instanța de apel, prin decizia penală nr. 526/A din 09 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 396 alin. (6) și (8) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., precum și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de președinte al C., a utilizat documente inexacte și care conțin date nereale la depunerea cererilor prin care s-a solicitat sprijin financiar pe suprafață în perioada 2008-2011 și în declarațiile-anexă, cu ajutorul inculpatului B., fiind întrunite elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Procurorul a considerat că instanța a procedat în mod greșit, apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripției răspunderii penale, Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii cu efecte contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept a Uniunii.

Referitor la solicitarea Ministerului Public de a lăsa neaplicate deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum și decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța de recurs în casație constată că pornind de la critica procurorului că, în mod greșit, instanța de apel nu a avut în vedere efectul întreruptiv de prescripție al actelor de urmărire penală efectuate și care au fost comunicate inculpatului, instanța de recurs în casație va evalua problema intervenirii prescripției răspunderii penale, raportat la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și la decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dar și incidența hotărârii C-107/24.07.2023 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în prezenta cauză.

Înainte de intrarea în vigoare a C. pen., la 01.02.2014, articolul 155 alin. (1) din C. pen. prevedea:

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză."

Prin decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituțională a României a constatat că:

"soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională. Aceasta este lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31).

Ulterior, prin decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în intervalul temporal cuprins între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

De la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând incidente termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragrafe 73, 74).

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din data de 28.11.2022 prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani, iar conform alin. (2) lit. d) este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Înalta Curte constată că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru fapte care au în vedere perioada 2008-2011, sub aspectul comiterii infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 5 alin. (1) din C. pen., limitele de pedeapsă fiind de la 2 la 7 ani închisoare.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. c) și art. 186 alin. (1) teza a II-a din C. pen., în raport de cele anterior menționate, se constată că termenul general al prescripției răspunderii penale s-a împlinit pentru inculpat, în raport cu infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la sfârșitul anului 2019, deci anterior pronunțării deciziei împotriva căreia s-a declarat recurs în casație de către parchet.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale cu consecința încetării procesului penal.

Cât privește aplicabilitatea în cauză a hotărârii pronunțate de CJUE în cauza C-107/2023, Înalta Curte constată că hotărârea Curții Europene de Justiție - Marea Cameră, în cauza C-107/23 PPU, a fost pronunțată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei atacate, pronunțate la data de 09 mai 2023. Sub acest aspect, nu poate fi analizată legalitatea soluției de încetare a procesului penal în raport de această decizie.

Pe de altă parte, în considerentele Hotărârii pronunțate în cauza C-107/23 PPU, (paragrafele 95-125), Curtea a concluzionat că instanțele române nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile instanței de contencios constituțional amintite, în pofida existenței unui risc sistemic de impunitate a unor infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în măsura în care deciziile se întemeiază pe principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescripție referitor la infracțiuni.

În privința importanței pe care o are principiul autorității de lucru judecat, atât în ordinea juridică europeană, cât și în sistemele juridice naționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat constant asupra necesității ca hotărârile judecătorești definitive să nu mai poată fi puse în discuție (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepția situației în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 și Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13).

Mai mult, Curtea a statuat în sensul că, principiul cooperării nu impune unei instanțe naționale să înlăture norme de procedură internă în vederea reexaminării unei hotărâri judecătorești care a dobândit autoritate de lucru judecat și să o anuleze, atunci când se constată că este contrară dreptului Uniunii (Hotărârea din 1 iunie 1999, Eco Swiss, cauza C-126/97, Hotărârea din 16 martie 2006, Rosmarie Kapferer, cauza C-234/04).

Prin urmare, analiza privind cazul de recurs în casație se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunțării deciziei în apel, instanța nefiind abilitată să reexamineze pe această cale hotărârea atacată prin prisma compatibilității acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă.

În consecință, având în vedere aspectele reținute cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, instanța de recurs în casație constată că, instanța de apel a considerat în mod legal că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor de prescripție generală a răspunderii penale, prevăzute de art. 154 din C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că, pentru infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârșită de inculpatul A. (în perioada 2008-2011), pentru care art. 155 din C. pen. prevede un termen de prescripție generală a răspunderii penale de 8 ani, era împlinit termenul de prescripție generală a răspunderii penale la data pronunțării deciziei în apel. Or, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt împlinite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., în majoritate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 526/A din 09 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație promovat de procuror vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 526/A din 09 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație promovat de procuror rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 200 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2023.

