ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 747/A din data de 04 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 86 din 25.05.2022 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., , pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (2) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., s-a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 2 ani.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen., respectiv sesizarea organelor abilitate cu privire la orice încălcare a obligațiilor stabilite în sarcina sa.

În baza art. 25 C. proc. pen., s-a dispus desființarea avizului de însoțire seria x nr. x/08.03.2019

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

II. Prin decizia penală nr. 747/A din data de 04 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea împotriva sentinței penale nr. 86 din 25 mai 2022, pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020.

S-a constatat că prin încheierea de ședință din data de 27.03.2023 s-a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. alin. (1) C. pen. 1 cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 și art. 35 alin. (1) C. pen. .

A fost desființată în parte sentința penală și, rejudecând:

A fost înlăturată soluția de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. art. 35 alin. (2) C. pen. și soluția de amânare a aplicării pedepsei de 1 an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu toate consecințele.

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 și art. 35 alin. (1) C. pen. 1 și cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia s-a săvârșit fapta - aceea de pădurar -, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia s-a săvârșit fapta - aceea de pădurar, de la pronunțarea prezentei decizii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, astfel că inculpatul A. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia s-a săvârșit fapta - aceea de pădurar -, pe o perioadă de 2 ani de la pronunțarea prezentei decizii.

În baza disp. art. 45 alin. (5) C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia s-a săvârșit fapta - aceea de pădurar -, de la pronunțarea prezentei decizii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art. 92 C. pen., a fost fixat termen de supraveghere de 4 ani pentru inculpat, fiind obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Berislăvești, jud. Vâlcea sau în cadrul Primăriei Călimănești, jud. Vâlcea, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 200 RON primită ca mită.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 86 din 25 mai 2022, pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020.

III. Împotriva deciziei penale nr. 747/A din data de 04 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

În esență, prin motivele de recurs în casație, invocând cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a solicitat, în temeioul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și rejudecând să înlăturați greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, de către instanța de apel, la pedeapsa penală stabilită inculpatului în alte limite prevăzute de lege pentru infracțiunea de luare de mită

În concret, inculpatul A., prin apărător a susținut prin cererea de recurs în casație că decizia recurată este nelegală, întrucât stabilește pentru fapta de "luare de mită" comisă de inculpat, o pedeapsă penală în alte limite decât cea legală, datorită aplicării la această faptă penală în mod nelegal, a dispozițiilor art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, încălcându-se dispozițiile cu caracter imperativ, reglementate de legiuitorul național, precum și dispozițiile cuprinse în Deciziei nr. 2 din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii,

De altfel, a arătat că instanța de apel în motivarea hotărârii recurate a făcut "conexiunile speculative" între fapta de luare de mită și art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, care a condus la stabilirea unei pedepse penale pentru această faptă, în alte limite decât cele legale și în final la nelegalitaea hotărârii judecătorești.

Astfel, a susținut că, inculpatul A. a comis fapta de luare de mită prin încălcarea atribuțiilor de pază a fondului silvic aparținând B., care nu impunea raportarea acestei fapte penale la dispozițiile art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Prin această conexiune speculativă și forțată între fapta de luare de mită și art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, instanța de apel a stabilit o altă pedeapsă penală în alte limite decât cea legală, adăugând și un spor de 4 luni de zile la pedeapsa de 2 ani și 8 luni.

Prin urmare, s-a apreciat că a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege,

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 4 septembrie 2023, procedura de comunicare a recursurilor în casație era îndeplinită.

La data 16 octombrie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia și a trimis cauza în vederea judecării în compunere de 3 judecători, cu termen la data 6 decembrie 2023.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Pe de altă parte, Înalta Curte notează, că starea de fapt reținută prin decizia recurată cu privire la inculpatul A., a constat în aceea că, în calitatea sa de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Călimănești, a realizat printre altele, atribuțiile de pază a fondului forestier aflat în posesia B., de pe raza comunei Berislăvești, în baza contractului de prestări servicii silvice încheiat la data de 26 septembrie 2017 între Obște și Ocolul Silvic Călimănești, înregistrat sub nr. x/2017 la OS Călimănești și sub nr. x/2017 la B.. Conform art. 13 din acest contract, prestatorul Ocolul Silvic Călimănești se obligă să asigure valorificarea produselor lemnoase și nelemnoase numai la cererea expresă a beneficiarului - B..

Potrivit art. 51 alin. (3) din Codul silvic, în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, precum și constatarea contravențiilor și a faptelor ce constituie infracțiuni silvice, personalul silvic este învestit cu exercițiul autorității publice, în limitele competențelor stabilite de lege.

Conform art. 111 alin. (1) din același act normativ, pe lângă organele de urmărire penală, sunt competente să constate faptele prevăzute la art. 106, 107 - 109 și 110 personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al structurilor teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice de regim autorizate, ofițerii și subofițerii din cadrul Jandarmeriei Române.

De asemenea, art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, au obligația și dreptul să efectueze controlul, să constate contravențiile silvice și să aplice sancțiunile prevăzute în prezenta lege următorii agenți constatatori: a) personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al structurilor sale teritoriale cu specific silvic, împuternicit în acest scop.

Din conținutul normelor mai sus expuse rezultă în mod evident că pădurarii au atât obligația de pază a fondului forestier, dar și obligația de constatare a contravențiilor și a faptelor ce constituie infracțiuni silvice. Prima instanță a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 reținând, în esență, că fapta imputată inculpatului se circumscrie atribuției de serviciu de a asigura paza fondului forestier, iar nu de constatare și sancționare a faptelor ce constituie contravenții sau infracțiuni.

În aceste coordonate, se constată că distincția realizată de prima instanță este teoretică. Inculpatul a primit suma de 200 RON și a pretins, pentru a doua zi, o altă sumă de bani tocmai pentru a le permite lui C. și D. să ia material lemnos fără marcă silvică, în caz contrar inculpatul având obligația nu numai de a nu le permite să ia materialul nemarcat, dar și să întocmească implicit acte de constatare a faptelor ce ar putea constitui contravenție sau infracțiune silvică, cele două atribuții de serviciu fiind indisolubil legate în astfel de situații. S-ar putea reține îndeplinirea necorespunzătoare numai a atribuțiilor de pază în situația în care pădurarul nu îndeplinește toate obligațiile pentru a depista tăierile ilegale de material lemnos, din neglijență sau intenționat. De altfel, în caz contrar C. nici nu ar mai fi avut vreun interes să-i dea inculpatului vreo sumă de bani, asumându-și riscul de a tăia material lemnos marcat.

Astfel se observă că, emiterea în fals a avizului menționat nu numai că are legătură cu atribuțiile inculpatului de organ constatator, dar e emis contrar acestor atribuții, tocmai pentru a acoperi neîndeplinirea acestora, pentru a da o aparență de legalitate tăierilor ilegale, fără marcă silvică și fără acordul proprietarului.

Astfel, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12) din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost deja stabilită de instanța de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Înalta Curte reamintește că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12) C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și incidența unor cauze de agravare sau atenuare a pedepsei reținute prin hotărârea definitivă, instanța de recurs în casație neavând posibilitatea legală să dispună reindividualizarea pedepsei, textul permițând cenzurarea doar a unor aspecte de nelegalitate care situează pedeapsa aplicată în alte limite speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune.

Problema de drept adusă în discuție de recursul în casație are în vedere relevanța criteriilor de individualizare a pedepsei în conceptul de pedeapsă prevăzută de lege incident în cazul de recurs în casație descris de art. 438 alin. (1) pct. 12) C. proc. pen.. Conform unei jurisprudențe constante, cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12) C. proc. pen. nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să cenzureze, prin hotărârea definitivă de condamnare, reținerea sau absența reținerii, a unei cauze de reducere a pedepsei, a unei circumstanțe atenuante sau agravante ori a unei cauze de agravare a pedepsei. Instanța de recurs în casație verifică numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței cauzei de reducere a pedepsei, cauzei de agravare a pedepsei, circumstanței agravante ori a circumstanței atenuante, și doar în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză ori circumstanță (vezi și Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 23/RC/2017 - Recurs în casație, publicată în Buletinul Casației nr. 10 din 30 octombrie 2017).

Fiind o instanță care nu are în competență administrarea de probe cu privire la situația de fapt, instanța de recurs în casație nu poate aprecia efectele probatoriului în materia faptelor sau în materia cauzelor, circumstanțelor ori criteriilor de individualizare.

Instanța de recurs în casație verifică legalitatea hotărârii atacate și anume dacă efectele situației de fapt reținută de instanța de apel ori efectele elementelor de individualizare reținute de instanța de apel mențin hotărârea în limite legale, deci dacă pentru situația de fapt reținută subzistă elementele de legalitate ale conținutului infracțiunii ori dacă în raport de limitele pedepsei prevăzute de lege, elementele de individualizare reținute de instanța de apel conduc la respectarea acelor limite. Pentru identitate de rațiune, modul în care instanța de apel a aplicat criteriile de individualizare, orientând pedeapsa către minimum sau către maximum prevăzut de lege, excede cazului de casare invocat de apărare.

În aceste coordonate, în raport cu motivele de recurs în casație astfel cum au fost formulate, dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, recurentul inculpat A. a invocat, în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nelegalitatea pedepsei pentru fapta de "luare de mită" comisă de inculpat, o pedeapsă penală în alte limite decât cea legală, criticându-se modalitatea aplicării la această faptă penală, a dispozițiilor art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, încălcându-se dispozițiile cu caracter imperativ, reglementate de legiuitorul național, precum și dispozițiile cuprinse în Deciziei nr. 2 din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii,

Potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, "Faptele de luare de mită sau trafic de influență săvârșite de o persoană care: (...) c) este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor; (...) se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime".

Pentru a fi incidente aceste norme, este necesar și obligatoriu să se constate că fapta reținută în sarcina subiectul activ se circumscrie atribuțiilor la care textul face referire. Aceste atribuții se înscriu - astfel cum s-a arătat și dezvoltat anterior -, întotdeauna, în sfera de activitate sau de competență a subiectului activ/pasiv adiacent, care îi conferă capacitatea de a efectua în mod valabil acte sau activități cu privire la constatarea sau sancționarea contravențiilor ori constatarea, urmărirea sau judecarea infracțiunilor".

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic anterior expuse și de la dispozițiile legale incidente, în cauză se constată caracterul legal al pedepsei aplicate recurentului inculpat, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate în cauză situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin urmare, astfel de susțineri formulate în cauză de către recurentul inculpat A. vizând reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, așa cum au fost formulate, excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 433 și art. 447 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 747/A din data de 04 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 747/A din data de 04 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2024.