Opinie separată, în sensul admiterii recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, desființării deciziei penale recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare, cu menținerea tuturor actelor efectuate în cauză.

Istoric dosar

Prin sentința penală nr. 51 din 28.03.2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, inclusiv ca pedeapsă accesorie și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, s-a încetat procesul penal față de inculpatul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Prin decizia penală nr. 526/A din 09 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de procuror, intimați fiind inculpatul A., partea responsabilă civilmente C. și partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; s-a desființat în parte sentința penală și, rejudecând: în baza art. 396 alin. (6) și (8) din C. proc. pen. cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022 a CCR și la Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Prin încheierea din data de 6 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte, secția penală s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională.

Problematica în cauză

În dezacord cu opinia majoritară apreciez că, în raport cu natura infracțiunii ce constituia obiect al judecății și interpretarea oferită de instanța de la Luxemburg (CJUE) prin hotărârea din 24 iulie 2023, se impunea a se constata greșita aplicare a legii, în cauză fiind exclusă incidența prescripției răspunderii penale.

Dezacordul poartă, în esență, asupra efectelor hotărârii Curții Europene de Justiție (Marea Cameră), în cauza C-107/23 PPU, pronunțată la data de 24 iulie 2023, în ipoteza în care soluția de condamnare a fost modificată în calea ordinară de atac în încetarea procesului penal.

Deciziile Curții Constituționale și Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În jurisprudența obligatorie și relevantă a Curții Constituționale, concretizată în Deciziile nr. 297/2018 (publicată în M.O. partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) și nr. 358/2022 (publicată în M.O. partea I nr. 565 din 9 iunie 2022), s-a statuat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în varianta normativă în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, au avut conținutul "Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea", fără a cuprinde vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripție.

Instanța de control constituțional a reținut că: (...) trebuie stabilit în ce măsură ansamblul legislativ în vigoare este apt să determine o aplicare clară și previzibilă a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum acestea au fost sancționate prin Decizia nr. 297/2018 (...). În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (...). Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale (Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 358/2022, par. 60, par. 73, par. 76).

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, de asemenea cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene

Prin hotărârea din 24 iulie 2023, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Marea Cameră a pronunțat în cauza C-107/23 PPU [Lin]:,,1) Articolul 325 alin. (1) TFUE și articolul 2 alin. (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 și anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curții constituționale ale acestui stat membru prin care este invalidată dispoziția legislativă națională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală din cauza încălcării principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În schimb, dispozițiile menționate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

2) Principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale, precum și de cele ale instanței supreme ale acestui stat membru și nu pot, din acest motiv și cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct."

În considerentele hotărârii s-a arătat că: adoptarea unor norme care guvernează prescripția răspunderii penale pentru infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii intra, la data faptelor din litigiul principal, în competența statelor membre. Totuși, în exercitarea acestei competențe, statele respective sunt ținute să respecte obligațiile care le sunt impuse de dreptul Uniunii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 februarie 2019, Rimševičs și BCE/Letonia, C 202/18 și C 238/18, EU:C:2019:139, punctul 57, precum și Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C 357/19, C 379/19, C 547/19, C 811/19 și C 840/19, EU:C:2021:1034, punctul 216]. (par. 82)

În al doilea rând, articolul 2 alin. (1) din Convenția PIF impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că comportamentele care constituie o fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv fraudele în domeniul TVA ului, se pedepsesc cu sancțiuni penale efective, proporționate și disuasive, care includ, cel puțin în cazurile de fraudă gravă, și anume cele care implică o sumă minimă care nu poate fi stabilită de statele membre la mai mult de 50 000 de euro, pedepse privative de libertate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 mai 2018, Scialdone, C 574/15, EU:C:2018:295, punctul 36 și jurisprudența citată). (par. 85)

Din elementele care precedă se poate deduce că situația juridică ce rezultă din aplicarea Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție generează un risc sistemic